Page 16 - 1905-02

r

48 LUCEAFĂRUL Nrul 2, 1905.

FOI R Ă Z L E Ţ E .
A. Vlaliufâ, Poezii, 1880 - 1904, Bucureşti, Socecu et Cie 1904. (Preţul 3 lei.)

SĂMĂNĂTORUL. SONET.
Păşeşte ’n ţarină să mănătorul Cîţi ochi frumoşi şi visători, poete,
Şi ’n brazda neagră, umedă de rouă, N’or fi plîngînd pe versurile tale!
Aruncă ’ntr’un noroc vieaţa nouă, A, de-aî putea să le’nsoţeştî în cale,
Pe care va lega-o viitorul. Te-aî consola, văzînd cu c'tă sete.
Sunînd grăunţele pe bulgări plouă: Le sorb fecioarele sentimentale,
Speranţa, dragostea lui sfintâ, dorul Cum te’ndrăgesc — zeu palid cu lungi plete,
De-a ’mbelşuga cu munca lui ogorul, Şi-şi torc iluzii, şi dorinţi secrete,
Le samănă cu mîimle-amîndouă. Şi bazine dulci, din cîntecu-ţî de jale!
Trudeşte, făcătorule de bine, Pe cartea ta se’nvaţâ să suspine
Veni-vor, roiuri, alţii după tine, At tea inimi gingaşe, curate . . .
Şi vor culege rodul — bogăţiea. Tu nici Ie ştii. înstrăinat de tine,
Tu fii soldatul jertfei mari, depline: De dor te mistui în singurătate;
Ca dintr’un bob să odrâslească mia, Doar filele, de sufletul tău pline,
Cu sîngele tău cald stropeşte glia! Strîng amintiri duioase — flori uscate.

LA V A T R A R E C E .
I II
Oblonitu-mi-a ferea-ta Se aude ’n horn nebunul
Gerul, cu-a lui flori de gliiaţă, Viscol, aprig vîjiind,
Şi, în toată casa asta, Şi din străşinî, cîte unul,
Eii sînt singura vieaţă. Ţurţuri rupţi cum cad plesnind.
Dac’ar fi un foc în sobă, Sună ’n crengile lovite
Mi-ar părea că sîntem doi, Uscat zgomot ca de oase,
Aşi mai sta cu el de vorbă. Şi vîrtejuri, răpezite,
Mai uitînd cele nevoi; Bat în uşă mînioase.
Ne-am pricepe ’n de noi plînsul, Se arată în neguri luna,
Eu-cenuşă, — cl scînteî, Albe stelele clipind, —
Cîte nu mi-ar spune dinsul Şi, de ger, s’aud într’una
Din poveştile cu zmei! In pod corzile trosnind.

Anevoe vremea trece, Ml-ar prii, pe-o aşa iarnă,
Cînd uritul greu te-apasă. O ’mpetrită amorţire,
Ce ursuză-i vatra rece! îndelung să mi s’aştearnă
Parc’aşi sta c’un mort în casă. Peste cuget şi simţire:
Să adorm — capul să-mi scutur
De povoara cugetării...
Cit aşi da, să văd un flutur,
Tăind para luminării 1