Page 13 - 1905-01
P. 13
20 LUCEAFĂRUL Nrul 1, 1905
PICTORUL 6RI60RESCU.
în Cîmpina, oraşul liniştit din minunata vale reproduceri după tablourile lui, facem şi o sur
a Prahovei, se zăreşte o casă modestă, în care îşi prindere nouă cetitorilor noştri, dornici de a
deapănă bătrîneţele spornice un moşneag uscă cunoaşte şi admira tainele frumosului. Repro
ţiv, cu nişte ochi cuminţi de diamant scînteitor ducerile, oii cît ar fi ele de reuşite, sînt numai
în negru. Retras de zgomotul lumii, în liniştea 0 palidă copie a originalelor. Splendoarea şi
patriarhală a munţilor, — acolo sus, în sihăstria armonia colorilor, cari dau viaţă lumii create
luminoasă şi curată a aerului de brădet scrie în de penelul artistului, cu greii le poate suplini
culori poezia senină a sufletului său bun şi bogat, şi cea mai săltăreaţă fantazie. Dar ele sînt cu
zugrăveşte pe bucăţi de pînză firea poporul^ ce toate aceste îndestulitoa-e pentru ca să se poată
l-a născut şi farmecele naturii din ţărişoara lui. bănui macar măreţia operei, ele pot uşor să
E pictorul Nicolae Ion Grigorescu. zămislească, în suflete, dorul de a vedea în ori
Ai noştri, de dincoace, cunosc prea puţin ginal pînzele celui mai senin şi mal mare pic
opera măiastră şi făr de moarte a acestui artist. tor al neamului românesc.
Puţini de tot au avut fericitul prilej de a încre Viaţa zbuciumată, plină de hărnicie şi jertfă,
meni în faţa unei pînze împodobite de mîna a acestui artist, se povesteşte în altă parte cu
iscusită a acestui preot, care propovădueşte multă competenţă de dl Delavrancea. Ea poate
ochilor religia cea nouă în pictură. servi multora de crez, cum se cucereşte în viaţă
Credem deci, că pe lîngă prinosul de admi- nemurirea. *
raţiune ce-1 aducem acestui geniu al neamului Cei ce-aii văzut tablourile lui Grigorescu —
nostru, înfrumseţînd paginile acestui număr cu şi noi sîntem unul din acei fericiţi — desigur
s’au dumerit pe deplin asupra întrebării, ce im
portanţă are naţionalizmul în operile de artă.
Ochiul înarmat cu preceptele cele mai severe
şi mai strict ştiinţifice încă va recunoaşte în
pînzele ocrotitoare ale idilei noastre ţărăneşti'
însuşirile rare ale acelei arte, care te^cucereşte,
te înalţă în sferile transcedentale ale frumosului
desăvîrşit. Opera pictorului nostru e curat ro
mânească; ea e zmulsă din rărunchii sufletului
nostru, reoglindeşte credincios natura ţării ro
mâneşti şi totuşi se înalţă la valoarea netăgă
duită a creaţiunilor de artă pură. Arta plastică
românească pentru primaoară invederează condi-
ţiunile sublime ale artei pentru artă: imperso
nalitatea. în această calitate găsim noi dăinuirea
vecînică a operei lui Grigorescu, care nouă ne
place şi ni-e scumpă îndoit, fiindcă fondul ei,
lumea căreia i-a dat viaţă stătătoare, e a noastră.
Grigorescu a înţeles, ca nimeni altul, toată poezia
şi melancolia naturii ţării româneşti şi a ştiut să
ni-o prezinte fidel; el a pătruns în tainele psi
hice ale plugarilor şi păstorilor, el a reuşit să ne
dea în colori sinteza sufletului ţărănimeî noastre
în toate împrejurările, vesele şi triste, ale vieţii.
In pînzele lui găsim nemărginirea ceriului
albastru şi cald cu lumina lui, care e numai al
nostru, şi sub care, pe plaiuri cu :flori, pajişte
înrourată sau ripî stîncoase, pasc turme de
01 safi coboară de pe coaste piezişe, încet la
vale; în zarea unui deal stă un cioban voinic
culcat sau răzimat pe bîtă; leliţe zvelte cu
gene lungi mînă la păşune un cîrd de viţei;
în văi, pe drumuri albite de praf, cari au
poezia lor pînă la el necunoscută, scîrţee cară
încărcate cu fîn, trec chervane împovărate de
N. Grigcrescu. Ţigancă.