Page 101 - 1901-12
P. 101
KEDACŢIUNEA, „gazeta* iese înflte ijl,
AiliiiiistratiMea şi Tipografia Abonamfiats pentru Anstro-Ungaria:
Braşov, piaţa mare nr. 30. Pe un an 24 oor., pe şAse luni
12 oor., pe trei luni 6 oor.
Sorisori nefranoato nu so pri N-rii de Duminecă S fl. pe an.
mesc.— Manuscripte nu se
retrimit. Pentru Boiânia şt străinătate:
I N S E R A T E Pe un an 40 franol, pe şdso
luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
(B prlmeso la Admlnlstraţlune tn N-rii de Duminecă 8 franol.
Braşov şi la următorele Se prenumoră la tdte ofi-
BIROURI de ANUNŢU-EÎ : oiele poştale din întru şi din
In Vlena : la N. Dukes Naehf., afară şi la d-nii oolectori.
Nux. A-Qgenfeld & Emeric Los-
nor, Heinrich Schalok. A. Op- Abonamentul pentru Braşov
pelili Nacht. Anton Oppelik. Adnimistraţiunea, Piaţa naare.
In Budapesta: la A. V. Gold- TArgul Inului Nr. 80, etagiu
bergnr. Ekstoin Bemat, Iuliu I.: Pe un an 20 oor., pe şAse
Xieopold(VTI Erzsâbot-korut). luni 10 oor., po trei luni S oor.
PREŢUL INSERŢIUNILOR: Cu duonl In casă : Pe un an
o seriii garmond pe o colonii, ( N u m e r d 24 cor., pe B luni 12 o., po trei
10 banî pentru o publicare. — luni 6 cordne. — Un osomplar
Publicări mai doso după tari- 10 bani. — Atăt abonamentele
iă şi învoială. — RECLAME pe cftt şi insorţiunile nunt a se
pagina 3-a o seriă 20 bani. plăti înainte.
Nr. 287.—Anul LXIV. Braşov, Duminecă 30 Decemvrie. 1901.
In pragul noului an. Bogatul ca şi săracul se bucură ţiunea nâstră să fie stăpânită de vi luptând pentru viitorul şi fericirea
seu se îngândurâză în cţ^ acâsta, surile tânărului însufleţit, care aş- naţiunei nostre.
ua
Ne strecurăm pe lângă vreme care ca o punte fermecată desparte tâptă viitorul, hotărît să lupte pen Voi, cei-ce sunteţi ursiţi s’aveţî
şi vremea se furişâză mai şirâtă po trecutul de viitor. tru tot ce e al lui, pentru tot ce aceeaşî limbă, aceleaşi datine şi obi
lângă noi, încât de multe-orî nici n’o Sub impresiunea momentului dâcă trebue să fie al lui. Avem trecutul ceiuri, s’aveţî o chiemare atât de
mai simţim şi ne pomenim mereu aruncăm o privire în lume putem nostru; să nu ne îmbete însă gloria sfântă faţă cu neamul şi patria vostră,
în cji de acjî fără se seim cum a ceti multe şi felurite lucruri pe fe câştigată de bătrâni. Să-i cinstim, veniţi cu toţii să salutăm anul, care
ua
trecut cea de erî. Viaţa, acest vul ţele omenilor de tâtă versta: să le preamărim faptele nobile, să vine, să’l salutăm cu inima veselă şi
can vecinie clocotitor, pe lângă su Moşnegul încovoiat de povara ne închinăm acelor suflete măreţe, doritore de fapte bune şi măreţe; veniţî
medenia de neajunsuri, are şi zîm- vieţii îşî lasă ochii pierduţi în ceţa carî vor trăi vecinie în amintirea cu toţii să dovedim lumei, c ă n u s ’ a
betele ei fermecătdre, cari au des anilor dispăruţi şi-şî reamintesce rând nostră, der se nu ne mulţumim cu închegat sângele în vinele fiilor na
tulă putere se ne facă se uităm du pe rend tâte întâmplările, prin cari atâta, să nu cjicem nicî-odată: „avem ţiunei române, vlăstara nobilei ginte,
rerea de acjî şi în locul ei se ne a trecut; se bucură de t6te momen destul “. care odiniâră a stăpânit lumea mun
arate un cer senin pentru cjiua de tele luminose, de tâte faptele lui Românul şi aşa din firea lui e cind în brazda culturei umane, ci
mâne. bune, pănă şi durerile îi par’ îndul puţin pretenţios, mai ales cu străi că viu şi cu putere pulseză încă
Omul e ursit se se înşele me cite, privite din depărtare. Acest bă nul, cu care trebue să ţină concu inima acestui popor din creştetul
reu pe sine, căci altfel i-ar fi prea trân trăiesce mai mult din trecutul renţa în viaţa de tăte cjdele. E de Cafpaţilor pănă la Tisa şi Dunăre şi
povară viaţa, care — orî-ce s’ar cjice lui, şi anul care vine, nu-1 prea bu lipsă să se însufleţescă de spiritul că ea bate cald şi fără întrerupere
— nu p6te se-şî cumpenâscă bucu cură, căcî dâcă îşî întorce ochii spre acela sănătos şi întreprindător al pentru libertate şi dreptate!
riile cu necazurile. Şi vremea, acestă viitor el rămâne înmărmurit de pus vecului, cai’e face pe om să fie neo
nălucă, pe care o vedem vecinie, cu tiul ce i-s’arată înainte, de acea ne bosit în lupta pentru a-şî asigura şi
t6te că vecinie ne fuge de dinainte, mărginită împărăţie a liniştei, atât îmbunătăţi esistenţa, şi-l îndemnă să Revista politică.
de neînţelâsă pentru cei cari au fost
vremea, d'°> e ce ^ ma ' vinovat com înainteze mereu în bunurile culturii
plice, care-1 seduce p e o m s e s e a m ă - învăţaţî să muncâecă în lumea asta şi să aibă tot mai marî trebuinţe Alaltăerî s’a deschis în Buda
gâscă mai uşor pe sine. pentru ceva, să se închine la o idee în ajungerea scopului acestuia. pesta congresul pentru autonomia cato
măreţă, să se sacrifice pentr’un scop lică. C’o di mai înainte, în 8 Ianua
Etă-ne în pragul unui nou Nu trebue să ne mulţumim nici
şi mai ales pentru acel scop înalt ce rie, s’a întrunit în palatul prima-
an! Câte planuri îngropate pentru într’un chip şi nici o clipită măcar,
se chiamă binele obştesc. telui din Buda conferenţa episcopi-
totdeuna şi câte speranţe nu se nasc că putem s’o mai ducem de adî pe
Dincolo vedem pe tînărul, care lor romano-catolicî, ca să-şî mar
în sufletele doritore de bine, speranţe, mâne, având un vresc ca să ne în-
n’a trăit încă, dăr care a ajuns pe cheze posiţiunea, ce vor lua în con
cari cine scie decă n’or muri înainte căkjim vatra şi un pumn de mălai,
acel prag al vieţii, de unde pote se gres faţă de cestiunea importantă a
de-a ne pută bucura de ele. cu care să ne stâmpărăm fomea.
pricăpă pentru ce trăiesce şi ce are autonomiei bisericei catolice, care
Anul nou sămSnă cu omul, care să facă; priviţi-1 cu ce însufleţire aş Ca s’ajungem acolo unde au dela 1870/71 agită cercurile romano-
rîde printre lacrimi, pe faţa căruia teptă anul care v i n e ; e gata sădea dorit înaintaşii noştri, cei-ce şî-au catolicilor din Ungaria. Se scie, că
citescî şi bucurie şi durere, bucuria un chiot de bucuria, căcî i-se pare jertfit viaţa pentru viitorul neamu nisuinţele catolicilor unguri tind şi
pe care ni-o arată speranţa in viitor că i-se deschide largul câmp unde lui, trebue să ne smâncim din ne la contopirea bisericei române unite în
şi durerea causată de amintirile pe să potă lupta cu totă puterea sufle păsarea omorîtore de orî-ce înaintare organismul autonomiei proiectate de
veci pierdute ale trecutului. tului lui pentru realisarea visului fru şi să avem tot mai vii şi mai pu ei, fapt, care a pus pe seriâse griji
In acâsta cţi ai pută mai uşor mos, dela care aştăptă să-i aducă bine ternice aspiraţiunî, să simţim tot clerul şi poporul acestei bisericî ro
ca orî şi când se împărţi omenirea atât lui, cât şi semenilor săi. Isbendă, mai adânc trebuinţa de-a ne vedâ şi mânesc! şi a dat nascere protestelor
în doue tabere, unii cari îşî deplâng din suflet îi dorim isbendă!!... noi Românii asiguraţi de tote bu şi manifestaţiunilor îndreptăţite în
trecutul — pentru ei trecutul e to Cât am da să citim acum în nurile, carî pot ridica pe un popor contra acestui atentat la autonomia
tul — şi alţii, car! acum vreau se inima naţiunei române, să vedem cu la o stare demnă de el şi de ome şi independenţa bisericei române
nire.
trăiâscă şi ’şî pun în anul ce e gata ce gând se pregătesce a înmormânta 'unite.
se vină tote visele lor, tâte speran anul ce se duce şi cu ce suflet o Să stăruim fără preget şi sub La conferenţa din 8 Ianuarie a
ţele, aşteptând acest apropiat viitor să-şî legene al vremei copil, care se radele, ce le respâodesce falnicul episcopatului rom. cat. nici unul din
cu patima celui ce vr6 se trăiască nasce, ce cântec o să-i cânte, de steag al bătrânilor, tinerii să fie gata archiereii români un’ţi n'a luat parte,
şi se facă ceva. jale seu de vitejie? Am dori ca na în orî-ce moment a-şî da şi viaţa, vrând ei prin acesta să documenteze,
FOILETONUL „GAZ. TRANS. U Am băut’o dintr’odată „De măritat încă nu s’a măritat. Ea
Banchet în onorea cartofilor o sciu din gura ei".
Şi sciam că-i otrăvită. se gândesce şi acum încă tot numai la tine,
Cântece. III. în K o l b e r g . „Atunci totul este bine şi are să fie
w
Aştia-s ochii, carî odată şi mai bine , striga tînărul marinar, aşe-
De Felix Lilla.
i. M’au făcut să văd lumină?... dându-se pe o ladă de marfă. „O, Mariana,
Am rămas pustiu..., cu dorul.., Nu-mî răspund!.., buza ţi-e mută 1. inimă nobilă, aşa-deră tu ml-ai rămas cre-
dinciosă!“
Rătăcit ca ’n norî de ceţă... Buzele sunt der de vină. Băcanul Cristof Sanders din Kolberg
Luna, ertătorea lună şedea într’o dimineţă frumosă a anului 1743 „Der cugetă-te şi la starea ta, neno-
Prea le-au sărutat într’una comod în dugheana sa, după-ce chiar atunci rocitule! cjise bătrânul, gânditor.
u
Mă privesce lung în faţă...
Placările ’ndrăgostirii... petrecuse cu multe complimente pănă la „De-orece Mariana mă iubesce încă
Şi-acum ochii’ţî cată jalnici uşă pe o doronă, care cumpărase o jumă şi acum, tote celelalte nu mă importă", strigă
Tot aştept să vină-un ânger
Spre cenuşa fericirii. tate de funt de cafea. Martin.
Să-’mî închidă ochii-o lecă,
De-odată uşa se deschise repede din „S’a dat ordin de arestare contra ta
Să-’mî adormă doru’n suflet
IV. nou şi întrâ în lăuntru nepotul său, fiul şi tu vei fi închis îndată ce se va afla în
Şi de dragoste să-mî trecă. u
Ochii tăi primăvăraticî repausatului său trate, tînărul matroz Mar ţărcarea ta .
Imî şoptesc: „trăesce încă!" tin Sanders. Băcanul nu-1 mai văduse de „Nu’ml pasă, căci voiţi scăpa eu şi
Dâr de giaba..., ângeraşul
Şi trezit din agonie trei anî şi cu tote acestea neaşteptata re d’acolo. Pentru istoria ceea dela Huli sciu
La ferestră ’ncremenit’a...
Văd în faţa mea o stâncă... vedere nu-1 îuveselia de loc, oi par’că mai bine, că nu voiţi, fi spânzurat".
Nu cutâză să mai între „Destul de rău. Tu ai deşertat de pe
mult îl supăra.
Unde ’mî-a surîs iubita. vasul „Fortuna", după-ce ai ciomăgit pe
Ochii tăi primăvăraticî „Aici sunt şi eu, dragă unchiule !
u
Imî şoptesc: „te du spre stele striga vesel de nou-sositul, un om drăguţ căpitanul tău".
II. „Eu i-am dat numai o lovitură în
Şi ne spune-apoi şi nouă îmbrăcat în haine curate de marinar.
’Mî-ai întins voiosă cupa De prin lumile acele!" „Eu n’am mai putut sta departe de frunte, cu tote-că ar fi meritat cu mult
Dragostei înflăcărate: acest oraş, cu tote-că îmi mergea destul mai multe, pentru purtarea sa brutală faţă
„Ia şi bea din fericire!“ Eu mă încerc să urc pe stâncă, de bine. ’Ml-era grozav de dor de — ei tu de mine".
— Nu ştiam că’mî dai păcate. Der vedî... cuib sunt de păcate, scii bine de cine! u „Cred", disebătrânul.„CăpitanulBrink
Nu mă ’ndur să las în lume „De Mariana ta“. este renumit de brutalitatea lui. Şi ţl-am
’Mî-ai întins’o-a doua-oră Buzele nesărutate. „De sigur de ea, unchiule! Ce mai fost dis, să nu te angajezi pe vasul „For
Drăgălaşa mea ispită, Vetwrfo face?" tuna", care nu avea nume bun. Dâr ce
