Page 21 - 1905-01
P. 21
6 LUCEAFĂRUL Nru! 1, 1905
PIN VIAŢA LUÎ NICOLAE (SRKSORESCU.
? Cîteva mo purile de la catapeteazmă să fie de meşterul Nicu.»
mente din acea Prinţesa Trubetzkoi îi porunci o «Maică a Domnu
stă admirabilă lui» şi nu crezu ochilor, văzînd opera tinărului. I-o
-,.' v viaţă. — S’a năs arătă lui Al.Ghika şi-i prezentă pe autor. Al.Ghika
cut la 1838 pe zise mirat: — «adevărat, are mînă uşoară.» Tînă-
moşia Pitaru, a rul surise, era cît p’aci să-î răspundă: — «aşi
familiei Lenş. fi fost bun de bărbier». — Neapărat, el simţea,
Părintele său era ceva mai sus de umeri, chemarea lui.
arendaş. (Peste In 1854 se ţinu de cătră Eforia Şcoalelor un
cîtiva ani a şcă- concurs, pentru o bursă de desemn şi pictură.
pătat). Copilul a Grigorescu învăţa limbă franceză; idealul lui
deschis ochii în era deja Parisul. Se prezentă Ia concurs. Dar
mijlocul acelei nu îndeplinea condiţiunile: i se cerea «umani-
naturi din care orile» şi el nu terminase nici clasele primare.
mai tîrziCi afl Le îndeplini d. C. Stăncescu. Grigorescu se
pornit străluci întoarse trist la icoanele sale. Să nu meargă la
tele lui inspirati- Paris ? Se aşternu pe lucru şi în două săptă-
uni. Dumbrăvi, mînî isprăvi o pînză de un metru pătrat: «Mi-
drumuri cu pulbere arsă, brîe albaştrii de dea haî scapă stindardul.» Acest prim tablou, prin
luri şi pe d’asupra Carpaţii stingîndu-şî zigza ce întîmplare nu ştiu. îl văzu aga beizadea Mi
gul în lumina cerului. Aci. primele vise de copil tică. Prinţul îl prezentă lui Vodă Barbu Ştirbeifi.
naiv cu ochi iluminaţi. Pe la 6 ani venise în Domnitorul admiră pînza, o reţinu şi-î dete 100
Bucureşti, în Cărămidari, orfan de tată, cu fa de galbeni, zic'nd Beizadelei: «E prea tînăr, să
milie numeroasă şi strimtorată. O plăcere în • mai înveţe la şcoala noastră.» Iar la sfinţi.
născută a lui: dregea icoanele vechi. La 10 Zugrăvi cîteva icoane la Căldurăşanî.
ani, trecînd prin Dudescu, văzu nişte sfinţi la Prima lucrare mare ce i se încredinţă fu
geamul unui zugrav. O impulsiune nestăpînită mănăstirea Zamfira din Prahova. Aci lucră doi
îl hotărî să se apuce de acest meşteşug. intră ani, şi făcu cunoştinţa unui călugăr Isaia, după
ucenic la un zugrav, prietin al familiei. Doi ani metanie de Ia mănăstirea Neamţului. Un călu
învăţă, frecînd colorile între două pietre netede, găr umblat, cărturar şi vioi în povestirile lui.
lucrînd mai pe urmă, şi de multe ori legănînd în Văzuse Sf. Munte şi Ierusalimul. Nopţi întregi
braţele sale delicate o copilă în faşă a patronului. povesti minunile de pe unde colindase. O ade
Intr’o zi i se păru — şi nu se înşelase — vărată amiciţie se legă între ei. Isaia înţelese
că nu mai are ce învăţa. îşi părăsi dascălul talentul zugravului şi se hotărî să plece împre
şi se duse acasă. Acasă greutăţi, sărăcie, mumă ună la Paris,cum or putea, după sfîrşirea mănă
văduvă. De unde pensule şi văpsele? Era pri stire!. Călugărul trebuia să se întoarcă mai înt iu
măvară. In desperarea lui de copil sfînt, eşi la urma Iui, şi pentru economiile ce lăsase acolo
pe una din barierile Bucureştilor încotro? Nu-şi şi pentru motive disciplinare. Porniră spre mă
da seama. Un gînd îi fulgera prin minte. At'ta năstirea Neamţului. Pe drum călugărul căzu
untişor risipit prin iarbă si flori! Isî umplu greu bolnav. Grigorescu îl îngriji ca pe un
basmaua cu untişor. Se întoarse în piaţă ;i -1 frate. După o lună se făcu ceva mai bine.
vîndu. In cîteva zile, după un comerţ sîrguitor, Luară drumul la mănăstirea Neamţului. Acolo
inima i se bătea de bucurie Avea cu ce să-şi boala iarăşi îl trînti la pat. Grigorescu lucră
cumpere colori şi pensule «Primăvara a jucat un c't°va icoane. Una din ele i se trimise dar
mare rol în viaţa mea!» L-am auzit adesea ori. maichi Ursachi. stanţa Agapiei, femee culta şi
Fireşte, i-a procurat primele mijloace In schimb, deşteaptă. Maica Ursachi voia de mult să zugră
el a divinizat-o în lumina şi frăgezimea ei, în vească din nou mănăstirea. Cum văzu icoana,
verdeaţa gălbue încă, în florile şi maîJales în chemă pe zugrav. II privi cam lung, nu-î venea
podoaba florilor 'ei de Tmăr. Ce ’mare rol’a să crează. Grigorescu abia era de 20 de ani.
jucat Grigorescu în primăverile României! Se învoi să lucreze, jicoane şi^zidurî, pe preţ
Cele dintîiu icoane, făcute din^amintire, Ie de 3000 de galbeni. Trei ani a muncit la mă
vîndu la obor. Unii evlavioşi se grăbiră să aibă năstirea Agapia care e mai toată de mîna lui.
icoane din «mînile nevinovate» ale copilului. In acest,timp Mihail Kogălniceanu, în plimbare
La 14 ani era tovarăş, la parte, cu zugravi pe la frumoasele mănăstiri ale Neamţului, îl
vestiţi. In contractele unora figura clauza: «chi cunoscu. Se impresionă serios de aşa talent,