Page 22 - 1905-01
P. 22

Nrul 1, 1905               LUCEAFĂRUL                          7

           şi  făgădui  că-î  va  înscrie  o  bursă  în  budgetul   Cînd  şi-aduse  aminte  de  concurs,  trecuse  o  săp-
           Moldovei.  La  1861  sfîrşi  mănăstirea  Agapia  Şi   tămînă  peste  cele  8  zile  Patru  luni  nu  se  mişcă
           cu  economiile  depuse  la  Spiridonia  din  laşi,   din  întunecimile  şi  luminişurile  dela  Fontaine-
           plecă  singur  la  Galaţi,  —  călugărul  se  dusese   bleau.
           iar  la  S-tul  Munte  —  luă  vaporul  spre  Viena.   La  al  treilea  an  se  înstală  în  satul  Barbizon,
           Parisul  îl  atrăgea,  şi  el,  de  astâdată,  îl  studi­  cuibul  celebru  al  celor  mai  geniali  peisagişti
           ase  bine  după  un  «guide»de  la  actualul  Mitro­  francezi: Rousseau, Troyon, Diaz, Millet, Corrot.
           polit  Primat,  pe  atunci  archidiaconul  mitropo­  Mihalache  Kogălniceanu  se  ţinuse  de  cuvînt.
           litului Miclescu.                 I  se  trimtea  bursa  din  Iaşi.  Dar  după  trei  ani
            La  Paris  se  duse  de-a  dreptul  la  atelierul  lui   nu  mai  putu  răbda  străinătatea.  Arta  găsise  o
           Cornu.  Orele  libere  le  petrecea  în  muzee.  După   rivală:  Patria.  Prins  de  nostalgie,  în  1864  se
           cîteva  luni  uită  Luxemburgul  şi  se  extaziă  de   întoarse  în  România.  Două  luni  le  petrecu  la  Căl-
           capo-d’operile  marilor  măestri  din  Louvre.  Ziua   durăşanî.  Am  un  studiu  cu  data  de  64.  O  chi­
           lucra  in  atelierul  Cornu,  seara  în  atelierele  de   lie.  Pe  două  paturi  cu  cergi  vărgate  stau  de
           noapte.  Somn  puţin,  odihnă  de  loc.  Idealul  după   vorbă,  faţă  ’n  faţă,  călugării.  în  fund  o  fereastră
           care gonia, era ca o fatalitate care-1 prigonia.  deschisă.  Lumina  năvăleşte.  Perspectiva  ce  se
            Încurînd  la  şcoala  de  Bele-Arte  se  ţinu  un   deschide  prin  acel  dreptunghiu  de  cîteva  centi-
           concurs între studenţi, fără deosebire de naţio-  metre este infinită.




















                                                                   Casa pictorului.
           nalitate.  Recompensa,  o  sumă  de  bani.  Prima   După  trei  luni  se  reîntoarsă  în  Paris.  La  1869
           lucrare  era  o  schiţă  de  admisibilitate.  Grigorescu   fu  rechiemat  în  ţară.  Se  prezentă  ministerului
          fu  primit  printre  cei  zece  cari  după  8  zile  tre­  de  instrucţiune  publică.  Ceru  o  catedră  la  şcoala
           buiau  se  între  în  logî.  Şi-acum  rîde  cu  poftă  de   de  Bele-Arte.  Dl-  astădatâ  avea  titlurile,  —  era
          condiţiunile  concursului:  o  luptă  antică,  supt   un  artist  în  toată  puterea  luvîntului,  —  dar  de
           nişte  arbori  bătrîni,  o  apă  şi  în  fund  munţi.   astădată...  locurile  erau  ocupate.  Iacă  moti­
          Nimic  nu  lipsia  din  tot  cuprinsul  artei.  Tînărul   vul  serios  pentru  care  şcoala  noastră  naţională
          care  şi  în  mănăstiri  lucrase  după  modele  —   n’a avut un astfel de profesor.
          Tzoni  îi  pozase  pentru  un  sfînt  —  nu  pricepea   Primul  lui  succes  fu  «O  floare  între  flori».
          cum  ar  fi  pictat  copaci  din  fantezie.  Se  duse  în   O  t'nără  fată,  cu  capul  răzimat  de  un  zid,  pri­
           parcul  secular  dela  Fontainebleau  să  studieze   veşte  înaintea  ei  :  ramuri,  flori,  verdeaţă,  şi  lu­
          in  cele  8  zile.  Cînd  văzu  natura  în  toată  mă­  mina  se  cerne  ca  o  fină  pulbere  de  aur.  Me-
          reţia  şi  splendoarea  ei,  cînd  începu  să  studieze   nelas  Ghermani  n’a  togmit,  şi  a  plecat  fericit  «cu
          desemnul,  structura,  înrâmurirea,  umbrile  şi  lu­  cea  mai  frumoasă  fată,  pe  care-o  văzuse  în
          minile  unui  stejar,  înţelese  că  marele  învăţător   viaţă».  La  1870  produsea  cel  cap-d’operâ,  cuno­
          în  artă  este  ea,  natura,  mai  presus  de  toate   scut  şi  celor  cari  au  văzut-o  şi  celor  cari  n’au
          sistemele,  de  toate  şcolile  şi  toate  geniile.  Şi  o   văzut-o:  «Ţiganca»  lu  Ion  Ghika.  Nu  are  dată,
           admiră, şi lucră fără se ţie socoteala zilelor.  dar  cred,  după  manieră,  că  şi  «ţiganca»  de-o
   17   18   19   20   21   22   23   24