Page 77 - 1901-10

Nr. 234.—1901. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 5.

semine soiuri de cele probate deja, apei. Decă ar scăde apa, mai punem îmbogăţi, de sfaturile unchiaşului înţelept.
soiuri de grâne, cărora le place în din ceea-ce am grijit mai înainte. Socotelă ovreiesc! Etă câte-va din aceste sfaturi :
pământul ce-1 are şi în clima, în care După 14 câsurî scotem sămînţa Nici odată n’am petrecut timpul în
trăiesce. şi o scurgem în nisce corfe mari. Băutură de tot felul, lenevire, adecă nefăcând nimica, sâu'mer­
Prin urmare plugarul cu minte, In apa, ce ne-a rămas, muiem alt Iţio are ’n prăvălie gând des la petreceri, care încă nu sunt
decă vede, că grâul lui e corcit, seu grâu, păna când ni-se gată sămînţa Şi mai are şi pe Rifca, de nici o trâhă; nu, pentru-oă sciam bine,
nu aduce roda aşteptată, atunci îşi şi apa. Balabustă durdulie. că lenevirea e ca o rugină, care te strică
schimbă semînţa, îşi câştigă alta mai Precum vedeţi, muiatul seminţii Iţi o ţine socotâla mult mai tare, decât cel mai obositor lucru.
bună, mai curată şi mai grea. se face uşor, îl pot face şi muierile Totă (jiua la tejghea; Apoi nici n’am risipit timpul, dormind mai
Astăcji nici plugarii nu mai pot de acasă. Rifca drăgălaş slujesoe mult decât ne cerea trebuinţa, bine sciind,
trăi după cum s’au pomenit din pă­ că timpul pierdut nu se mai reîntorce şi
Dâcă ne grăbim cu sămănatul, Pe ori cine oa să bea,
rinţi şi strămoşi. Astăcjî he-care plu­ Şi câştigul merge bine, ceea-ce unii omeni numesc timp destul,
gar trebue se lucre nu numai cu sâu n’avem timp să aşteptăm câte Deşi marfa-i păoătâsă; nouă arare-orl ni-e de-ajuns. Oine se scolă
puterea mânilor şi a braţelor sale, 14 câsurî, atunci amestecătura acâsta Prost e vinul şi rachiul, târdifi, nu isprăvesce nimic, căci când mun-
■ci trebue mereu se chibzuescă, tre­ o facem mai tare, punem adecă în Insă Rifca e frumâsă. cesce mai bine, atunci e şi nopte. Noi, tot-
bue se lucreze şi cu mintea sa. Fie­ 10 ferii de apă 1 — 2 chilo piâtră — Iţic! Uite muşteriul! dâuna ne culcăm de vreme, cu găinile, dâcă
care plugar se cerce, se socotescă vînătă. Punem în cadă grâul de să­ Nu vecjl Iţio? M’a ciupit! vă place, şi ne sculăm de vreme, de-odată
■el însuşi, cari bucate sunt mai po­ mînţă, îl întorcern şi amestecăm de — Un rachiu, mai adă unul. cu cocoşul.... Nici odată n’am aşteptat după
trivite pentru moşiora sa şi cari i-ar câte-va-orî (8 — 5 minute); îl scâtem — îţic alt-n’a-audit. vremuri mai bune, sciind că timpul se
pute aduce un mai mare folos şi în corfe, îl sbicim şi apoi îl şi să­ Şi când Rifca âr se plânge schimbă ca omul. Silinţa nostră n’are lipsă
■câştig. mănăm. De nn altul c’o sărută, de a dori, şi apoi cine se - hrănesce numai
Nici economii cei mai învăţaţi Sămînţa astfel pregătită nu-i Iţic face socotâla cu nădejdi, e în primejdiă se moră de fome.
nu pot da plugarilor, decât unele po­ bine să o ţinem decât câte-va câsurî, Beuturei desfăoută. Să se scie odată, că fără ostenâlă nu este
veţe, unele sfaturi generale, lăsând de-orece fiind muiată se încălcjesce Dâr, când e vorba de plată oâştig. Şi apoi orl-ce meseriă, e o avere,
ea fie-care plugar se se folosescâ de şi încinge uşor, prin ce îşî pierde Muşteriu-i supărat. şi care meseriă e mai bună decât plugăria,
acelea, cari sunt mai potrivite pen­ puterea de încolţire. — Socotâla prea e mare! că te misei tot în aer curat şi la lumina
tru moşia şi locul, unde trăiesce. Fiind-că piâtra vînătă e veninosă, Jupâne m’ai încărcat! sorelui, care nu-ţl împrumută pe camătă
După aceste poveţe aşa-dâr tre­ trebue să grijim, ca nu cumva găi- — Eu se’ncarc! ţ)ău! Nu se pâte! scumpă binefacerile sale? La noi fomea se
bue se semănăm numai grâu, despre nele şi celelalte galiţe să mânce din Dumnâta chiar socotesce: uită pe ferâstră; dâr să între în casă nu
■a, cărui rodnicie şi bunătate ne-am ea şi să se învenineze. Vin!... Rachiu!... şi sărutarea!... cutâză. Oe să vă mai spun, noi am lucrat
încredinţat. Firea locului şi a climei Dâcă am lucrat şi sămănat în — Cum, şi asta se plătesce? şi lucrăm şi acuma bărbătesce şi cu stator­
se deosebesce după ţinuturi, ba chiar chipul cum v’am spus, atunci putem nicia ; deşi n’am avea mare nevoe. Muncim
— Dâr oe orecjl ? Iţio îi efioe!
şi după hotare. Dintre soiurile de cj.ice deplin liniştiţi: „Dela noi sSmînţa, Rifca nu este a mea ? noi înşi-ne şi nu ne-am lăsat nioî-odată nu­
grâu, cari să cultivă în ţera nbstră dela Dumnecţeu darul“. Atunci cu nă­ Nu mănâncă? Nu se’mbraoâ ? mai în nădejdea slugilor şi ai muncitorilor
mai bune sunt: grâul de Bănat, grâul dejdea în Dumnecţeu cel bun şi în­ Eu nu oheltueso ou ea ? străini, căci sciam bine, că cine face aşa,
din ţinutul Tisei şi grâul de Româ­ durător, putem aştepta să trâcă iarna uşor ajunge în fundul pungii. Dâr nu nu­
nia. Să ne prăsim, decă avem lipsă cea posomorită şi să vină vesela pri­ („Apăr. Naţ.“) Căpitan Em. Paraeanu. mai că am câştigat muncind, ci am sciut
de sămînţă, din aceste soiuri şi să ne măvară, când, cu puteri înoite, să să şi păstrăm; căci cine nu scie să facă
ierim de seminţe aduse din alte ţări. începem din nou munca câmpului. economii, acela se poteloinorî cu lucrul, şi
Lr pentru-ca grânele nbstre să Fiind-că însă recolta grâului totuşi nu vă lăsa după sine un ban. Tot-
fie scutite de bole, cum e tăciunele, mai mult atârnă dela timpul de pri­ Căsnicia nostră. dâuna ne-am mulţumit cu puţin şi bun, că
■rugina, pălitura ş. a. trebue ca nici­ măvară, le vom griji şi acum după (Fine.) bucătăria grasă face testamentul slab...............
odată să nu sămănăm grâul pănănu putinţă. Şi anume le vom plivi de Eu pot să cfl , că nu cunosc nici cărţile de
G
fam muiat în o soluţiune de piatră buruieni, le vom grăpa dâcă sunt Petre n’avea nici poftă de muncă, nici joc, nici sciu ce va să cfi & beţiă. Oine
0
c
vînătă, adecă în o anumită măsură prea grase, şi le vom călca cu tă­ poftă de traifi mai bun. El se mulţămia cu m’a vădut vre-odată în cârciumă stând şi
de apă topim o anumită măsură de vălugul, dâcă vom vede, că vânturile o bucată de mămăligă rece şi cu nisce bând la rând cu alţi pierde-vară?,... La
petră vînătă. Sămînţa astfel muiată suflă ţărîna dela rădăcinile lor. haine, ce nu le-ai fi ridicat nici de jos, şi petreceri — pote odată pe an la o rudă,
incolţesce şi răsare mai iute. pe care le arunca fratele său, seu vre-un la un prietin!.... Şi pe nevasta mea, cine
(Va urma.) vecin.
Pentru grâul în care este tăciune, a văclut’o umblând dela o casă la alta în
cea
se face mai tare acâstă amestecătură. — Oe se mai muncesc ? — îşî (fl poveşti, sâu la uliţă, stând de vorbă şi
E bine să muiem în o astfel de mes- adese Petre: — Văd eu, că n’am nici un pierdând vremea? Pentru densa, furca, acul,
tecâtură chiar şi orzul, ovăsul, cu­ Un obiect pentru tombolă, noroc! Unde nu-i nimic, acolo nu se adună răsboiul şi chivernisirea casei, au fost şi
curuzul. nimic! — Aşa s’a şi întâmplat. Petre a sunt tot atâtea petreceri.... Densa, a făcut
0 «ocietate, şi d’astea sunt multe rămas — precum e cunoscut — t6tă viaţa
Să nu vă luaţi după plugarii Şi aci în ţâră ca şi ’n alte ţări, — şi face şi astacll tote hainele, ce ne tre-
cei înderătnicî şi leneşi, cari 0 serbare mare da la o grădină, lui lasă-mă-să-te-las, un calic, fără nimic. buesc, în afară de câte o păreche de cisme.
că-i zadarnică totă ostenela, de-orece Nu tot aşa era badea Vasile. El cu Casa nostră este plină de strae, de rufe,
Oă p’acilea vara se dau la 9erbărl...
dâcă dă Dumne4eu se fac bucatele nevastă-sa şi mai târdiu cu cei doi copil făcute numai în casă, aprope nimic cum­
*
bune şi fără tăciune. Acestora le * + ai săi, se sculau des-de-diminâţă şi îşi orîn- părat din târg.... Ar trebui ca şi bărbaţii
aduc aminte cjicala: „Ajută-te tu în­ duiau lucrurile bine şi frumos. Apoi cu o şi femeile să se mai lase de luxul cel ne­
1,1
suţi, şi Dumnecţeu încă îţi va ajuta . Era şi tombolă. . . N’ar mai fi să fiă, sfântă cruce şi cu un Domne-ajută! se apu­ bunesc, de trenţele lucitore, dâr înşelătore
Oă îţi fură leii chiar din buzunar, — de pe la marchitanze, cari costă bani mulţi
Trebue să vă spun, că tăciunele, cau de muncă.
rugina nu sunt alt-ceva, decât nisce Şi de asta membrii adunau obiecte şi scumpi; şi apoi sunt proste şi te pocesc,
Umblând, ici şi oolo, mai mult înzadar... — Şi din nimica se pote face ceva de nu mai semeni a Român! Mulţi cugetă,
bureţi seu ciuperci, cari îşî au să­
mînţa pe cbja grăunţelor. Prin ur­ * cu ajutorul lui Dumnecjeu şi prin voia că din când în când un păhărel de beutură
* * omului, — aşa îşi dicea adese nenea Va- şi câte-o bucătură mai bună, haine ceva
mare, decă timpul e prielnic, atunci
ci cresc şi să înmulţesc repede — Unul dintre dânşii, să-i cfiasna Tândală, sile... Acjl aşa, mâne aşa, şi tot aşa me­ mai fine şi câte-odată un chef şi veseliă
după firea celorlalţi bureţi, — şi ast­ La un bun prieten se duce direct, reu muncia badea Vasile cu soţia sa, din — nu face aşa mult; însă însemnaţi-vă:
fel ne nimicesc roda unui an. Pen­ Ca pentru tombolă, rugător, să-i câră dori de di pănă în amurgul serei. La în­ Puţinul, ce se face adeseori, face mult. —
tru aceea plugarii şi economii mai Să-i dea sâu parale sâu vreun obiect... ceput mergea greu şi încetinel. Dâr vorba Noi tot - dâuna ne-am păzit de cheltuell
lui — şi din nimica se face ceva —• îi da dese, ţinând la vorbele cele înţelepte din
pricepuţi nici nu mai semănă grâu, *
fără de a-1 muia seu spăla cu petră * * inimă la muncă. Şi avea noroc neuea Va­ bătrâni: Bucăturile cele grase îţi pun traista
sile, că lucrurile sale tot-dâuna eşiau bine. de gât şi crepâtura mică cufundă o cora-
vînătă. Amicul Păcală, oă la dâu-iul fost-a
Şi rodele muncii îi tot măreau nădejdea,... biă mare..........
Avem ceva mai mult de lucru Amicul Tândală, membru colector,
Toţi ai săi erau bine, sănătoşi, veseli şi N’am cumpărat nicl-odată lucruri, fără
-cu sămînţa, der liniştea, că ne-am Aucjend parale oă-i cere colectă
voioşi.... Şi tot mai rămânea ceva lui ba­ de care am putut trăi; şi chiar de lucruri
mântuit grâul de tăciune, ne resplă- Se strîmbă şi ’n urmă (fise zîmbitor:
dea Vasile din câştig, ceva, ce punea la o trebuitore, dâcă n’am avut parale, ne-am
tesce şi acestă mică ostenâlă. * parte; bani albi pentru rlile negre.... Dela lipsit, numai să nu facem datorii, fiind-că
Se vînd prin boite prafuri pen­ * * o vreme, de când îi crescură cei doi băeţei sciam că, făcând datorii, ne vindem neatâr­
tru tăciune. Să nu cumpăraţi, că nu — „Bani pe vremea aste ? — Eşti copil ca doi smeişorl, începu să-i mârgă şi mai narea şi ne băgăm la stăpâni; apoi ne adu­
■sunt de nici o trebă. [amioe ? bine lui nenea Vasile. Prin muncă neobo­ ceam aminte, că datoriile se fac lesne, dâr
Vă spun eu ce să faceţi. Luaţi „Sâu eă vede trâba, că ai căpiat? sită, prin economii chibzuite, şi cu ajutorul se pktesc cu greu şi, că năplătindu-le la
nn ciubăr mare, ori o cadă. Puneţi „Banii, mâi, Tândală, băile şi munţii lui Dumnecj.eu badea Vasile ajunse, precum termin, ne-ar fi fost ruşine a ne întâlni cu
în ea 10 ferii de apă. Topiţi în Y „Pănă la centimă mi-’i-au colectată.. sciţi, printre bogătaşii satului nostru. Er, creditorii, am fi pierdut credinţa şi pote
4
l
-de cupă de apă caldă / chilo de * fratele său Petre ajunse ceea-ce-1 sciţi, un am fi alunecat chiar şi la minciună. De
2
pietră vînătă şi o turnaţi apoi în * * pierde-vară, un vai-de-capul-lui, care trăesce aceea mai bine ne culcam fără lucrul, ce
■cada cu apă. Punem acum în cadă din mila fratelui-sâu şi din pomana săte­ nu-1 puteam avâ, decât să ne fi sculat cu
—„Dă-ml atunol, — el <jiee, — vr’un obieot
grâul de sămînţă, scoţând, mereu din [din c&să nilor. De aceea vă dic: datorii în spate. Astfel muncind mereu,
apa cu piatră vînătă pe care o adu­ „Oe nu-ţl trebueace. — Pote oă-i avea“!... cheltuind forte puţin şi păstrând mult, am'
năm într’un alt vas, şi astfel facem — Munciţi, munciţi, căci munca e viaţă! ajuns la averea, care, repet, ne-a venit dela
Şi Păcală ’ndată, cu grabă răspunse:
loc seminţei. Când acum e plină cada Prin muncă tot omul ca în raifi se resfaţă. sine şi care ne înlesnesce şi pe noi şi ne
— „Cum să n’am, amice... Am pe sooră Trândavul în lume e nenorocit.
■cu grâu, aşa încât abia a rămas apa [mea“. De Domnul, de omeni el e urgisit. dă mână să ajutăm şi pe alţii cu adevărat
de o palmă de-asupra grâului, ames- săraci.
"tecăm^grâul în cadă, unde-1 lăsăm B r a ş o v , 8(21) August 1901. Şi sfânta Scriptură dice: — Tot cel- Rămâne să vă mai arăt, cât adevă
să stâe 14 câsurî. In timpul acesta Marion. ce pârtă grijă, are de prisosit; cel nepur­ cuprinde vorba, care spune, că avuţia e ce\
îl mai amestecăm de câte-va ori şi tător de grijă, în lipsă va fi. Apoi noi, eu mai de pe urmă bun al omului şi, că fără
curăţim grăunţele seci şi firele de şi nevasta mea în totă viaţa nostră am ţi­ virtute, fără sănătate şi fără bucuriă, avu­
tăciune, ce s’au ridicat de-asupra nut sâmă, în ce privesce mijlocul de a ne ţia nu plătesce o câpă degerată.