Page 12 - 1905-01

Nrul 1, 1905 LUCEAFĂRUL 19

nici. — La urmă, cu zdranţa de năframă sub­ dacă vrei, dacă nu iaţi-1 înapoi! Grîul meu sec?
suoară, ori cu cei cîţîva coţi de postav sau Sacă inima lui de ludă. L-am închinat dracului
jolj, femeea năucită, afară din şatră îşi numără şi am eşit, că de mai stăm, îi turteam şi mai
în zece rînduri banii. De altfel e tot una: sau tare fruntea îngustă.»
le-a dat banii bine înnapoi, sau nu: alţii nu
mai capătă. Unele mai sfătoase ţin să arete
că nu au căpatat bine, dar fără folos. Cele mai Pe drumuri cară le uşoare încep să curgă
multe însă se mulţâmesc să arete cuno-cutelor cătră casă. Zăpada cade mereu, şi din vreme
înşelăciunea negustorului. vin iar învăluiri mari, rotocale şi suluri de flu­
Vr’o cîţiva jidani se întîlnesc mereu, cînd în turi. Carăle sînt pline acum de femei îmbrobo­
mijlocul piaţuluî, c nd în colţuri, şi-şi mestecă dite cu ştergare albe, de fete căror numai gura
bărbile vorbind cu toţii deodată. De la o vre­ li se mai vede de supt năframa neagră, ori
me pornesc de la car la car, dau arvună şi arată- albastră. Cîţîva bâeţandrii aleargă după un pur­
magazinul. Vitele se înjugă iar, şi carâle pornesc” cel ce le-a scăpat. Barbaţi duc de sfoara le­
într’acolo. Maja are slujb 1 . Magazinul primeşte gată de picior grăsunii cfi-i chiamă femeea
mereu grăunţele mestecate din cîteva sate. zurâindu-le înnainte într’o ulcică cucuruzul, pe
care nu-1 vor că­
păta acasă.
Cerşitorii ce au
avut puţin repaos
mai într’amiazî
acum cîştigă iar.
Mînile uscate se
arată din nou, ce-
lea sănătoase se
încovoae, feţele se
strîmbă, ochii se
dau peste cap; şi
capetele iar se de­
scopere şi căciu­
lile se întind tre­
cătorilor.
O babă şi un
moş a vîndut
patru raţe, un
răţoi şi două gî-
şte de azi dimi­
neaţă la o jido-
voaică grasă şi
N. Grigorescu, In ceată de atunci, şezînd
pe doauă petri,
„Mă, a dracului cîntaru 1 Am dus de-acasâ lîngă biserică, tot fac socoata şi nu le iasă.
20 de ferdele şi spune că nu-mi plăteşte numa Baba zice că nu e plătită o gîscă, moşul că
pe 19. Că n’a tras! Trage-i ar în iad. dar ce au dat în cinste şi gîsca şi răţoiul. Se uită
am cu trasu. Ferdela mea-i ferdelă, tu mî-o ştii unul la altul, clatină din cap, se capacitează
doar’, mă Ioane, — ferdelă veche, — şi cu ea reciproc şi în urmă iar numără. Pun deschilin
am măsurat. Ce am eu cu cîntaru Iui. banii de pe gîşte şi deschilin cei de pe raţe, iar
— De ce i l-ai dat ?. baba ţine vecinie în mînă preţul răţoiului:
— Cine-a ştiut. Gîndeşti că Iuda mi-a spus — Oftează, mestecă iar banii şi iar ii numără.
ceva ? Cînd a fost la plată mi-a zis Bade griul Nici aşa — Şi zăpada cade moale, umedă. Şi
dtale n’a tras. E sec. îţi dau pe lg ferdele sînt ninşi albi amîndoi de cînd tot stau acolo.
1. Agirbicean.