Page 2 - Glasul_Hunedoarei_1919_11_08
P. 2
2 GLASUL HUNEDOAREI 22 Novembre 1919.
SFiume. Istoria acestui oraş are un trecut Zapada foarte rar să abate pe
de- peste' 3000 de ani, formând un în- acelea locuri, toată iarna constă din
De un timp înceace lumea întreaga
sămnat port de mare pe vremuri pentru ploi, pe când vara ţine eam 5 luni
e preocupată de un frumos oraş situat
neguţătorii phoenicieni, mai târziu pentru deplin. E de notat că în Fiume e şi o
la culmea unei îcuiri a mării Adriatice,
greci, — timp mai îndelungat însă Biserica gr. ort. pe lângă celalte 4,
la marginea din spre apus a Croaţiei,
numai chiar un fel de siminţie illiră, cari după proporţia numerică a locui
în urma descompunerii A ^tro—Un
liburienii, a putut stăpânii peste acest torilor, sunteam prea puţine. Are la
garie Croaţii unindu-se cu ceialaţi slavi,
oraş. La anul 28 dupe Chr. apoi a f 30 de mii de locuitori, din cari apro
au format aşa numita pre
ajuns sub stăpânia strămoşilor nostrii, ape V2 sunt italieni, ear ceialalţi illiri,
tinzând, bineinţeles, şi oraş, cu
cari secoli de arândul au desvoltat o croaţi, venzi, germani, români, unguri,
numele Mume pe seaîm#«inşilor, fi
viaţă comerciala foarte -estinsă de pe slovaci, rutheni şi sârbi.
indcă e un port de mare' foarte în-
malurile frumoasei Fiume,
sămnat. Şi poate că treaba mergea în Totul ce-i dă o însămnătate deo
favorul lor, dacă un renumit scriitor şi Esteriorul oraşului de astăzi nu sebită oraşului Fiume e portul de
poet al Italienilor nu trăgea dungă mai e cel de demnul, fiindcă în de mare, unde vapoarele lumii întregi să
peste socoteala lor, — fiindcă aceast cursul veacurilor de multe ori a fost învârt, desfăşurând întins comerciu de
om, cu numele D’Annunzio, ’ş-a adunat demolat şi earaş reclădit, —- a avut şi diferite mărfuri şi producte, — având
vre-o câteva mii de ostaşi, a plecat fa stăpâni mulţi, şi nu odată de sine i o minunată retauă de drum de fier,
Fiume şi a cuprins' oraşul. Ear astăzi stătător, până când la anul 1868, prin care leagă deosebitele porturi de des
oamenii cu capul mare de la conferinţa contractul încheiat întră Ungaria şi cărcat cu întreaga fosta înpărăţie
de pace să tot sfătuiesc, cum ar putea Austria a fost cedat Ungurilor, cu o Austro-Ungară.
aplana conflictul dintre Italieni şi Iu oare care antonomie în cele admi Ungurii au plasat sute de mii
goslavi, ca nu cumva, pentru acest ' nistrative. întru desvoltarea oraşului, în nădejdea,
oraş să să prindă lumea îarăş în o |, Are o climă foarte calmă, ceiace că vor domni pe veci, ear azi să bu
horă sângeroasă. îi dă posibilitate a cultiva multe din cură italieni, cari prin căştigarea
* *
legume şi poame cari sunt numai în acestui însămnat port de mare, ajung
Fiume e aşezată pe clinul din spre
ţările mai calde. E de o fr'umseţă rară singuri stăpâni pe întreaga marea
miazăzi (sud) a munţilor karst, având
coloarea mării din apropierea oraşului, Adriatică, şi şi pe coastele Dalmatine.
hotarele: cătră miază-noapte (nord)
în liniştea naturei e de coloare indigo- * *
munţii pleşuvi, la Răsărit fluviul Recina,
albastră, — când bate vântul Sirocco, Nu-i învidiam. Prin. ridicarea Italiei
care o desparte de Croaţia, — spre
are a coloare seladon-vqrde, — în vreme să ridică neamul românesc, că doară sun
Apus Istria, ear la miază-zi (suid)
de secetă c ultramarină, — de multe tem fraţi din aceiaşi părinţi, ş-apoi mai
marea Adriatică. Oraşul e mai mult
ori ia o faţă lila, car când sunt ploi avem şi anumite interese în Balcani,
lung, cuprinsând cu comunele aparţi
e de un verde-sur. unde ne trăiesc fraţii Macedoromâni,
nătoare un teritor de 3401 stângini □.
Dintre multe feliuri de peşti, ce cari în apropierea şi sub sculul Italie
Dinspre marea Adriatica e închis cu
înoată pe lângă malurire portului, e nilor mai uşor să pot desvolta, ca în
însule încât numai chiar pe trei străm-
destul dacă amintim sardellele, cari un viitor mai apropiat sau mai târziu,
tori poate fi apropiat cu corăbiile, dân-
dui prin aceasta şi un scut bun în şi nouă ne dădeau o plăcută mâncare să-i putem alătura la România mare.
vreme, de rezboi. în vremurile mai bune. Un călător.
Neagră locuiau Tracii. Ei au fost îm chege la olaltă toate seminţiile barbare vremii s’a perfecţionat.
părţiţi în triburi, şi duceau o viaţă şi cu acestea să de-a 1 lovitură do Sub . scutul acvilei Române, Daci
fericită pâna-când a venit Alexandru- moarte Romanilor. îi şi reuşea poate, a se împopOleazâ. din colonişti noi
Macedoneanul supunându-i împărăţiei dacă nu ajungea pe tronul Romanilor veni-ţi „ex toto, orbe Romano." (din
lui. Tracii nu s’au putut împăca cu marele viteaz Trâîăn, care a înfrânt largul împărăţiei Romane), având ca
gândul ca să fie supiisi Macedonilor, puterea lui Decebal, făcând împărăţia limbă de sta,t limbă latină Cele mai
şi din altă parte năvălirea popoarelor lui, provincie Romană. Scopul prim vechi cuvinte latine, asemănate cu cele
dela răsăriţ, precum, Celţii, Geţii, Ger alui Traian a fost romanizarea Daci româneşti sunt de prin secolul al II-lea
manii, iau silit ca să-şi părăsească lor. De 'ac,eă a Zidit-oraşe nouă pre »seguaj« semnai, şi »primavera« primă
mama, aşezându-se în ţinutul Haţegu cum : Sibiul, Zlatna a. s. aducând aici vara, i-ar urme de graiu românesc le
lui, Un trib de-al lor, le-a schimbat veterani, Oameni, cari se ocupau nu găsim la cronicarul bizantiu Procopiu,
numele în Daci. Aici si-au întemeiat mai cu negoţul, pe când Dacii trăiau din sec. Vl-lea, depe timpul lui lusti-
sate şi oraşe precum Sarmisegethusa, prin sate. ‘Dacii venind prin târguri, nian, numirea fortăreţelor zidite de
locul unde este astăzi satul Grădiştea. * nu se puteau înţelege cu veteranii Iustinian pe Dunărea din jos, ş-a.
fracii încă trăiau în lupte cu Romanii, acestea fără în limba latină, vorbind p e rs a n a (Bârsana), Skeptckasas"
cări şi-au întins împărăţia până la însă limbă ceva mai stricată. Din lim (Septecase) „Lupofantana" (Lupofân-
Marea-Neagră, şi n’au putut să fie ba această stricată a acestor două po tana), s’a. Cât de dulci şi scumpe sunt
umiliţi faţă de ei, ci împăratul Dorni- poare a început a se alcătui, limbă po cuvintele acestea, arătând începutul şi
ţian şi-a pus de gând să-i risipească porului nostru românesc. Astfel limba trecutul neamului nostru romanesc,
în munţi, mai ales după-ce a ajuns Ca noastră românească nu se derivă din care nu eşte de-o sută-două de ani,.ci
rege a lor Decebal. Domiţian nu ia limba clasică latină, ci dîn cea vorbită este aproape de două mii ani. Ro
putut scoate din munţi totuşi împă de coloniştii români. Limbă româna mânii ! ţine-ţi cu sfinţenie la neamul
răţia lui a fost recunoscută de Dece de azi aşa dară nu e alta decât limba vostru, precum au ţinut strămoşii
bal/ Decebal şi-a pus de gând se în vulgară, poporală latină, care în cursul voştrii! de George Tarcea inv,
