Page 92 - 1901-11
P. 92
Pagina 4. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 261 — 1901
v84ub pe acolo afară de jidovul, cu care li-se plătesce. Ei mergeau tocmai acasă la oorotâsoă ţâra şi tînăra ei independenţă,
mună, care în mare paradă s’a preseutat
ai călătorit împreună şi afară de ceilalţi Comarnio, fiind în acea di sârbătore. „Sunt câştigată ou atâtea jertfe şi ameninţată de
sub conducerea unui căpitan. CâţI-va func
doi jidovi, pe care i-ai găsit în gara din mulţi lucrători la fabrică?** îi întrebai eu. atâtea primejdii! ţionari dela gara din apropiere cu d-nele
Ploieşti?** „Sunt destui, domnule, sunt ou sutele.“ — *
* * încă au asistat la serviciu din curiositate,
Recunosc, că imputările acestea au „Şi sunt toţi Români?“ — „Nu, domnule, ca să vaZă că ce pot aceşti „olâh tauitok**,
îndreptăţirea lor şi âtă de ce vin astăcjl să sunt tot felul de neamuri**. După o potreoere de 3 (j'le în tîrgu- dâr las’ că corul învăţ, li-ă soiut dovedi
u
mai scriu câte c va din oele oe am văcjut In gara din Buşteni, gendarmii nroară şorul Urlaţi, nu departe de Ploiesoî, m’am ce pot.
în ounosouta mea esoursiune. în tren pe uo ţăran legat în lauţurl. II du-' întors ârăşî aossă. La finea serviciul divin d-1 preot lo
Şi nu voiâ lua firul de unde l’am lă ceau la Ploescî, căci luându-se la oârtă cu Munţii erau acoperiţi deja de zăpada cal George Repede a ţinut o predică ooa-
sat, adică dela Ploieşti, pănă unde am con un alt ţăran, într’un moment de furie s’a grâsă. Ninsese în aoest timp chiar de-a sională, relevând causa şi momentuositatea
binele.
dus pe cetitori, ci mă voiti. întârce pănă repeejit la el cu o furoă şi l’a lovit on
adunărei învăţ, de aZî. A vorbit poporului
la graniţă, făcând oa cel oe strînge fân şi atâta putere, încât a rămas mort pe loc. In staţiunea Azuga trenul s’a oprit
despre biserică şi şcâlă, cele mai scumpe
greblâză. El nu se mulţumesce ou atâta, La sesiunea cu juraţi oea mai apropiată mai mult decât era oprirea reglementară. comori. A arătat rolul învăţ., ca educător
că dă odată cu grebla prin ierbă, ci mai i-se va jufeca procesul, şi de sigur va fi Oe s’a întâmplat? In vagonul de bagage
şi instructor. Arată oum numai în şcolă şi
dă şi a doua şi a treia 6ră şi tot mai condamnat la oonă. Femeia lui, o ţărancă oouductorul Găitănesou, căcjuse fără simţiri.
biserică se pote cresce un popor demn de
strîuge printre dinţii greblei câte o lecuţă în etate cam de vr’o 40 —4B ani îl petre Plecase din Buouresol sănătos. Dela staţiu
a-şl apăra originea, limba şi religiunea. Le
de fân. cuse pe nenorocitul săn soţ pănă la gară nea Baiooiti a înoeput să-i fie rău. Simţia, pune la inimă şi le recomandă a-se ţine
Era cam pe la 6rele 6 când am sosit şi când l’au urcat gendarmii în tren, ser- oă i-se paralisâză membrele şi se freca să-
cât se pote de strîns de aceste două aşe-
la Predeal. Adică ârele 6 după oâsul din maua femeie aooperindu-şl faţa ou mânile raoul pe mâni şi pe piciore, crezând, că
Zăminte sfinte şi a sacrifica totul pentru
România, căci după cel de la noi era nu plângea aşa de amar, încât ţi-se sfâşia prin aoâsta îşi va aduce în oirculaţie sân
biserică şi şcolă.
mai 5. La Predeal, în gară, este un ciasor- inima. Trenul a plecat, ducâudu-i bărbatul gele, oe ameninţa a-se închega. Tâte îu za După eşirea din biserică invitaţii am
nic mare cu două Rţe, dintre cari faţa la arestul preventiv şi de acolo probabil dar! In gara din Azuga se afla toomai un
intrat cu toţii în casa d-lui paroch Repede,
dinspre Transilvania arată ârele B, âr oea la ocnă, âr dânsa, nenorocita fiinţă, remase medio veterinar, care i-a dat ajutârele ne
unde ne-a omenit din belşug.
dinspre România 6 şi tot aşa mai departe, în gară, în prada desperării. Aoasă pote o cesare, i-a făout fricţiuni ou oţet şi cu La 11 ore a. m. ne-am întrunit în
cei de peste Oarpaţî socoteso timpul cu un aştâptă o glâtă de oopii, cari cer pane şi amoniac. Nimic n’a folosit. Găitănesou şi-a sala şcolei, unde d-1 preşed. al desp. I. Pop
cias mai nainte decât noi. cel ce era chemat să se îngrijescâ de ei dat sufletul în eserciţiul funcţiunei sale, oa printi*’un cuvânt acomodat declară aduna
Dâcă nu bagi bine de 9âmă de aeâstă este dus îu lanţuri, la temniţă. soldatul pe câmpul de răsboiQ. Şi era pri
rea deschisă. Punctul al Il-lea din program
diferenţă, uşor poţi să o păţescl şi să scapi Miserie omenâscă! mul său drum, ce l’a făout pe linia, acesta, a fost prelegerea practică din geografie
trenul. Dâcă întrebi de pildă în restaurau- * căci cu o Z' îoainte fusese permutat dela „Elveţia** ţinută cu elevii desp. VI. de în
* *
tul român (Restaurantul este pe partea Brăila la Bucurescl. văţat. local I. Giotlos. Dimişi elevii acasă
Românilor): „La ce ora plecă trenul ?** In Ploiesoî pe strada gării, largă şi Acasă îl aştepta pâte femeia şi copiii, s’au cetit disertaţiile: „Disciplina în şcola
vei primi răspunsul : „La şâpte Domnule* . frumâsă, plantată pe de amândouă păr să le aduoă pâne, şi bietul tată de familie poporală** de învăţ. A. Opriş, şi „Şcola ca
1
Tu te uiţî la ciasornioul tău potrivit după ţile ou arbori şi având trotoare de asfalt se întârse ca trup fără suflet. factor de civilisaţie** de I. Cociş.
timpul din Trausilvania şi (^icl; „E hei, alârgă birjele spre oraş. Vizitiii toţi îm Altă miserie omenâscă! Comisiunea însărcinată cu apreţierea
d’apoi, că pănă atunci mai am două ore brăcaţi într’un caftan lung de catifea nâgră * prelegerei practice şi a disertaţiunilor, le-a
pot să mă duo la plimbare prin Predeal**, şi încinşi ou un brâu roşu de lână. Birjile * * cualificat de pe deplin succese.
oând oolo trenul plâcă ou o oră mai cu ourate şi caii bine ţinuţi şi în repeziciune Din Predeal am avut ca tovarăş de Raportul cassarului de asemenea a fost
rând de cât oum îţi tăcuseşi tu socotâla. îi întrec pe birjarii din alte ţări. călătorie pănă la Braşov pe o calfă de lă
primit şi i-s’a dat absolutoriu. Comisiunea
Eu m’arn dus pe jos în oraş. După cătuş, care fusese angajat să lucreze la
La graniţă principalul luoru este vi însărcinată cu încassarea taxelor şi însorie-
zarea paşapdrtrlor. Din partea uugurâscă vr’o 10 minute ajung la monumentul vînă- noua şoâlă maghiară, pe oare a înfiinţat-o rea de membrii noi prin referentul A. Stroia
este un solgăbirăn, oare este însărcinat cu torilor, un obelisc înalt în vîrful căruia o de curând îu Predeal ministrul instruoţju- raportâză, că s’au încassat taxele dela mem
aeâstă trâbă şi pot să (ji° oă-şî împlineşte aquilă, ţinând în ciocul său un drapel. La uei publice, sub pretext de a feri pe copiii brii ordin, presenţî; apoi că s’au înscris ca
datoria eu multă rigore. Se întâmplă, oă stânga şi la drâpta obeliscului două tunuri, funcţionarilor maghiari din aeâstă staţiune membrii noi: On. d-n George Repede, pa
vr’o persână vrâ să trâcă eu paşaport strein. luate dela Turei în răsboiul independenţei. — ca să nu să „româniseze**... roch în Cohalm, membru fundator; G. Spor
In paşaport însă este pusă şi vasta şi des Monumentul este împodobit cu basreliefurl Delaletca. nic, paroe în Cohalm, membru ajut. sol
crierea persânel şi solgăbirâul îl întrâbă răsboinice şi pârtă următârele insoripţii:
vind 2 cor.; Ioan Haizea, curator 1 în Co
pe pasager asupra punctelor cuprinse in I. „Eroilor dela Griviţa 11 . Adunări de învetătorî. halm, membru ajut. solvind 1 cor.; Nico-
paşaport. Aşa eram de faţă eâud o femeie II. „Vitejiei românescI“. >
lae Pora, curator I în Homorod, membru
de Săouiu întrebată, ce vrîstă are, a ră-t- III. In anul MDCCCIIIC sub domnia Re — Noemvrie 1901. ajut. solv. 1 oor.; Andreii! Boerih, croitor
puns, că-i de 30 de ani şi când te uitai la celui Carol I. şi a Reginei Elisabeta. Cetăţenii
PloieştenI prin subscripţiune naţională ridicat-au {Adunarea de tâmnă a reun. înveţ. gr. în Homorod, membru ajut. solvind 1 cor.;
ea, se ounosoeâ cât oolo că e mult mai acest monument întru gloria armatei române şi a cat. din desp. Făgăraş). Reuniunea învăţăto I. Popa, curator bis. Homorod, membru ajut.
bătrână. Se vede oă paşaportul era făcut oştenilor Batalionului II de vînătorl, . carii au re rilor gr. cat. din desp. Făgăraş şi-a ţinut solv. I cor.; I. Bănuţ, învăţ., membru ajut.
pe numele fiicei sale seu a unei surori mai înviat vitejia strămoşâscă în răsboiul independen
adunarea de tomnă la 17 Nov. a. c. îu co solv. 1 cor.; G. Borcoman, măsar în Co
tinere. Femeia a fost trimisă la o parte şi ţei MDCCCLXXVII—MDCCCLSXVIII". muna Homorod. halm membru ajut. s„lv. 60 bani; I. B.
de sigur n’a fost lăsată să trâcă. Basreliefurile represiutâ, unul o luptă, încă în presâra Zil i au sosit o parte Magdun, curator bis., membru ajut. solv.
0
Din partea româuesoă controlul nu âr oelă-lalt întoreerea triumfală din răsboih, din învăţătorii mai depărtaţi cu preşedin 60 b. ; I. Z. Borcoman, membru ajut. solv.
este aşa de mare. Funcţionarul se multu- sub ele este gravat numele: ^George Va- tele desp. în frunte, cari au şi fost încnar- 40 b. Tuturor acestora adunarea, la pro
u
mesoe a pune stampila pe paşaportul vizat silescu , probabil artistul,, oare le-a făcut. tiraţl pe la fruntaşii parochienl români. punerea referentului comisiunei, le esprimâ
de solgăbirăul ungur. Monumentul e9te împrejmuit de pa Ceilalţi au sosit diminâţa de timpuriu, aşa mulţumită şi recunoscinţă.
tru vîuătorî în bronz: 1} Un gornist ou că la 9 6re toţi au luat parte la serviciul Celelalte puncte din program aseme
*
* *
puşca pe umărul sting şi cu goma în mâna divin, conform punctului I din program. nea au fost pertractate şi desbăţute în bună
Din staţiunea Azuga se urcase în tren drâptă. 2) Un vînător, oare presentă arma. Cântările dela sf. liturgie le-a esecutat co ordine şi armonie, aşa că adunarea a fost
bărbaţi femei şi fete, cari mergeau acasă, 3) Un vînător în posiţie de „atao ou baio- rul învăţătorilor, cari au delectat atât de la culmea ehiemărei, discuţiile calme şi ins
de S-tul Dumitru. Aceştia erau muncitori şi neta“. 4) Un vînător ou arma la picior. frumos publicul asistent în număr destul de tructive. între altele mai amintesc, că s’au
munoitore dela fabrica’de postav din Azuga. Am admirat în tăcere acest monu mare, aşa că biserica deşi spaţiosă, era to- reales de nou prin votare secretă oficialii
Erau bine îmbrăoaţî în haine de postav, ment şi involuntar am pronunţat o rugă talminte ticsită. despărţ.
din fabrica la care lucrau şi, după cum ciune pentru odihna sufletâscă a eroilor Mare surprisâ a făcut participarea mi Adunarea de primăvară, la Invitarea
mi-au spus, sunt mulţumiţi ou salarele oe dela 1B77/78 şi pentru oa Dumuecjeu să liţiei (husari), ce staţionâză în aeâstă co învăţ. Făgarăşan, se va ţinâ în Ioş. Ca di-
el muri înainte de a fi putut povesti preo — Părinte Onofrei! Părinte Onofrei! Peste o clipă sosi la Mănăstire isprav şi glasurile îngeresc! cântau cântări cum nu
tesei cele ce i-se întâmplaseră în biserică. Cum de lăsaşl la peire pe biata Ilenuţa nicul de Neamţ cu gândul să asiste la în a cântat vr’odatâ protopsaltul....
Acum rudele mai de aprope rânduesc mea? Sfinţia ta, numai singur Sfinţia ta mormântarea vestitului duhovnic al tuturor Minunea minunilor!
trâba pentru înmormântarea părintelui pe puteai s’o mântuesol!... boerilor Petrenl. Şi el rămase uimit la pri-
Ispravnicul cu totă eepaiaua (suita)
a doua Zi după morte. Prescurăreasa Mă- Bătrâna femeie se prăpăstuia bocin- veliscea mortului reînviat. Singură numai se duce la Mănăstire, unde găsesc pe cei
năstirei a pregătit grâul fiert, pe tipsie în du-'se peste cadavrul nesimţitor, când de-o- bătrâna văduva Tudosia tălmăcea aeâstă doi tineri iubiţi de Maica Domnului, inge-
tins, acoperit cu flori de zahăr pisat, de dată ca un gemăt eşi din peptul mortului. minune, Z' ® ^i că DumneZeu şi Maica nunchiaţl înaintea iconei.
c
n<
cafea şi de scorţişore. Din Piatra s’au adus Toţi cei de faţă rămaseră încremeniţi. Domnului prea Curată n’au voit să lase la Şi altă minune: părintele Onofrei,
colaci şi covrigi şi trei doniţî sunt pline cu Preotul cetitor se opri asupra unei frase peire pe Ilenuţa!...
care o oră mai nainte era mort, îutins pe
pomene: meri, smochini şi curmale poleite, neisprăvite, dascălul Ambrosie, care tocmai în adevăr, părintele Onofrei povesti năsălie, acum iese în vesminte strălucitore
legateorl înfipte în câte-o aschiâ de şindilă. sosise şi umbla să aşeZe patru sfeşnice mari ispravnicului minunea dela sf. iconă din din altar şi dând în mâna ispravnicului o
De asemenea pomeni împodobesc şi colacii... ale bisericei la capul şi la piciorele mor Mănăstire şi cum Maica Domnului a dăruit faclă şi în mâna bătrâuei Tudosia altă faclă,
Totul e gata astfel pentru îngropare. tului, rămase şi dânsul înlemnit lângă uşă. fetei salba de lefţî. cetesce rugăciuni de cununie a celor doi
— Dâr nu se pote, nu se pâte să fi Părintele Onofrei deschise cu încetul ochii. tineri.
murit părintele şi să rămână Uenuţa sub Cei mai slabi de âuger o tuliră din casă. Ispravnicul porunci Şoltuzului Graur,
să aducă dela închisore pe Ilenuţa. Der Ce să mai Zie& şi jupân Graur?
pedâpsa omenâscă, striga bătrâna Tudosia, Singură preotâsa, preotul cetitor şi cu bă
năvălind desnădăjduind la casa mortului, trâna Tudosia rămaseră neclintiţi. Şoltuzul veni speriat la ispravnic să-i spună, Salba dela Maica Domnului era de
că fata s’a făcut nevăZută din închisâre, ajuns comoră pentru noua căsnicie. Dete
după-ce o despărţiră în silnicie de fata sa — Părinte Onofrei! Părinte Onofrei! măcar’că uşa era bine închisă şi că tot în şi el bine-cuvântarea sa şi cu toţi sărutară
dusă la închisore. Când Tudosia intră în adaogă a striga vădana săraca, nu muri,
chisă au găsit’o. evlavioşl icâna fâcătore de minuni. Părin
camera, unde era moi'tul întins pe o masă scapă pe Ilenuţa mea de năpaste. tele Onofrei mai trăi încă mulţi ani, dând
înprejurată cu o stofă venetică din depo- într’o clipă se lăţi vestea, că părintele O căutară peste tot, der zadarnic, când laudă lui DumneZeu şi Maicei Domnului
âtă dascălul Ambrosie:
situl Mănăstirei, un alt preot bătrân cetea Onofrei a înviat şi lumea încuragiându-se
şi povesti nouălor generaţiuuî miuuuele
stâlparii la capul mortului. Tudosia se aruncă unul pe altul, năvălea să vaZă minunea. — Nu mai căutaţi fata, că am găsit’o
sfintei icoue. („Univ. Lit.“)
bocindu-se asupra manilor reci, fixate pe Preotâsa ajutată de preotul cetitor şi de îngenunchiată la Mănăstire împreună cu fe
pieptul bătrânului preot şi ţinând între de dascăl, strămută de pe masă pe pat pe pă ciorul d-tale, jupan Şoltuze, înaintea iconei Noemwie 1901.
gete o cruce înegrită de înmulţitele aghiasme rintele Onofrei, care revenise cu totul la făcătorei de minuni şi fără să le fi aprins
la care servise. viaţă. eu, luminau tote policandrele şi candelele,
