Page 1 - Glasul_Hunedoarei_1919_10_03

O R G A N P O L IT IC N A Ţ IO N A L .
Redactor resp.: Redacţia şi administraţia:
A B O N A M E N T :
G A V R I L D E A C Hunedoara, Piaţa Libertăţi Nr. 12.
Pe I an . . 20 cor. | Pe V« an . . 5 cor. Unde sunt • să adresa toate scriptele 9! abonamentele
Pe Va an . . 10 cor. j Nrul............ 40 fii. Primredactor : preeum şi publlcnţiunUe. TELEFON 2i.
Apare în fiecare Sâmbătă. VI C T OR UNGUR Manuscrise nu se restituesc.

şi adăpostitele văi de jalea unui neam lumineze de la razele de soare şi să să
97e treăuie lumină! ce era sortat să piară, dar vaietul lor adepe din rouă de pe earbă, care şi
îl auzeam, şi facem stânci de apărare ea o să i să prefacă în curând în
Erau vremuri, şi încă nu prea de
din braţele noastre, ca să putem aduce brumă . . .
mult, când un Stat maşter aducea
acest neam neatins de uraganul nebun, E i! era să uit. Surn prea nedrept.
jertfe enorme, ca să-şi răspândească
la limanul ce azi ni sa deschis. Doar avem rezort de culte, şi precum
pretinsa-i cultură în creerii româncaşilor
Acum aceleaş dealuri şi părăsite am auzit, sunt şi revizorate şcolare;
de pe satele noastre, crezând, şi încă
vai urlă după o fărâmătură barem de ba chiar de nu mă înşăl avem şi o
foarte bine, că omului cu şcoală mai
hrană sufletească, dar zbieretul lor să pleiadă intreagă de intelectuali buni
uşor îi otrăveşti sufletul decât celui
pierde în zgomotul nizuinţelor noastre pentru respândirea culturei; nu te supăra
ce a avut de condeiu plugul, ear caietul
după bunul propriu, şi ţinem pare-că bade Ioane! bine că a „întors Dum­
de scris i-a fost ogorul. Şi noi am
intenţionat departe de ele ori ce lumină, nezeu roata", o să ne crească grâul
încercat cu sforţări supra-omeneşti, că
ca nu cumva să răsară zorile zilei si şi cucuruzul de acum înainte şi fără
unde numai să putea să contrabalan­
acelor oropsiţi cu straie albe, cari căldură. . . V.
săm perirea noastră sigură, cu aceleaşi
doina lor de jale a început a o schimba
mijloace de respândire a culturei, —
în dithirambi rezboinici, cari nu prea
şi unde nu, am ridicat crucea ca scut, Birourile electorale a cercului
multă încredere însuflă . ..
în dosul căreia lucra nu şcoala bt> Aş îndrăzni să întreb: oare mai hunedoara.
coavnei, ci escitarea simţului naţional, esista vre-un jur în întregul cuprins al în circumscripţia electorală Hunedoara
făcând din biserică mai mult o scoală Daco-româniei, unde să mai găseşte o biroul electoral e compus din următorii:
t
naţională de cât locaş de rugăciune, singură comună, cur- de fapt avem
ne sfiindune a ţinea credincioşii în noi — in care să nu He un singur om Pentru alegerea de deputat:
absolută necunoaştere de carte, numai ştiutor de carte ? Şi oare mai are Europa Preşidente alegerei: Dr. Ioan Popoviciu.
şi numai ca sâ-i putem conserva pentru vre-un mic colţişor de ţară, unde să Locţiitor de prezident: Valeriu Beşan.
zilele ce le simţeam că o să viie. — fi bântuit prostia atât de mult ca aici, Grefier: Victor Ungur.
Nu e mirare că avem azi români mulţi unde de altcum trăieşte cea mai curată Locţiitor de grefier: Dr. Eugen Tulea.
dar creştini puţim. Şi când am ajuns sămânţă decoromână ? Şi totuş! De Pentru alegerea de senator:
în faţa idealului naţional înplinit, ne şi din graţia fasţilor stăpâni ni sau Prezident: Ioan Pop.
şimţim deodată goi şi fără razim : avem inpus îci colea şcoli comunale' şi de Locţiitor de prezident: Nicolae iMacrea.
sentiment românesc, dar ne lipseşte cul­ Stat, în cadrul cărora bietul popă mai Grefier : Constantin Dima.
tura românească. . . făcea şi puţină educaţie românească, Locţiitor de grefier: Geoige Pop.
Şi era cândva, şi încă nici nu aşa — astăzi au dispărut, pare că, şi
Birourile de votare sau înpărţit în ur­
de mult; plângeau creştetile dealurilor acelea, rămânând bietului sătean să să mătoarele grupe :

Badea Iuon mai avea şi un mijloc de că o ura fără socoteală, şi nimic nu dorea,
b l A s t A m u l .
câştig : era ospătar. Şi mulţi călători intrau decât s’o vadă pustiită în lume, şi nu mai
Cine va fi umblat vre-odată prin ju­ la dânsul la popas, căci pe drumul ce trecea mult în vecinătatea sa. Sfaturile bune ca
deţul nostru, şi .a dat şi prin satul Zăpăciţi, pe lângă casa dânsului, umblau călătoiii alor acelea : ca să nu-’şi facă zile triste pentru
care nu e de parte de oraşul Hunedoara, va fi 12 sate, ş’apoi ştiut este de mult, că »cine-a o văduvă ţigancă, năcăjită ca vai de ca­
făcut crâjma 'n drum, n’a făcut-o de nebun...* pul ei, să o lase în orânda ei, că şi ea e o
văzut de sigur în mijlocul unei păduri, la
mai ginea drumului şi pe un vârf de deal o Veţi pricepe dară, că în casa lui badea finţă, căreia i-a înpărţit Dumnezeu destule
casă părăsită, în aproprierea căreia şi azi să Iuon şi lelea Lena, întră darul şi pe uşa şi năcazuri, — la dânsul nu prindeau, ci mai mult
mai văd nist* urme de tăciuni*rămăşiţe din pe fereastră, căci Dumnezeu le dădea de îl aprindeau spre mânie.
aprinderea unei bordei sărăcios. unde nici nu gândea cu gândul. Cercat-a badea Iupn cu jertfe pe la
în aceasta casă, care mai stă şi astăzix) Dar vezi, aşa-i omul. Nimic nu-’l poate şapte biserici, ca să i să inplinească gândul,
locuia pe vremuri o familie cu nume bun şi mulţămi nainte de moarte. Aşa şi badea de a nu mai vedea pe Băda în vecinătatea
cu trecere la sătenii din Zăpăciţi, pe lângă Iuon. Era el fericit nui vorbă, dar totuş, lui, să vede însă că şi ţiganca să ruga la
toate că era de parte de sat, de o cale de ceva îi negrea zilele, şi în urmă dacă ai sta un Dumnezeu, şi ea era făptura Aceluia,
strâmb şi să vorbeşti drept, apoi era o ni­ — guralivă, certăreaţă şi ne suferită cum va fi
•sâmbătă. <
mica, dar la dânsul era mai mult ca nimica. fost, rugăciunea ei să vede că era mai bine
Badea Iuon şi soţia sa Lena, — că
aşa să chiemau după nume capii acestei fa­ Şi fiindcă am inceput-^p, să v’o spun şi aceia. ascultată, aşa că pe lângă toate relele ce i
milii — erau oameni cu stare bună, aveau în o casă în vecinătatea dânsului locuia le poftea vecinul său bogat, nu i să în-
la casă pânc lapte şi unt şi de toate câte o ţigancă văduvă cu numele Bâda. Cum va timplasă nimica. Ba era şi voioasă, şi chiar
să cer la o gazdă bună. Aveau feciori şi fi fost sărmana văduvă, cum nu, ştie Du­ fericită cu bordeuil ei moştenit de la fie iar-
fete, drăgălaşi şi frumoşei, sămănau bucăţi mnezeu, destul ca badea Iuon o povestea tatul său bărbat, — să simţea într’insul ca
cu părinţii lor, căci badea Iuon era, voinic, ca pe o femeie' rea, doară mai rea ca aceia intr’un palat, căci avea unde să să tragă
ear lelea Lena tânără şi frumoasă, şi una care a scos pe dracul din fântână, — ba că-i seara la odichnă, să să adăpostească iarna
dintre cele mai de frunte gospodină. para iadului, şi vecina dracului, şi altele. Că de frig şi vara de vremuri rele, cu un cu­
ce a avut badea IUon cu dânsa, n’o ştia vânt: avea căsuţa ei şi nu dujmănea pe ni­
l) în zilele din urmă o demolat-o erariul. nimenea şi nici n’a spus’o nimănii, destul menea. * ^ *