Page 14 - 1905-01

Nrul 1, 1905. LUCEAFĂRUL 21

o lae de ţigani zgomotoşi; pe sub coline în jug, le numeri coastele; sus, la spata de
s’ascund căsuţe ţărăneşti cu păreţi sărăcăcioşi dinapoi, o groapă, o pată închisă sub şoldul,
şi învăscuţi de buruiană.. . Toată lumea acea­ luminat; trage şi cel care îi mînă, în pornirea
sta românească e scăldată în poezia unui aer lui disperată; ţi se pare că-î auzi răcnetul:
primăvăratic, care rîde şi farmecă. un blestem înfiorător».
Dar pe lîngă seninătate «strălucirea operilor Aceiaşi ţărani fericiţi şi năcăjiţi sînt eternizaţi
lui e de-o durere reală şi evidentă: poetizarea în avîntul luptei de independenţă. Măestria picto­
scenelor nu ascunde mizeria. Boii minunaţi de rului de a reda învălmăşala şi vijelia luptei prin-
frumoşi, dar slabi, întind din greu, că se aştern tr’un episod e ingenioasă. In eternizarea scene­
la pămînt, omul se apleacă, apăs'nd să trosnească, lor războinice şi în străinătate abia are rivali.
pe coarnele plugului. E noapte, abia se mai In lupta dela Zmîrdan, de pildă — aflătoare în
vede o dungă de sînge în apusul posomorit, propietatea primăriei din Bucureşti — figurile
şi bietul creştin, uscat şi trist, ca şi boii luf; în mărime naturală te’nfioară. Vedem îndărătni­
despică brazdă lîngă brazdă, altfel din bogăţia cia şi vitejia soldatului român în încordările
pămîntului negru şi lucios nu s’ar alege nici lui de leu întăritat.
cu mămăliga de toate zilele. Soarele arde; în Pînzele lui Grigorescu din războiul de indepe-
aerul de cuptor pomii rari se topesc şi tremură denţă sînt paginile cele mai minunat scrise ale
în conturul lor vag, iar muncitorul c’o cămă- acestui act eroic, în care s’a făurit coroana de
şuţă săracă pe dînsul, strîns încins cu un cur- oţel a regatului român.
meifi subţire, c’o căciulă groasă şi mare în Opera întreagă a măestrului e o istorie desă-
cap, fără şolduri, costeliv şi prăjit, se frămîntă vîrşită a ţăranului din România. Ea mai are meni­
fără odihnă. Pe drumul greu, desfundat de ploi, rea de a croi un drum nou şi fericit operelor de
roata a intrat pînă în butuc; boii se năpustesc artă ce se plămăc’esc la noi. Oct. C. Tăslăuanu.

PIN CASĂ.

... E fetiţă şi cea dintîi odraslă. Sărutîndu-î apoi ochii, obrăjioriî aprinşi, mo­
Voica stă pe laiţă şi toarce, iar mititica nu-şi ţul aurifl, îi dă drumul iar pe jos ...
găseşte loc prin casă ... Şi în casa veselă, plină de dragoste, răsună
Grăsuţă, cu două rujiţî aprinse în obrăjori, iarăşi rîsul nevinovat al Tudoreî.
şi cu ochii ca cicoarea, Tudorica rîde drăguţ *
şi umblă popuşor de colo pînă colo ...
Se cumpăneşte binişor pe picioruşele fragede Ostenită de-atîta joc, fetiţa se culcă pe aşter­
şi mişcă mînuşiţele în aer ca două arip oare. nutul din preajma focului. Strigă frumos pe
Rochiţa invoaltă în ape ce-ţi iau ochii, se pisoiul care aleargă într’una după fusul mamei,
lasă pînă la călcîe ... I-acopere vîrfurile opin- şi cearcă să-l amăgiască c’o fărimiţă de pîne.
cuţilor cu canafi şi-î încurcă mersul grăbit... Pisoiul dă fuga la tovarăşa lui de joacă şi
Dar ei nu-I pasă... Rîde, bate din palme şi răsturnîndu-se pe spate, bate cu laba spre mî-
aleargă ... Măicuţa priveşte lung după odoru-î nuţa care-1 chiamă ... Dar fetiţa adoarme în
şi uită să mai tragă din caer... Dreapta ţine curînd. iar pisoiul rămas singur se face colac
firul întins departe, iar fusul se odihneşte la alături începînd torsul lui fără fir.
pămînt atîrnat de greutatea tortului... Şi în casa plină de dragoste se face linişte ..;
Pieptul plin de nevastă tînără se ridică în- Doar fusul harnic al mamei de-şi mai zicecîn-
tr’un oftat de dragoste şi ochii îi strălucesc tecul, în ciuda motanului care nici îl bagă în
de bucurie ... samă...
O pierde din ochi de dragă ... ... Soarele venit în de amiazi, priveşte pie­
Lasă furca din brîu şi dă fuga după ea... ziş prin fereastră şi împroaşcă supatul cu suliţi
Mititica rîde zgomotos şi grăbeşte paşii să de lumină caldă ...
scape... Dar o prinde, o strînge cu drag la Puişorii scoşi de cu vreme, se odihnesc în
pieptul ei de mamă, şi o sărută cu nesaţii’i... culcuşul cald de pene. Dornici de caldele raze
îi cîntă apoi şi-o joacă pe genunchi... primăvărateci, mititeii încep să ese unul cîte
! iîn jocul ei neastîmpârat, bielşugul de păr unul de supt cloşca legată de piciorul patului
bălai i s’a lăsat pînă peste ochi... şi se zoresc în ploaia puzderiei de raze, cari
Mama î-1 strînge moţişor în creştet şi ca «să se cern printre frunzişul garoafei din fereastră.
nu fie de deochiîi» îl leagă cu fir de mătasă Se ’ngînă în ciripit alintat şi se lasă pe-o
roşie... coastă in petele de lumină, închizînd ochii som-