Page 50 - 1901-12

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 276 1901

Cele mai multe subscripţii s’au făout nică neschimbată: legea frumuseţei, a ar* are simţul frumosului şi al urîtului, şi pen­ Meetingul Poloneselor în Berlin.
la percepţia diu Saint-Denis, un oraş lo­ moniei, legea esteticei...." tru oultivarea acestui sentiment al poporu
cuit în cea mai mare parte de muncitori. „Sub acâstă impresiune vă dau în lui am nevoe de d-v. toţi şi, pentru oă pe Se anunţă din Berlin, că cailele aceste
mod stăruitor sfatul: sculptura a rămas Siegesalle a-ţî făcut o operă de asemenea
După. Saint-Denis urmâză Nanoy ou 4 mi- 44 s’a ţinut aoolo o mare întrunire de Poionese,
încă în cea mai mare parte curată de di­ natură, vă mulţumesc
lione şi Lille cu 2 miliâne. „Pot să vă spun de pe acum, dorn* oare a fost cercetată de peste o miie per-
recţiunile şi curentele aşa eh moderne, 80
80
ea stă încă sus şi tnâudră — păstraţl-o ast­ nilor, că impre.sia pe care o face aleea vic­ sâne. Raportâra, ri-ua Molslca, c^ , că tote
fel şi nu vă lăsaţi ispitiţi de judeoata coce­ toriei asupra streinilor, este covîrşitâre; nisuinţele de germanisare ale guvernului
Enunciarea radicalilor celii. nilor şi de tote vânturile dootrinei, ca să peste tot se observă un respect enorm peu- se vor sfărîma de resistenţa mamelor polone.
părăsiţi aceste mari principii, pe cari densa tru sculptura germană.
Clubul partidului de drept public ra­ Nicl-odată Germanii nu vor putâ faoe ca
e întemeiată! O artă, care trece peste ba­ „Fie ca ea să rămână vecinie la acâstă
dical oehic, a decis în şedinţa sa ţinută femeile polâne să ’nveţe pe copiii lor a-şl
rierele fixate de mine nu mai este artă, este înălţime şi fie ca nepoţii şi strănepoţii mei,
LudI, să facă o enunoiaţiune în oare se elice: lucru de fabrică, este meşteşug, şi aci arta când mi or fi dăruiţi, să aibă pe lângă ei face rugăciunile în limba germană. Aduna­
Partidul crede a fi neapărat de lipsă nu trebue să ajungă nicl-odată. Ou vorba măeştrii tot atât de mari; atunci sunt con­ rea a primit în fine uuanim următârea re-
de a-se forma îndată la întrunirea dietei de libertate, de care mult s’a abusat, şi vins, că poporul nostru va fi în stare să soluţiune:
boeme un club de drept public, cave să sub plaga ei, cafil de mnlte-ori în lipsa de iubâscâ frumosul şi să stimeze tot-dâun.a „Polonesele întrunite îşi esprimă sim­
44
margini, în lipsa de frîu şi în esagerarea idealul .
cuprindă t6te partidele oehice, oare să pre­ patia lor faţă cu condamnaţii din Wresohen
personalităţii tale...
tindă în prima liniă dreptul (eleotoral egal şi protestâză în contra unui sistem, care
„Dâr mai mult, arta trebue să dea
si general, în a doua linie presentarea unei mână de ajutor, oa să se facă educaţia po­ Din Camera română. consideră bastonul ca mijloc de instruire.
adrese de drept publio. In aoâsta adresă să porului; ea trebue să dea şi claselor de Interpelare în cestiunea şc6lelor ro­ Ele transmit mamelor din Wresohen reou-
se accentueze cu deosebire, că restabilirea jos, după multa ostenelă şi muncă, putinţa mâne macedonene. nosoinţa lor pentru oresoerea religiâsă-mo-
dreptului public boem ar fi singurul mij­ de a-se îmbărbăta din nou la vederea ide­ rală a copiilor lor şi se obligă de a apăra
alului: Iu şedinţa de Sâmbătă a Camerei ro­
loc de a eşi din crisa politică interioră şi oa şi densele din răsputeri drepturile na­
„Noue, poporului german, idealurile mâne s’a sulevat cestiunea şoâlelor române
oă tot-odată ar fi o stavilă în contra peri- ţionale şi de a-se îngriji de crescerea tine­
ne-au devenit bunuri statornice, pe când din Macedonia printr’o interpelare adresată
44
culelor din âfară. rilor, ca să iâsă din ei patrioţi poloul .
alte popâre le-au perdut mai mult sâu mai din sînul majorităţii ministrului de culte
In adresă să se mai accentueze so­ puţin. Numai poporul german rămâne ca să şi instrucţiune publică. Toi din Berlin se anunţă, oă în mai
lemnei, oft poporul cehie nu se pdte mulţumi fie chemat în primul loc să apere aceste idei După-ce s’au pus la vot câte-va indi­ multe oraşe din Posen s’au întâmplat ţur-
ou mijlocul oportunist al Cehilor tineri de mart, să le îngrijăsca şi săle continue, şi din­ burărl a învăţământului, deâre-oe copiii po­
tre aceste idealuri face pUrte şi acela, de a genate şi reounâseerl, preşedintele dă cu­
a-se introduce limba internă oficială cehică, loni refusă de a da răspunsuri îu limba
da claselor, cari muncesc şi se ostenesc pu­ vântul deputatului Dragu pentru oa să şl
dâcă nu se va înfiinţa tot-odată o curte de germană. Chiar în oraşul Posen s’au îutem-
tinţa de a se bucura de frumos şi ca să se desvolte interpelarea în cestiunea şcâlelor
cassaţiune pentru ţările coronei boeme, şi oă ridice din sfera gândurilor lor obicinuita . plat asemeni turburărl.
14
macedonene. Dragu vorbesce despre rolul
faptul, după oare în presidiul dietei nu se împăratul îşi arată apoi aversiu­ oulturei intelectuale în statele moderne, şi Noua gazetă polonă silesiană, ce
află nici un representaut al poporului boem, apare în Posen, a fost confisoată pe moti­
nea sa faţă ou naturalismul în artă, conti­ arată că România a făcut sacrificii mari
trebue să nasoft cea mai mare amărăciune. vul, că a vătămat guvernul şi oorpul
nuând : pentru şoâlele din Macedonia ou scop de a
Partidul protestâză în contra înfiin­ didactio.
„Dâcă însă arta, cum se întâmplă respândi aoolo instrucţiunea. Din acest mo­
ţării unui museu de arte în Boemia, prin acum adeseori, nu face alt-ceva, decât să tiv a elccat întâifi la 1870 modesta sumă
care poporul cehie va fi tratat ârăşî ca arate miseria mai oribilă decât este, atunci
de 14,000 lei pentru şcâlele din Macedonia. S O I R I L E D U E L
inferior. ea păoătuesce faţă cu poporul german. Oul
tivarea idealului este în a3elaşl timp cea Suma acâsta a fost augmentată succesiv,'
In fine partidul radical a dat espre- — 13 (26) Decemvrie.
mai mare muncă culturală şi, dâcă voim aşa oă în timpul din urmă a deveuit con­
siune simpatiilor sale pentru victimele dela
să fim şi să rămânem în acâstă privinţă siderabilă. D-l Haret cu ocasiunea modifi­ Crăciunul monarcliulni. Majestatea
Wresohen. un model pentru celelalte popâre, atunci cărilor budgetare a redus acâstă sumă, ceea Sa monarchul a plecat alaltfterl din Viena
tot poporul trebue să nontribue la acesta oe a provocat nemulţumiri în anumite car­ la Walsee, la fiica Sa Maria Valeria, oa să
şi, dâcă cultura este să-şi îndeplinâseă mi­
Wilhelm îi şi arta. siunea, atunci ea trebue să pătrundă în ouri. Oratorul crede, că ar fi de datoria petrâcă aoolo sărbătorile Crăciunului. Ca
straturile cele mai de jos ale poporului. guvernului a lămuri cestiunea cu cifre bucuria să fie deplină, Majestatea Sa a in­
Reproducem ac|î in extenso par­ „Acâsta în'6 se pâte face numai dâoă esacte. vitat să mârgă cu dânsul, pe arohidueesa
tea cea mai esenţială a interesantei şi arta întinde mâna-i de ajutor, deoă ea Ministrul^Sp. Haret, declară, că este Maria Elisabeta şt pe prinţul Otto Win*
vorbiri, ce a adresat’o împăratul ger­ înalţă, în loc să se cobora în mocirlă! recunoscător deputatului Dragu de acâstă dischgrât.z.
man artiştilor cu ocasiunea inaugu­ „Eu, ca suveran, simt prea adesea cu interpelaţiuno, oăd va avâ ocasiune a se es- 0 şcolii română ameninţată cu în­
s
rării museului de statue de pe Siegesalle amărăciune, că arta prin maeştrii săi nu se plica într’o oestiune atât de delicată. Ora­
opune cu destulă energie unei astfel de di­ chidere. Din Tărgu-Mureşului ni-3e scrie,
din Berlin. recţiuni. Recunosc ori când, că se găsesc torul spune, că fostul ministru Take Io- oă fâia „Sehehjsăg de-aoo!o năvălesce în
u
Wilhelm ÎI după-oe a mulţumit ar­ unele caraotere stăruitâre între adepţii aos- nescu a elocat în budget suma fabulâsă de numărul său dela 22 Dec. în contra şoâiei
lor direcţiuni, cari sunt- pâte animaţi de 525.000 lei pentru şcolile din Macedonia.
tiştilor pentru opera săvârşită oontorm in- române gr.-cat. din Şamşudul-de ■ Câmpie.
cele mai b u n e intenţiunî; ele totuşi se gă- Noi am redus suma la 300.000 lei. Trebue
dicaţiunilor lui şi după-ce a declarat, că Şoviniştii dela organul săonesc descriu în
seso pe o cale falsă. să recunâscem însă, că apostolii naţionalis­
voesoe se reînvie timpurile renascerei, câud cele mai negre colori starea acelei şcâle şi
„Adevăratul artist n'a^e nevoe de sgo- mului din Maoedonia au arătat mai mult zel
suveranii comandau opere de artă şi asis­ nu se sfieso a cere autorităţii oompetente
motul de bâlciu, nict de pressă, nici de rela-
tau de aprope la esecuţia lor, — prin ur­ ţiunl. pe vremea, oând nu li-se dădea, decât închiderea ei. Corespondentul nostru rogă au­
mare nu recurgeau la jurii şi esamene, ur­ „Nu cred ca marii d-v. anteinergătorl 14.000 lei, decât când li-s’a oferit suma re­ toritatea oonfes. respectivă să facă tot posi­
mezi a defini arta : pe tărâmul măestriei, au recurs vre-odată, gală de 525.000 lei. S’a creat în Macedo­ bilul, oa comuna bisericâsoă să nu-şl piârdă
nici în Grecia antică, nici în Italia şi nici nia un număr de proletari intelectuali. De
„Cum stă în general arta în l u m e ? şcâla. oonfesională, dat fiiud, că în Şamşu-
Ea ’şl ia modelele şi se adapă din isvârele pe timpul renascerii, la reclama prin pressă altfel administraţia lăsa mult de dorit. Eu dul-de-Câmpie numărul copiilor români
— care se obiclnuescă —■ aoum spre a-şl
marei mame natura şi acesta, natura, eu am căutat a aduce 6re-care ordine în aoeet obligaţi a freouenta şoâla treoe peste 150,
totâ libertatea-i mare, în aparenţă neincă- pune ideile mai în evidenţă. chaos, dâr resultatele vor putâ fi apreciate âr şcâla românâseă are în oâstele ei o şoâlă
tuşată, fără margini, se mişcă totuşi după „Au lucrat oum i-a inspirat Dumnezeu numai mai târejiu. In oestiunea aoâsta n’ar
legi veclnice, pe car! creatorul şi le-a im­ şi au lăsat pe omeni să vorbescâ. Şi aşa trebui să se facă apel deoât la senti­ de stat.
pus singur şi cari nicl-odată nu pot fi de­ trebue să procedeze un artist cinstit şi ade­ Contribuim pentru „Casa Naţio­
păşite 8eu înfrânte fără pericol pentru des- vărat. mente şi nu la interesele profesorilor şi 44 44
voltarea lumei. Tot astfel e şi în artă şi, „Arta, care se cobâră la reclamă nu mai institutorilor. Nu esistă alte mijlâoe pentru nală . Avâudu-se în vedere „Apelul pu­
la vederea rămăşiţelor splendide ale vre- este artă, chiar deoă ar fi sărbătorită de a duce la bun sfârşit opera nâstră de oivi- blicat de „Asooiaţiunea pentru literatura
mei vechi clasice, unul şi acelaşi sentiment suta şi mii de ori. lisaţiune în Macedonia. română şi cultura poporului român , prin
44
mişcă pe toţi; şi aci domuesoe o lege vecl- „Fie-eare om, ori cât de simplu ar fi, care publicul nostru românesc e învitat, ca

înaintea casei, unde locuia Tola. La fe- | şi palidă ca şi mine. Cum se îniâmpla, Mi-se părea, oă se deschide ceriul umeri, oohii şi-i pironi în pământ şi părea
râstră străluci ceva şi apoi se retrase în că nu mî-a scăpat nici un detail din tâfcă înaintea mea. Am apucat’o de mâni, pe a aştepta, sâ-i vorbesc.
fundul odăiei. Nu eram sigur, dâcă era fiinţa ei, nu puteam să spun. Sciu, că am cari le dusei ou patimă la buzele mele şi
Iu sfârşit ne-am aşeejat unul lângă al­
Tola. Când ne am urcat pe scări, începu văcjut lacrăml, cari atârnau pe genele ei, nu puteam să le mai las. Mai înainte îmi în­
tul, aprâpe de ferâstră şi ne ţineam de mâuă.
din nou să-mi bată inima. Mă temeam de am văcjut buzele tremurătore şi bucuria chipuiam adesea, oă-i sărut manile, dâr
Pănă atunci ea era pentru mine ceva fără
mama. Trecusem prin sufragerie şi o găsi­ care strâbătea prin lacrămile ei şi zîmbe- nici o fantasie nu se pâte măsura cu rea­
corp, abstract, mai mult un spirit iubit, un
răm în salon. Când am intrat, veui repede tul, ce se ascundea sub zăpăcâla ei. litatea! Iubirea mea era pănă în acel mo­
nume scump, mai m u l t u n sunet admirat decât
spre mine şi-mî întinse mâna, pe care o ment ca o plantă închisă într’un loo îutu-
Cât-va timp a stat ou braţele încruci­ o persână viuă. Acuma îusă, când braţul ei îl
sărutai respectuos şi plin de gratitudine, necos. De-odată fu scâsă la lumina sârelui
şate, fără să scie, ce era să facă. Tatăl, pe atingea pe al meu, oând căldura, ce emana
cjicând: şi i-s’a permis să înflorâscă în aerul liber,
oare nu-1 părăsise nici un moment veselia, din obrajii ei o simţiam comunicându-se în
„Prin oe am meritat eu acâstă.... 44 dise dând din umeri: la oăldură, şi sentimentul aoesta îmi com­ ai mei, nu puteam să suprim un sentiment
„Souză-ne refusul de erl. Nu ne-am „Hm, ce e de făcut, s’a încăpăţinat. pletă ifericirea. Puteam în faţa lumei să bâu de mirare, că ea este în adevăr. O sciam,
gândit, că Tola cu greu ar putâ găsi o iu­ Nu te mai vrâ! u din isvorul bunătăţilor şi al bucuriilor. A dâr nu simţiam aoâsta pănă în momentul,
bire mai oredinoiosă pe lume . iubi şi a-şl suprima iubirea, şi a iubi având oând mă aflam în apropierea iubitei fiiuţa.
44
Ea aruncâ o privire fugitivă asupra sentimentul, că întri în drepturile tale
„Aoâsta este adevărat, o, este adevă­ Mă uitam ou o aşa admiraţie la faţa ei, la gura
mea, cuprinse cu braţele gâtul tătâne-său şi în posesiunea obiectului iubirei tale, sunt
rat, Dâmnă! *, răspunsei eu cu foc. ei, la urechile şi ochii ei, la părul ei bălaiu, oa
4
şi strigă emoţionată : două lucruri deosebite. Despre acâsta pănă
„Şi deâre-oe noi avem la inimă îna­ „Nu cred, tătucule, nu cred !“■ atunci nu aveam şi nici nu puteam să am şi cum n’uşl mai fi văcjut’o. Şi mă îmbătăm
inte de tote fericirea copilei nâstre, âtă nici o imaginaţie. de apropierea ei. Nici odată mai nainte o
Dâcă aş fi ascultat de jprimul impuls faţă de femeie nu ml-a realisat tâte visu-
vl-o dăm şi din parte-mi nu pot adăoga
al inimei mele, m’aş fi aruncat- la piciârele După-oe părinţii ni au dat binecuvân­ surile despre frumuseţa de femeie în aşa mă­
alt-ceva, decât ca „Dumnecjeu să vă dea ei. îmi lipsia însă cnragiul şi îmi perdusem
noroc.... 44 tarea lor, ei s’au îndepărtat şi ne-au lăsat sură, nici odată nu m’am simţit mai nainte
cu desăvârşire capul şi n’am făout’o aoâsta. ou intenţiune singuri, ca să ne putem spune atras atât de iresistibil. Şi când mă gân-
Spunând acestea, îmi apăsa templele Bunul bătrân îmi veni şi de astă-dată în unul altuia, ce avem pe inimă. Dâr la în­ diam, că tâte aceste oomorl vor fi ale mele,
între manile sale, apoi se întârse spre uşă ajutor. El se desfăcu din braţele Tolei şi ceput în loc să vorbesc, o priviam numai oă sunt deja ale mele şi-mi constitue bunul
şi striga:
făcând pe mâniosul, o împinse spre mine oa fermecat. Faţa ei îşi sohimba colârea suprem, se învârtea tâtă lumea cu mine.
„Tola! 44 şi (jise: sub privirile mele, obrajii îi erau îmbujo­ (Va urma.)
Şi iubita mea veni, palidă, ou ochii „Dâoă nu vrei să-mi crecjl mie, du-te raţi şi la colţurile gurei tremura un zîmbet
roşii, ou păral puţin cam deranjat, şovăind şi-l întrăbă singură! 44 de pudâre şi ruşine, capul şi-l trăsese între