Page 5 - 1905-02
P. 5
Nrul 2, 1905 LUCEAFĂRUL 37
visătorii?» din care fac parte, a fost tipărită poartă poate mai mult ca oricare alta pecetia
mai întîî la sfîrşitul unei conferinţe despre pesimizmului eminescian
«Curentul Eminescu» rostite de.Vlahuţăla Ateneu,
acum vor fi doisprezece ani. Aceluia care va Bunele visuri s’ati dus ş’atîta e tot ce-ml rămîne
Silă de ziua de azi şi teamă de ziua de mîne!
căuta să studiez? interesantă chestiune întru cît
a fost Vlahuţă influenţat de măe>trul poeziei De sigur câ sila aceasta de viaţă desnădăj-
române, versurile citate mal sus îl vor fi bine duită, aosorbitoare de orice speranţă in viitor
venite, căci în ele poetul mărturiseşte direct nu se datoreşte curentului Eminescu. Şi noi
această influenţă. toţii, nepoeţiî, am
Şi totuşi cred că avut-o de atîtea-orî
ar fi greşit să se în momente de me
pună prea mult preţ lancolie. Nici m^car
pe spovedania acea felul de a o esprima
sta. nu se reduce a măe-
Vlahuţă şi-a cetit stru, ci influenţa lui
cele dint'l versuri în îmi pare că zace în
casa Dluî Maiorescu. faptul, că într’un
unde pe atunci erau astfel de moment
strînşî toti cel mari de melancolie Vla
din generaţia dela huţă a luat pana în
1890 şi unde Emi mînă, şi-a descris-o
nescu nu era numai cu predilecţia, cu
poetul sărbătorit, ci care descria Emi
si singurul poet. In nescu astfel de stări
fluenta Iul a fost sufleteşti.
deci directă şi a înce Poezia Din prag,
put de cind Vlahuţă a izvorit şi ea în
a găsit pentru impre- tr’un astfel de mo
siunile sale mal întîî ment de «silă de
forma poeziei. Şi ziua de azi şi teamă
forma aceasta a fost de ziua de mîne».
luată dela maestru, Inspiraţia e vădit
fără rezervă. în mod, aceeaşi ca la Emi
firesc şi în mod înţe- nescu, — şi cît de
lenţesc. Versurile iui personal e monolo
Vlahuţă sînt tot aşa gul care urmează,
de perfecte ca ale cît de mult se de
lui Eminescu si adese osebeşte de tot ce
celor maimulţîdintre a scris Eminescu!
noi, ni-s’a întîmplat Comparaţi-o cu ori
ca să nu mai ştim care poezie a ace
dacă cutare vers. răz stuia, sau luaţi cele
leţ. ce ni-se iveşte două poezii cari sînt
fără de veste în me scrise amîndouă
morie e de Eminescu lîngă mormîntul iu
sau de Vlahuţă. Nu bitei : «Mortua est»
mai maiîn urmă, cînd de Eminescu şi
ne aducem aminte «Dormi iubito» de
şi de versurile cari n , ulie m Vlahuţă şi veţi ve
îl preced şi îi ur Pottuljcu mama luL dea, că durerea
mează recunoaştem pe cel ce l-a turnat, căci se resfrînge prin firi cu totul deosebite, că
deodată cu idea esprimată în el, o confundare aceeaşi impresie produce efecte cu totul di
ay celor doi poeţi nu mai e posibilă. Nota sa ferite în cele două fiinţe, cari nu sînt ţesute
personală nu şi-a pierdut-o, Vlahuţă niciodată din aceeaş' tramă. Pe deoparte vedem pe acela
— şi aceasta e un merit mare! în care s’au împerechiat, pentruca să-l facă
Altceva e cu inspiraţia. Aceasta de multe-orl nefericit pe toată viaţa, o mentalitate extraordi
a fost influenţată de Eminescu. Să luăm o pildă. nar de limpede şi de logică, cu un suflet pa
Poezia, frumoasa poezie, întitulată Melancolie, sionat, impresionabil, subtil şi aplecat spre un
