Page 15 - 1905-01

22 ____________ s LUCEAFĂRUL Nrul 1, 1905
pesc din fărîmiturî.Un boghet
mai îndrăzneţ, din zbor s’a-
şază pe mînuţa copilei şi
ciupeşte cu zor din pîne.
C’o bucurie nespusă Tu-
dorica întinde dreapta să-l
prindă; dar puiul zboară şi
darnicul îngeraş se supără
foc. PI nge neîmpăcat şi se
zvîrcoleşte la pămrnt ..
Tovarăşii obraznici nu iau
în samă supărarea fetiţei,
ci se strîng ciucur pe ea.
Unii ciocănesc cu ciocu-
şorul lor fraged în coaja opin­
cilor, alţii întind d ; n canafii
pestriţi ori ciupesc din roto-
N. Grtgorescu.
coalele de piele ce se văd
nuroşl... întind apoi picioruşele lor împintenate prin destrămătura ciorapilor, făcînd-o astfel să
peste cari îşi resfiri tiuleele din sfîrcul aripilor. ţipe şi mai cîudos ...
Alţii mai guralivi, în ciripitul lor tinăr, aleargă Boghetul care a supărat-o, după ce ciupeşte
prin casă... Ciţiva se strîng ciucur in jurul din firul roşu al moţişorului, nimereşte iar Ia
fetiţei care doarme. Au dat de mina care ţine fărîma de pîne şi cumpănindu-se pe mîna fe­
strîns fărîma de pine. Piuesc veseli şi ciupesc tiţei care se mişcă în aer, ciuguleşte nepăsător.
pe’ntrecute. Copila doarme încă, dar motanul Face par-că în ciudă. ..
de-alături prinde de veste şi dă o spaimă bună Printe lacrimile cari curg din bielşug, Tudo-
puilor cari aleargă supat. Dar nu trece mult şi rica îl zăreşte... începe să rîdă şi întinde
se întorc cu spor la număr. Unii dau năvală cealaltă mină ... în ciripit vesel puişorii zboară
la fărîma de pîne, iar alţii zboară pe fetiţă şi şi s’ascund cu toţii supt cloşcă ...
se strîng împrejurul moţului de păr auriu. Se
miră şi ciupesc cu frică din firul roşu de mă- Aprinsă la faţă, cu ochii ţintă supat şi în
tasă. Copila se deşteaptă. Deschizînd ochii mersul pe brînci, se trage în grabă după
somnuroşî, cată cu drag la năvala nevinovaţi­ fugari... La apropierea pr'dalnicului, cloşca
lor puişori ... întinde încetişor o mină şi cearcă se umflă în pene şi cîrîe speriată...
să prindă pe unul, dar în ciripit voios zboară Atunci mînietă foc, suspină şi s’ascunde în
de s’ascund supt aripile ocrotitoare. Micuţa nu poala mamei care-î sărută moţul rîzînd, iar
vrea să se lase amăgită. Se scoală şi apropiin- tinerii gîlcevaşi scot capetele lor micuţe printre
du-se de marginea patului, le face dumicat penele ocrotitoare şi uitîndu-se cînd cu un
strigindu-i drăguţ: pu-i, pu-î pu-î pu-î... ochiu cînd cu altul, se miră de ciudoasa to­
înaripaţii dau iar năvală şi pe’ntrecute ciu­ varăşă! I. Ciocîrlan.

D E S P Ă R Ţ I R E .

Rămîi cu bine nuc bătrin Rămîi cu bine, drag izvor,
Cu ramuri lungi şi aplecate, Plop — ce din frunze nu mai tace,
Tu luncă cu miros de fîn Şi tu din sînul c< drilor
Şi cu vedenii neuitate. F ntînă, loc ales de pace.
De acuma n’o să ne mai ştim, Rămîi cu bine, drag bordei,
Căci primăvara nu revine . . . Voi babelor cu furci în brîne .. .
Rămîi cu bine ţintirim S’a scuturat floarea de tei. ..
Si tu biserică ’n ruine. Şi noi ne scuturăm ca mîne.
_ M. Cunţan.