Page 18 - 1905-01

Nrul 1, 1905. LUCEAFĂRUL 3

CE TREBUIE A SE CETI?
— Sfaturi Românilor din Ardeal. —

A ceti e o datorie faţă de sine însuşi. Nu adevărat şi mai înnalt, tot ce poate simţi el mai
există nici un om destul de pricepător, de în­ puternic şi mai tăinuit. Să-i cei a-ţi ceti cutare
văţat, de cunoscător al vieţii şi al oamenilor, pagini — cari l-ar face să plîngă şi pe dîn-
de sigur în judecata sa asupra tuturor lucruri­ sul — nu o va face, dar cartea le va spune
lor, — care să n’aibă nevoia de a ceti. deschis şi deplin, în auzul tuturora. Şi cutare
Cetirea are două foloase. întiiu că printr’insa om al ştiinţiî va strînge la un loc folosul unei
stai de vorbă cînd vreai, întrerupînd cînd eşti munci de ani de zile, de o viaţă întreagă, în-
silit, începînd din nou cînd ai voie, zăbovind frînată şi jertfită, şi ţi-1 va întinde ca şi cum el
asupra cutărui şir de gînduri, trecînd iute asupra ţi s’ar datori ţie, şi tu, numai cu uşoara oste­
altuia, care nu-ţî spune aşa de mult, cu cei neală a cetirii, vei sta la sfîrşit pe înnălţimea,
mai mari oameni pe cari i-a avut şi-î are ome­ unde, cu atita trudă, cu ruperea muşchilor şi
nirea, cu cei mai aleşi ai poporului tău. Şi anume gîfiirea pieptului, el s’a suit treaptă de treaptă,
vorbeşti cu acei oameni — şi adevărat că vorbeşti, colţ de stîncă după colţ de stîncă, pentru a privi
pentrucă sufletul tău nu e numai primitor, ci se cel dintîiu răsărirea de soare a unui adevăr nou.
aţîţâ, se frămîntă, se preface, dă răspunsuri de E o mare minune, una din cele mai mari
primire sau de respingere, de bucurie, de du­ minuni ale lumii, de bunătate, de împărtăşire
rere, de mulţămire senină la tot ce-ţi zice acela — cu adevărat o cuminecătură — de frăţie,
pe care nu-1 vezi înaintea ta —, şi anume, zic, aceia care strînge sufletele de oameni cele mai
vorbeşti cu acei oameni, al căror trup nu mai scumpe, ostenelile omeneîti cele mai mari în
trăieşte sau cari stau cine şlie unde, departe, cîteva pagini de lvrtie pe care s’au apăsat slove
foarte departe, unde nu vei răzbi nici-odată. negre, şi pe care pagini ţi le dă vinzătorul de
Şi, dacă i-ai putea cunoaşte ca oameni, ai cărţi pentru cîţiva bani de aramă sau de argint,
schimba cu dînşii cîteva cuvinte despre împie- care cumpără aurul cel mai curat al minţilor
jurările zilei sau despre rostul vizitei tale la ei, omeneşţî
dar cît de prieten să le ajungi, şi tot nu-ţi vor Sînt cărţi bune şi cărţi rele şi cărţi care nu
dezvălui ce e mai adînc, mai bun, mai sfîntîn sînt nici bune nici rele, ci netrebnice. E firesc
sufletele lor; nu pentru că nu te-ar preţui, ci să fie aşa: orice lucru mare găseşte de aceia
pentru că aşa e făcut omul, să se sfiască a cari vreau să-l facă de o potrivă şi nu pot, şi
mărturisi ce zace în sfinta sfintelor a cugetului de aceia cari-1 înţeleg greşit, după răutatea su­
său; pe cînd, ca scriitor, acelaşi om spune tu­ fletului lor, şi-l tălmăcesc astfel. Sînt ape mo­
turora, celor de azi şi celor de mîni, prietenilor şi cirloase cari nu răsfrîng soarele şi altele tulburi
duşmanilor şi nepăsătorilor — ce frumos e cînd te cari-i întunecă, îi pocesc faţa. Cărţile bune tre­
uiţi bine la aceasta — tot ce poate gîndi el mai buie neapărat cetite, — căci şi sint puţine! —

BiWioteca Municipiului Dsv*
SALA Dl LECTURĂ