Page 11 - 1905-01
P. 11

18                        LUCEAFĂRUL                  Nrul 1, 1905

             «Fă-ţl milă şi pomană c’uil creiţar, bade!»  îmbrăcată  ca  o  păpuşe.  In  altul  fetiţa  e  acum
            Cerşitorii  trezi  cu  toţii,  îşi  tocmesc  pălăriile   domnişoară,  cu  ochii  plecaţi  ce  văd  prin  gene,
           şi  ulcelele  de  dinainte,  îşi  încovoae  şi  mfnile   g.ozav  de  serioasă.  Aici  mama  o  mai  face  atentă:
           sănătoase,  îşi  scot  de  pe  supt  ei  cioturile  de   «Uite,  vezi,  cici  ai  fost  tu  patru  ani  la  şcolile
           picioare,  îşi  descopăr  în  frig  umerii  goi,  negrii,   acestea;  de-.tunci  sint  doi  trecuţi.  —  Doamne,
           îşi  strîmbă  gura,  dindu-şî  ochii  peste  cap,  şi   dar ce ţi-e Lenuţo de nu te uiţi?»
           recitează  plingător  şi  cu  înne:uri  vorbele  ver­  Fata  îşi  pleacă  şi  mai  tare  bărbia  în  piept,
           sificate, cerşind îndurare şi milă.  şi  ochii  văd  mai  ager  pintre  gene:  Pe  lîngâ
             «Na,  taică,  şi  să  dea  Dumnezeii  noroc»,  şi   şcoală  trec  vr’o  cîţiva  tineri,  cunoscuţi  vechi,
           badea  înalt  s’apleacă  şi  pu  e  în  pălăria  unuia   —  şi  Doamne,  uită  c : t  e  de  slab  calul  lor  cel
           doi  bani.  îşi  tocmeşte  iar  căciula,  şi  trece  acum   sur,  ea  numai  acum  a  băgat  de  samă.  Şi  ha­
           liniştit  cu  carul  înainte,  nemai  băgînd  în  seamă   murile,  uită  hamurile  1  Funia  e  toată  noduri...
           plîngerile celorlalţi neputincioşi.  Dar  trăsurile  lor  se  perd  în  mulţime,  şi  după
            Carăle  vin  acum  mereu.  Cerşitorii  îşi  scot  şi   ce  s’ati  deprins  caii,  servitorul  scoate  de  supt
           căciulile  din  cap  şi  le  întind  trecâiorilor.  Fu  gii   fîn  din  şireglâ  sari  indesaţi.  Preuteasa  şi  domni­
           mari  cad  moi  şi  se  topesc  în  părul  nepeptănat.   şoara  au  de  cumpărat  multe,  se  duc,  după  ce
           Mînile  uscate  ies
           tot  mai  mult  din
           ţundrele  rele,  ce-
           lea  sănătoase  se
           încovoaie  tot  mai
           tare,  iar  din  ochii
           mici  Jacrimile  se
           strecură  în  băr­
           bile încîlcite.
            După  cele  din-
           tîî  cară  drumul
           se  umple  cu  pan-
           glicuţe  negre,  în­
           tinse   de-alungul
           cît  ţine.  Mai  tîrziu
           însă se arată negru
           întreg. Pe de mar­
           gini  cizmele  lasă
           urme  late,  opin­
           cile  tîrişuri,  dar
           apoi  şi  aci  ză­
           pada  se  mestecă
           cu  pravul  acope­
           rit de vălul alb.  N. Grigorescu,
            Carăle  duc  saci
           sătui,  otavă  ca  strămătura,  ori  subri  înlănţuit   mai  schimbă  cîteva  vorbe  cu  taica  părintele,
           de   funea  lungă   stringe   fînul  mirositor.   în   iar  acesta  se  îngrijeşte  să  dee  bucatele  cu
           unele  grăsunii,  răzimaţî  in  picioarele  de  dinainte,   preţ bun....
           privesc  înainte  cu  ochii  lor  mici,  clăiinin-   Piaţa  largă  se  umple.  Boii  ori  vacile  desprinse,
           du-se;  alţii  mai  subţiri  la  slănină  stau  în   scormonesc  finul  pus  înainte,  ori  rumegă  cu
           picioare,  iar  unde  sînt  godăceî  mărunţi,  scroafa   gura  de  asupra  ogrinjilor,  zăcînd.  —  Sacii
           se  ’nvîrte,  grohoteşte,  pe  cînd  feţii  ei  cu  ritu­  n  zimaţi  de  cară  aşteaptă  să  se  scape  odată  de
           rile  ridicate  se  guiţă  de-ţi  iau  ai  zul.  in  cîieva   povară.  în  învălmaşala  mare  se  aude  în  toate
           căruţe,  cu  roate  ce  fac  strîmbuţe  pe  cale,  cu   părţile  strigătul  răguşit  al  vişlarului.  Coperişul
           lesele  de  nuiele  sparte,  cîrpite  cu  motroaşte  de   vînât  al  şetrelor  se  tot  îngreuiază;supt  povara
           fin,  giştile  alarmate,  dau  de  ştire  jidanilor  din   umedă  a  zăpezii.  înnaintea  şetrelor,  pe  scîn-
           oraş  că  vin  să  le  ’ndoape,  că  acasă  lomâncele   duri  negustorii  se  preumblă,  chiarnă,  trag  de
           n’au  avut  cu  ce.  Roatele  scîrţăe,  gem,  iar  la   mînecâ  pe  femeile  ce  vreau  să  meargă  mai
           căruţele  goale  ale  jidanilor,  sînt  pline  de  larmă.   departe.  Gura  le  umblă  ca  meliţa.  Macină, 1 ;  to-
           Cîţiva  proşti  dela  sate  au  trecut  şi  ei  pintre  şi­  râe  o  românească  stricată,  respingătoare.  Cei
           rele  de  cară  şi  căruţe.  Pe-o  lădiţâ  mică  unul   ce-s  Ia  marfă  în  lâuntru,  măsură  cotul  repede
           şede  cu  servitorul  înainte,  iar  înapoi  maica  pre-   repede,  de  le  stelesc  ochii  femeilor  ce‘aşteaptă
           uteasâ,  serioasă,  cuminte  cu  o  fetiţă  mirată,  să spue cît e, iar la socoată sînt şi mai grab-
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16