Page 81 - 1901-10

)
REDACŢ1UNEA, »&azeta“ iese în M m t}l.
itenistratim şi Tipografia Abonamente teatru Anstio-Ungaria:
Braşov, piaţa mare nr. 30. Pe un un 24 oor., pe t>&se luni
12 oor., pe trei luni 6 oor.
Sorisori nofrancate nu se pri­ N-rii de Dumineci S fl. pe an.
mesc.—Manuscripte nu se Pentin România şl străinătate:
rotrim.it.
Pe un an 40 frnnoî, po aiae
I N S E R A T E luni 20 fr., pe troi luni 10 fr.
«o primesc la Admlnlstraţlune tn N-rii de Dumineci 8 franol.
Braţov şi la următorel6 Se prenumeră la tote ofi-
BIROUBl de ANUNŢURI: oielo poştale din întru şi din
!n Viena: la N. Dukes Nachf., afară şi la d-nii colectori.
Nux. Augeni'eld & Erneric Les-
ner, Heinrich Schalek. A. Op- ■ AtKinamentnl îentrn Braşov
pelik Nachf. Anton Oppelîk. Ădnnnislraftwiea, Piaţa mare.
In Budapesta: la A. V. Glold- TSreul Inului Nr. 30, ot.agiu
berger. Ekstein Bornat, Iuliu I.: Pe un an 20 cor., po şese
Leopold(VTI Erzsbbot-korut). luni 10 oor., pe troi luni 5 oor,
Cu dusul în oaaă : Pe trn an
PREŢUL IMSERŢIUMILOR:
o seria garmond pe o coldnă 24 oor., pe 6 luni 12 o., po tr6i
10 bani pentru o publicare. — luni 6 oordne. — Un esomplar
Publicări mai dese după tari- 10 bani. — Atât abonamentele
iă şi învoială. — RECLAME pe cât şi inserţiunilo sunt a so
pagina 3-a o seria 20 bani. plăti înainte.
Nr. 235. Braşov, Luni-larţi 23 Octomvrie (5 Koemvrie) 1901.

Lupta pentru limbă. utopică a naţiunei dominante, de a împăcarea spiritelor, căci de altfel cetăţeni prin aceea, că se trimit în
forma pe aceste plaiuri un „stat na­ cu toţii suntem de acord, că stăm mijlocul lor funcţionari, carî nu sciu,
11
(a) Intre criteriile, ce alcătuiesc ţional unitar maghiar — din t6te în ajunul unor evenimente, al căror sâu dâcă sciu chiar, nu vrâu să vor-
fiinţa unei naţiuni, cel mai de frunte colţurile ţării se aud proteste contra sfirşit nimeni nu-1 pâte prevedâ şi bâscă limba germană.
este fără îndoială limba. acestei idei păgâne şi imposibile. pentru care diplomaţia cea mai ele­ ]5tă cum stau lucrurile, după o
Afară de limbă mai sunt, nu e Cu o vigore mai mare s’au ri­ mentară ar dicta, ca diferitele na­ acţiune febrilă de trei-cjecî de ani
vorbă, şi alte momente, alţî factori, dicat contra unei asemenea încer­ ţiuni dintr’o ţâră să nu fiă între sine din partea Maghiarilor, în care timp
carî ca tot atâtea pietri fac parte cări Croaţii. Nici odată n’au încetat pe picior de răsboiu. nicî un eveniment intern sâu estern
din edificiul naţional. Aşa este de de a-şi reclama drepturile limbei Dâr uitarăm pe un popor din nu i-a împedecat pe cei dela putere
esemplu originea comună, tradiţiile, Serbii. Trăind între nisce împreju­ seria acelora, carî sunt luate la ţintă dela punerea in esecuţiune a scrin-
obiceiurile, religia etc. Ceea-ce for- rări estraordinar de grele, Slovacii cu scop de-a fi câştigate pentru ten­ tiţelor lor planuri.
mâză înse piatra unghiulară, care nu s’au putut manifesta cu forţa, ce dinţele maghiarisătâre. Acel popor Socotâla a fost greşită dela în­
ţine tăria edificiului şi care se ma­ le este inerentă numărului şi trecu­ este poporul german, care trăesce ceput, âr văcjend resultatele detes­
nifestă în afară, este limba. tului lor de popor autohton par ex- în masse compacte în diferitele tabile, cu desăvîrşire contrare ace­
De aici se esplică, că popârele ccllence, cu fote acestea tenacitatea, părţi ale ţării. Ne referim aci cu lora, la carî se aşteptau, este trist,
cuceritâre, ori acelea, cărora împre­ cu care şi au apărat drepturile lim­ deosebire la Şvabii din Bănat, des­ că tot nu învaţă minte.
jurările favorabile le au hărăzit o si- bei este vrednică de admirat. Co­ pre cari am vorbit şi în numărul Când au început să strige şi
tuaţiă dominantă faţă cu alte na­ pleşiţi de miseriă şi conduşi de o trecut şi despre carî s’a crecjutpănă Şvabii din Bănat, atuncî se se scie,
ţiuni, când au vrut se se întărâscă preoţime renegată, Rutenii să găsesc mai ierî alaltăerî, că au închinat că crisa provocată de cătră aceia,
pe eocotâla acestor naţiuni primele ce e drept în condiţiunî precare, cu stâgul şi că au renunţat la limba lor carî nu vor se recunâscă în acest
lor atacuri le-au îndreptat în po­ tote acestea massele poporului nu naţională. stat îndreptăţirea limbilor nema­
triva limbei. vreu să renunţe la limba lor. Saşii, Ce desamăgire! ghiare, a devenit fârte acută.
Tot de aici se esplică şi faptul, deşi numărul lor abia întrece cifra Piarul lor din Timişâra „Deu- Nu esistă între politicianii şi
că popârele puse în defensivă, t6te de două sute de mii de suflete, şî-au tsches Tagblatt fur Ungara care sociologii maghiari âmenî cu creerii
forţele şi-le grupâză împrejurul aces­ creat o fortărăţă şi nu vor să audă apare deja în al doilea an, este o destul de echilibraţi, carî ve4end
tui clenodiu, pentru că bine sciu ele, de maghiarisare. Şi apoi cine nu cu- dovadă viuă, că speranţele nutrite flascul politicei de maghiarisare, să
că limba odată perdută, puţină spe­ nosce uriaşa luptă, ce am susţinut’o faţă cu acest popor de cătră prota­ aibă curagiul a trage şi consecin­
ranţă li-au mai remas pentru salva­ şi o susţinem noi Românii faţă cu goniştii ideii de stat maghiar—s’au ţele ?
rea celor-lalte părţi constitutive ale tendinţa adversarilor noştri de a-ne cu- prefăcut în scrum.
edificiului lor naţional. Piatra un­ tropi prin măsurile lor de maghiarisare Noi nu trebue se uităm — strigă Visita Regelui George în Viena.
ghiulară, odată clătită dela locul ei, cari mai ales în timpul din urmă acest efiar într’unul din numerile sale Majestatea Sa monarchul va primi Joi în
întrâga boltitură este ameninţată cu au ajuns la un adevărat paroxism P mai recente, — că aparţinem unui Viena pe regele George al Greciei. In de­
ruină. Ei bine, cunoscând t6te aceste popor viguros, care aşa 4> © d do- cursul dilei se va da în onârea suveranu­
n
c
Ar fi de prisos a desfăşura mai manifestaţiunî de viaţă naţională, cu minâză în politica universală, âr noi lui grec un prânej 1& palatul din Sohonbruun.
pe larg importanţa acestui criteriu, drept cuvânt s’ar pută întreba omul acâstă ramură mai îndepărtată sun­
pentru-că întrâga nâstră viaţă naţio­ cugetător: Unde sunt elementele tem mijlocitorii culturei apusene în
nală politică, mai ales în deceniile maleabile, din carî să se potă fa­ mijlocul Maghiarilor. Precum Ma­ Amiciţia ruso-maghiară ? Din Pe- u
n
din urmă, s’a concentrat în jurul brica noua „naţiune maghiară uni­ ghiarii nu pot opri Dunărea în loc, tersburg se telegrafâză, că di arul Eosija
apreoiând primirea oordială, ce i-s’a făcut
acestei fortăreţe naţionale, t6tă miş­ tară* ? Carî sunt popârele atât de fiind-că ea isvoresce din Germania,
carea nâstră naţională nu este alta, degenerate, încât renunţând la firea aşa nu ne pot opri pe noi de a ne în Budapesta marelui duce Mihail Nicola-
decât o continuă luptă pentru lor, la cultura lor, la aspiraţiunile considera de „cetăţeni germani ai ievici, esprimă dorinţa, oa atât pressa ru-
sâscă, cât şi pressa maghiară să-şi ia ca
limbă. lor naţionale, să se declare bune bd- Ungariei*. Ya fi vai de acâstă ţâră.
problemă cultivarea bunelor porniri şi în­
Şi nu suntem singuri în ţâra curâse a servi ca material brut pen­ când locul nostru ca mijlocitori ai
acâsta, cari într’o epocă, când multe tru crearea unei alte naţiuni? culturei apusene, ni-1 vor ocupa Ji­ crederea reoiprocă între oele două popore.
alte nevoi sociale şi culturale ni-ar Răspunsul este uşor de găsit dovii. Nimic — cjice foia rusâsoă — nu pote sta
în calea amiciţiei între opiuuile publice din
reclama puterile, suntem siliţi a sta şi cu acest răspuns omul serios a Cam aşa scrie organul german
vecinie sentinele pentru apărarea lim­ condamnat deja pentru vecie tenta­ dela Timişâra şi mare este amără­ Rusia şi Ungaria, la ceea-ce pdte contribui şi
bei nâstre. tivele sisifiane, în serviciul cărora ciunea lui, când constată viclenia ce­ pressa. Durere însă, încheie „Rosija", nici
pressa rusă, nici pressa maghiară n’au stat
Alăturea cu noi avem pe tâte s’au pus şoviniştii maghiari într’o lor dela putere întru subminarea în­
tot-deuna Ja înălţimea misiunei lor pline
popârele din statul acesta poliglot, epocă, când ar trebui, ca tâte ni- văţământului poporal german şi întru
de respundere.
căci de când cu ideia cu desăvîrşire suinţele lor să fiă îndreptate spre infestarea continuă a unor pacînicî

FOILETONUL „GAZ. TRANSL un simplu consilier comunal, cu deosebire ce era atârnată lângă ferestră, şi-şi aşedâ Zolcikiewicz p’aci ’ncolo. — îi fi băut, şi
însă capul lui Pan Zolcikiewicz năclăit de părul. In cele din urmă primarul întrerupse încă fără arac?*)
(D pomadă cu miros de garofă, atrăgea la sine liniştea din cancelărie. — Mă rog! cu arac.
— Pan Zolcikiewicz — dise el —
Natură si vietă. tote muscele... . In jurul acestui cap erau scrie odată rapurlul; eu nu-1 prea pot scote — Dâcă eşti un domn aşa de delicat
— In sfârşit, eu nu scriu raportul.
i
adunate cu sutele, se aşedau pe cărarea pă­
rului, pe frunte şi acopereau totul cu pe­ la cale. Dumneata eşti scriitorul comunei. — strigă primarul năcăjit — de ce te-ai
De E. Sienhew'tcz, trad. de I. C. Frunză.
tele lor negre. Pan Zolcikiewicz ridica din Pan Zolcikiewicz era rău dispus şi în milogit după slujba de notar într’un sat.
1. Cunoscerea eroului. când în când mâna cu totă luarea aminte ast-fel de împrejurări t6te trebuia să şi le
— Da cine s’a milogit, cine v’a ru­
şi o trântea pe cap cu repeclâlă, de se au­ facă primarul singur.
In cancelaria comunală din satul gat pe voi? Eu numai din prietiniă cu
ProstovenI era linişte, o linişte încât fiă- dia o plesnitură sdravănă; muscele sburau — Ei şi? ce are a face, dâcă sunt prefectul...
care şi-ar fi putut aucli răsuflarea proprie. cu bîzîitul lor obicinuit, âr Pan Zolcikie­ notar, dâcă sunt scriitor? — răspunse el — Grozavă pretiniă, şi dâcă vine el
wicz îşi pleca puţin capul stufos, aduna
Primarul satului, un ţăran în florea ver­ cu dispreţ; Notarul are să scrie d-lui su-' aici, n’ai curajul nici să-ţi casei gura....
stei, cu numele Francisc Burac, şedea la cu degetele muscele morte de prin păr şi prefect, seu unui inspector administrativ — Burac! Burac! Cum văd eu aveţi
masa lui de scris şi cu totă luarea aminte le arunca jos pe podinî. sâu unui comisar, dâr unui primar, cum
poftă de vorbit. Mi-e acru de ţăranii voş­
sgăriea ceva pe-o hârtiă, âr notarul, un Era pe la patru ore după amiadl; sunteţi voi cu toţii,... să vă scrieţi singuri. tri şi de postul de notar, şi drept vorbind,
tînăr plin de speranţă, Pan Zolcikiewicz, omenii erau la câmp la lucru şi ast-fel o După aceea adause fălos şi cu un dis­
notariatul vostru îmi stă ca un os în gât.
sta la ferestră şi se apăra de musce. Era linişte adâncă domnea în tot satul. Numai preţ maiestatic:
Un om de educaţie, bine crescut devine bă­
grozăvenia de muscăriă în cancelaria satu­ lângă ferâstra cancelăriei se scărpina o — Ce-i pentru mine un primar de dăran între voi. De m’oi năcăji odată, vă
lui. Păreţii erau împestriţaţi de aceste su- vacă de păreţi şi din când în când îşi sat? Un ţăran şi nimic mai mult! Fă din- arunc în obraz postul de notar,... să faceţi
părăciose lighione, ast-fel, că nici nu se arăta la ferâstră nările sforăitore şi balele, tr’un ţărănoi ori ce-i vrea, pune-l ori şi ce vreţi cu el.
mai cunoscea spoiala de pe ei. Tot aseme­ ce-i atârnau din gură. Oâte-odată îşi mai unde, el tot ţărănoi va remânâ.
nea sticla de pe tabloul, ce atârna d’asu- arunca capul îndărăt, ca să se apere Aruncă ârăşl ochii în oglindă şi-şî — Măi! Şl-apoi de ce vă veţi apuca ?
pra mesei de scris, hărtia, sigilul comunei, de musce şi ast-fel sgăria păreţii cu cor­ aranja părul din nou. Primarul se simţi — Cum?.... N’am eu să mănânc răb­
crucea şi registrele oficiose erau mânjite nele. Audind acest sgomot Pan Zolcikie- jignit şi grăi: dări prăjite. Un om de educaţie îşi scie
r
cu nenumărate puncte negre din partea wicz privi prin geam şi strigă : — En te uită numai la el!.... Ca şi ajuta, nu trebue să duceţi grija mea. Toc­
muscăriei ce mişuna. Muscele bâjbăiau îm­ — Hei, bolă!... Luate-ar toţi... cum-eu n’aşl fi băut ceai cu comusarul? mai erî îmi dicea revisorul: „Ei, Zolcikie-
prejurul primarului, ca şi cum ar fi fost După aceea aruncă ochii în oglinda, — Lucru mare, ceai! — răspunse *) Arac = un rachiu tare preparat din ore