Page 3 - 1905-01
P. 3
10 LUCEAFĂRUL Nrul 1, 1905
■ ■ : . * & * £ ? * r ~ ■ ' W
N. Grlgoreseu. Pe glnduri.
PLUGARII.
La voi aleargă totdeauna A voastră-î jalea cea mal mare,
Truditu-ml suflet să se ’nchine, A voastră-i truda cea mal sfîntă,
Voi singuri străjuiţi altarul Stăpînul maşter vă loveşte,
Nădejdii inele de mal bine. Dar ceriul bine vă cuvîntă.
Al vostru-î plînsul strunei mele: Şi dacă ’n schimbul pinii voastre,
Creştini ce n’aveţi sărbătoare, Piticul vă plăteşte fiere,
Voi cei mal buni copii ai firii, îndurător v’ascultă Domnul
Urziţi din lacrimi şi sudoare. Şi vă trimite mângâiere.
Cu inila-I nesfirşită ceriul Cînd doarme plugul pe rotile,
Clipirii voastre ’nduioşate, în pacea sărilor de toamnă,
I-a dat cea mal curată rază La voi coboară Cosinzeana,
Din sfînta lui seninătate. A visurilor noastre Doamnă.
Si v’a dat suflet să tresară Vin crai cu argintate coifuri
Şi inimă să se’nfioare Şi ’n aur zînele bălaie;
De glasul frunzelor din codru, Atîta strălucire ’ncape
De şopot tainic de izvoare. în bordeiaşul vost’ de paie.
în coapsa grăitoarei mirişti, Fraţi buni ai frunzelor din codru,
De vreme plugul vostru ară; Copil al mîndreî bolţi albastre,
E primăvară pe cîmpie Sfinţiţi cu lacrimi şi sudoare
Şi ’n ochiul vostru-I primăvară. Ţârîna plaiurilor noastre!
Blînd tainele vi le desface Din casa voastră unde ’n umbră
Din sînu-I milostiva glie, Plîng doinele şi r de hora,
Căci toată floarea vă cunoaşte Va străluci odată vremii
Şi toată frunza ei vă ştie. Norocul nost’ al tuturora.
Purtaţi cu braţele-amîndouă A mea e lacrima ce ’n tremur
A muncii rodnică povară, Prin sita genelor se frînge,
Supt strălucirea ’nlăcrimată Al meu e cîntul ce ’n pustie
A dimineţilor de vară. Neputincioasa jale-şî plînge.
Şi nimeni truda nu v’alină, Ci ’n pacea obidirii voastre,
Doar’ bunul ceriului părinte Ca ’ntr’un întins adine de mare,
De sus pe frunte vă aşează Trăieşte ’nfiicoşatul vifor
Cununa razelor lui sfinte. Al vremilor răzbunătoare.
Octavian Goga.
