Page 18 - 1905-02

50 LUCEAFĂRUL Nrul 2, 1905

vestminte, din care se revarsă şi cătră noi o o vei şti, dar dacă nu, cum şi cu ce drept
binecuvîntată rază, iată, că ne chiamă şi pe noi pretinzi aceasta ? Poate cu dreptul, că eşti
la dînsa. — Oh Fraţilor! veniţi iute cu toţii, Român? Aceasta nu ţ! dă acel privilegiu
veniţi, grăbiţi, să ne aruncăm în consolatricele-î despotic să ştii aceea ce n’aî învăţat Căci
braţe; veniţi, că de bună seamă acolo este per- Dumnezeu şi fica lui natura nu sunt nedrepţi
dutul tesaur; veniţi, că ni-1 dă pe nimica, ca oamenii. Ori poate pofteşti aceasta cu dreptul
numai să nu fim trîndavî; haidaţi să arătăm că ai învăţat alte limbi? De aici ar urma, că
pismuitorilor noştri, că şi noi încă suntem din după ce ai învăţat franţuzeşte, să ştii totodată
acei fii ai pămîntului, carii adotăm ştiinţă, arte, şi latineşte, nemţeşte, anglczcşte ş. a. Iată că
măiestrii, cu un cuvînt, tot ce este înnalt, fru­ pe aceea o ai învăţat, dar de aceea pe aces'ea
mos şi divin, apoi atunci să văd io, care va nu le ştii; tot cu acest drept nu ştii nici ro­
mai vomi (sic!) cuvinte de ocară asupra Ro­ mâneşte! SaQ fiind Român, şi ştiind vorbi ro­
mânului, îţi vedea, că toţi vor cerca atunct a mâneşte din casa părintească, dar carte n’aî
da mînă de pace eternă cu Românul, atunci învăţat, te întreb eu ştii ceti şi scrie? Tot aşa
toţi cu un glas vor striga: A cum prietin ţie, vei şti şi vei cunoaşte limba din temeiul ei,
Române, şi io mă voiu face!» 1 neînvăţind gramatica bine! Drept aceea ar fi
bine, frumos, şi tuturor de recomîndat, ca să
Mai reproducem şi articolul întitulat: «Să învăţăm mai întiiu a ne cunoaşte limba noa­
învăţăm româneşte Domnilor!» care în cuprin­ stră, apoi pe altele!» ...
derea sa întreagă este următorul: «Aceste sunt. Domnilor, mult însămnătoarele
«Domnilor! Socotesc, cumcă fiecare dintre cuvinte a eruditului bărbat, care-s vrednice de
Domniile Voastre aţi cetit un articol, în cetire şi de recetire, pentrucă tot cuvîntul cu­
Foaia pentru minte, inimă şi literatură No 11, prinde în sine atit de mult, cît trataturi întregi
a prea învăţatului D. Prof. N. Bălăşescu, supt ai putea face dintr însul. Eu pînă va trata
titlul: «O probă d'n limba noastră». Vorbele vrednicul acest obiect altul, zic num î atîta,
acestui iscusit bărbat, mai ales cătră sfîrşit, cît ca să poată zice cineva, că ştie româneşte,
pentru noi studenţii români de aice, în circum- nu e destul, că e Român, ci se pofteşte, ca să
stările ce ne aflăm între noi în şi-ne, sunt foarte înveţe gramatica limbei sale, după care mai
interesante, pentru aceea, pînă ce oarecarele adaug şi aceea, că să ne învăţăm , Domnilor,
dintre noi îşi va da mai pe larg animadversiu- dintîiu limba noastră, apoi altele, /nţelegeţi mă
nile (sic!) în obiectul acesta, noi le mai re­ Domnilor! umblam să zic, că noi învăţăm limba
cităm şi aci: maghiară ca cetăţeni ai Transilvaniei, ca lo­
. . . «De vreme ce Dumnealor in pricina cuitori între Maghiari, dar pentru aceea nu era
aceasta nu fac nimic, să nu se supere, ci mai de lipsă, cum le pl icea unora din tre noi, nu
vîrtos să se bucure, că se află încailea alţi ştiu din ce îndemn, ca să ne deprindem în
iubitori de Naţiea sa, cari văzîndu-şî limba în compuneri maghiare, nu române ! da aceasta
primejde (spre mai mare ruşinea noastră în ar fi amarul, Domnilor. Cătră Naţie-ne!!»
acest veac luminat), se silesc a o scoate din Aşa scria Papiu in Ziorile sale, şi-şi răspindea
întunerec la lumină, cheltuind fără cruţare şi
osteneală şi vreme şi avere, fără a aştepta vre-o foaia în scris printre cei 50—60 studenţi ro­
răsplată dela cineva, că asemenea jertfe prea mâni ce se aflau pe atunci în Cluj. Foaia sa
rar se răsplătesc . . . Dar Dumnealor la ase­ era o simplă încercare literară, dar ea avu efect
menea întîmplări în loc să cîrtească (să critice), simţit de toţi tinerii români de acolo. într'o
mai bine ar fi să înveţe a-şi cunoaşte limba, vreme de grea urgie, de continuă apăsare şi
pe care nu pot zice că o au învăţat; apoi de agitate zile, cînd lipseau aproape cu totul
ceea-ce nu învaţă cineva, poate şti vre-odatâ ?!
Şi în sfîrşit limba română, n’are şi ea ceva se- mijloacele pentru a deştepta în inimile lor sen­
creturi şi măestriî, care dacă nu se vor învăţa timente naţionale, idei de libertate şi egalitate,
şi descoperi cuiva, nu le cunoaşte ? Celce cu­ o foaie ca aceasta încă presta bune servicii.
noaşte şi ştie un lucru, vorbeşte despre el din Tinerii români toţi se grupau în jurul ei, şi
convingere, din ştiinţă, şi cu cel ce ştie, este
lesne a te înţelege. A învăţa nu este ruşine, redactorul era un fel de conducător al tineri-
dar a nu şti, este ruşine, mai ales a nu şti, ce mei, din care nu peste mult, peste un scurt
trebue ştiut, si e mal ruşine a vorbi de ceea an de zile, aveau să iasă tribunii neamului,
ce nu ştii. Eu te întreb Domnule! ai învăţat orî apărătorii dreptului, luptătorii libertăţii acestuia.
ai studiat limba română ? Dacă o vei fi învăţat Prin oratoria sa excelentă, prin pana sa şi
prin mintea sa luminată Papiu devine aşa zicînd
1 Vezi No din 27 Dec. 1845, pag. IX. şi urm.; publ.
şi la dl Popea, op. cit. pag. 42—44. apostolul tinerimii academice române din Cluj.