Page 3 - 1905-02

..J
LĂGTRRGL.

Desgroapă moşnege, cu mînile ’n tremur, S’a stinge şi rouă pleoapelor noastre,
Comoara ta sfîntă de jale, Şi ochii lumina şi-or fringe,
Tu porţi ferecate durerile noastre Ci strîns cetluită de marmura vremii
în vaerul strunelor tale. Cîntarea ta vecinie va plînge.
în ele ’mpletit-au străbunii cucernici Fe aripi de vînturi trăi-va pribeagă
Argintul visării deşarte, Durerea ta sfîntă, moşnege,
Şi ’n graiul lor plînge şi n’are repaos De jalea-î răzleaţă va plînge amurgul
Amarul nădejdilor moarte. Şi plînge-vor fraţii de-o lege.
Se ’ndoaie, se fringe şi tremură arcul Vor plînge pe plaiuri izvoarele ’n noapte
Şi lemnul prelung se ’nfioară, Şi ’ncet grăitoarele unde,
Şi două mărgele ca mirul de limpezi B trînilor codrii şi-or spune mustrarea
Din gene se scurg pe vioară. Şi codrii cu glas vor răspunde...
... Şi cîntă bâtrînul... — Cărunta pleoapă Şi brazii în zbucium de mijloc s’or fringe
în tremur povara-şi frămîntă Gătindu-şî cetatea măiastră,
Şi mina lui cade... Aiunecâ-i arcul... Şi focuri pe creste pe rînd rumeni-vor
— Mai cîntă, lăutare, mai cîntă .. A bolţii năframă albastră...

Cînd soarele mîndru din nori va purcede
Al bolţii senin să ’ntretaie,
Aprinsă scînteia ascunselor doruri
Va arde cu munţi de văpaie —
Şi vifor năpraznic cu braţe de flăcări
Topi-va în goana lui cruntă:
Din jalea pribeagă a strunelor tale
Măreaţă cîntare de nuntă!
Ottavian Goga.

#