Page 23 - 1905-02

Nrul 2, 1905 LUCEAFĂRUL 55
scenă foarte îngrijit, o mimică foarte expresivă Noul director al Teatrului Naţional din Bu­
şi o mască sugestivă completau această creaţie cureşti e dl Al. Davilla, autorul frumoasei piese
vie artistică, întreagă. yVlaicu-Vodă».
în monologul dramatic «Greva fierarilor» de • * * *
de Fr. Coppdi, trăia de asemenea viu şi întreg, „Din ornamenti:a română". E de netă­
dinaintea ochilor publicului, bătrînul fierar cin­ găduit că noi Românii de dincoace, in anii
stit şi muncitor, pe care îl silesc tovarăşii să din urmă, am realizat pe toate terenele pro­
părăsească munca şi să-şi lase pe ai săi în grese destul de îmbucurătoare. Apar ţia acestui
prada celei mai cumplite mizerii. Revolta bă- volum face cinste nu numai autorului, Dimitrie
trinului la vederea tovâraşilor cărî beau în cir­ Comşa, ci şi întregei publicistice române. Re-
ciumă, pe când acasă copiii îi mor de foame, c mandăm cu toată căldura această preţioasă
izbucnirea mîniei şi provocarea la luptă a in- lucrare. Preţul unui ezemplar 56 cor. (Pentru
zultâtorului nemernic — mai ales — lovitura străinătate 60 lei). Se poate comanda dela
mortală de ciocan, care l-a adus înaintea jude­ «Comitet' 1 reuniunii agricole române» în Sibiiu
cătorilor, au fost tot atîtea momente de un efect (Nagyszeben). Vom reveni într’un artLol spe­
zguduitor. Masca, poza, gesturile dedeaîi iarăşi cial asupra acestei lucrări monumentale.
o figură care se imprimă memoriei ca tablou * * *
viu şi plastic.* „Clopote amuţite." înainte cu ciţiva ani,
Piesa din urmă «Steaua» de A.Gill şi Riche- cunoscutul nuvelist maghiar Rdkosi Victor
pin, este de un romantizm extrem: aiurările publicase un roman supt titlul din fruntea
unui om care a înnebunit, fiindcă l-a înşelat acestor şire, „Elnemult harangok“. Romanul
nevasta; cind aceasta se întoarce, chinuită de l-au dramatizat acum Rdkosi şi vlalonyai Dezso
căinţă şi de dorul de a-şi revedea copilul, dîn- şi au făcut din el o piesă teatrală în 4 acte,
sul n’o recunoaşte, crede că a venit să-î fure ce s’a reprezintat, săptănvna trecută, de mai
odorul şi, in nebunia lui, îl omoară. Duioşia multe oii, pe scena teatrului naţional din Buda­
versurilor lirice, pe care cil Birsan le declamă pesta. Subiectul piesei ar fi să fie conflictul
admirabil, ajutat de o voce dulce şi capabilă între români şi maghiari, un conflict, însă,
de modulaţiile c.le mai fine, convenia perfect pe care autorii nu-1 cunosc dec t poate din
temparamentuluî său. Jocul avea ceva distins, tendenţioasele articole de gazetă. Cu acest pri­
ca şi în celalalte piese de altminteri, poetul lej ne mărginim a semnala acest moment im­
liric putea şi trebuia să se manifeste aici portant, proiniţînd să revenim, înir’un ap. opiat
întreg, sjlemnitatea tonului, gravitatea gesture- articol, atît asupra acestei piese, cit şi asupra
lor rotunde, bumoase, figura înaltă, expresiunea literaturii ce s’a pornit, în vremile din urmă,
pierdută a ochilor cadrau de minune cu acea­ asupra acestui subiect. — Vom da atunci ,ma!
stă creaţie muiată în duioşie. pe larg. şi cuprinsul romnualui, care, cu aba­
Convingerea noastră este că dl Bârsan e un tere dela pie a teanală, sfirşeşte cu învingerea
artist întreg, artist cu toată firea, precum este elementului românesc. In interesul succesului
şi poet adevărat. piesei, autorii i-afl dat deslegare contrară: ese
Diletanţii s’au achitat cît se poate de bine triumfător eroul maghiar.
de datoria lor foarte grea. Dşoara M. Mun-
teanu a găsit, de-o pildă, în «Steaua» accente
dramatice puternice, iar dl I. Enescu ne-a dat P0$TA REDACŢIEI.
in piesa primă, un conte foarte bine jucat. C. A. F. Focşani. Există o specie de versuri cari
Tinărul Benţa, copilul din piesa a treia, şi-a pot fi înjghebare în ori ce împrejurări, ou oii ce oca­
zis foarte drăguţ versurile. zie, astfel că existenţa lor depinde numai de la cer­
Tinerimea din Sibiiu a oferit dşoarei Mun- neală şi hîrtie. De regulă sînt chemate a fereca in cele
teanu un frumos buchet, iar dlui Bârsan o cîteva strofe sughiţul unui lirizm oare-care. Nu au în
toate văicărelele lor cu accente desperate nici o notă
coroană de lauri cu panglici tricolore. sinceră. Atmosfera e astăzi săturată de tropi şi figuri
Nu mai incape îndoială: Societatea noastră — astfel că forma lor e plictisitor de curgătoare .. .
pentru fond de teatru a găsit calea care duce Daţi-Vă seamă şi D-Voastră. Aşa-î că cunoaşteţi acest
la scopul ce rîvneşte. 1. b. soi de versuri. D. e.
DE S T R A J Ă . . .
♦ * *
E noaptea jumătate,
Partea cea mai mare din ilustraţiile acestui O şoaptă nu adie,
număr a binevoit a ni le pune la dispoziţie Luminele sînt stinse
Şi uliţa-I pustie;
Dl Virgil Cioflec din Bucureşti, căruia ii mul-
ţămim din inimă şi pe această cale pentru pre­ Şi luna ’nmărmurită
ţioasele sec vicii ce le aduce revistei noastre. Cu chipul blînd şi pal...,
Şi stelele dorm duse
Pe ’ntinsul de cristal: