Page 6 - 1905-02
P. 6
38^ __________________________ LUCEAFĂRUL Nrul 2, 1905
sentimentalism, care trece în senzualitate. Din amîndoî aceşti poeţi cu suflet cinstit, cu inimă
acest contrast al unei minţi bărbăteşti şi a unei primitoare pentru durerile celor mici, cu ură
inimi de femeie se esplică firea lui Eminescu. motivată faţă de asupritorii nemernici. Vlahuţă
La Vlahuţă ceeace ar părea pasiune e numai are un şir întreg de poezii, îndreptate împo
o vervă, care nu Doate împedeca logica să triva societăţii: Delendum, l.inişte, Iertare,
cumpănească liniştit, care nu mină gîndurile Unde ni-sînt visătorii?, aroî cele opt poezii din
într’o singură direcţie, care îl lasă să analizeze fruntea volumului. „Din goana vieţii", scrise în
suf'etul altora şi sufletul său cu aceeaşi dure fuga condeiului si multe strofe din ahe poezii.
roasă exactitate chiar în momentele de zdrun Une-orI revolta lui e asa de mare încît uită
cinări extreme. De ari la Eminescu acel: că vorbeşte Vlahuţă. invectivele devin prea
A fi ? Nebunie şi tristă şi goală .., multe numele unul «Toncescu» cu a lui bagaj
Din primul vers $i pînă Ia urmă, iar la Vlahută de fleacuri s*» eterni'ează printr-o împărechere
aceea înşirare logică de momente pentru şi contra de rimă cu Eminescu.
sinuciderii, pentru şi contra existentei unei di Unele dintre sab'rele acestea se potrivesc şi
vinităţi. In pornirea lui pătimaşă Eminescu, în la societatea din alte ţări, dar ele sînt croite
momentele de desnădejde, nu era capabil a pe talia celei romaneşti. Chiar şi în Iertare.
vedea în bmecarea maiestoasă a lunii pe cer frumoasa poezie în care poetul dă absolvare
ideea unei Dumnezeirî neîndoelm'ce, el care a tinereţe! care păcătueşte împotriva legilor soci
găsit cel mal frumos! psalmi ca să se ’nchine ale, dar revindică drepturile firii, chiar si aceste
reginiî nopţii, — ca Vlahută, care în nici un vers trei persoane, nevasta tînără a unul bătrîn ra
n’a c’ntat frumseţea lunii! Eminescu. care a molit, iubită de u n tînăr ca si ea, deşi se
putut să se oprească din fulgerările ureî faţă găsesc pretutindeni, mie îmi vorbesc româneşte.
de femee, convertit de o lacrimă a Venereî Relevez acest lucru căci el caracterizează
adorate, n’ar fi fost nici odată în stare să-şi opera mal nouă a Iul Vlahuţă şi nu atît poezia,
„plece genunchii şi-a Iul inimă spre Domnul" cît proza sa.
în urma unul raţionament! In cel dintîî volum de nuvele întîlnim doi
Inspiraţia pentru aceste poezii ale lui Vlahuţă copil al unul italian, întîlnim o femee, care nu
cred că se datoreşte influenţei Iul Eminescu ni se prezintă în deosebi ca româncă, ci ca
împotriva căreia se ridică, dar fără de care călugăriţă, întîlnim un criminal, care are ceva
poate n’ar fi scris cele mal personale poezii rusesc, chiar si Radu Muntean e mal mult
ale sale. Şi-I caracteristic, că la cîţlva ani incidental român şi în deosebi poet, ofticat de
după „Unde ni-sînt vi'ătoril?" scrie Vlăhuţă sărăcie. In opera sa de mal tîrziu Vlahuţă ne
poezia sa cea mal pesimistă, cea care se asa- descrie pe
mănă mal mult cu ale lui Eminescu, prin faptul că Român, cu
în urma unei nenorociri prea mari, el nu mal predilecţie
are liniştea să gmdească că după moarte va pe ţăranul
urma acel niciodată fără sfîrşit. acea redutabilă român, pe
încremenire fără contenire, ci în momentul cînd care-I iube
ideea «moarte» se iveşte în starea aceasta unde: şte tot atît
demult,pre-
Pe-o prăpastie mă legăn cît urăşte pe
Afîrnat de-un fir de păr.
Mintea mea se zbate încă veneticul şi
Intre vis şi adevăr.... parvenitul
care-1 asu
atunci moartea apare ca o salvare, a cărei mă preşte.
reţie n’o bănuise încă pe cînd putea să înţe Ţăranillul
leagă lucrurile limpede. Acum însă, cînd, „nu sînt ca cio
mal pricepe nimic", acum:
banii şi ţă
Vine moartea Ia fereastră, răncuţele
Si cu degetu-I uscat Iul Grigo-
Bate ’n geam şi mă deşteaptă... rescu,a ma
A, d e - a r f i a d e v ă r a t !
relui său
* # * prieten. EI
Intr’o direcţie anume îmi pare că Eminescu nu s actori
a dat inspiraţia cea mal îmbelşugată lui Vla travestiţi în
hută : în descrierea stărilor negre sociale, aşa cioareci,
cum ea ne apare în satire. Societatea modernă sînt cel mai
clădită pe minciuni convenţionale trebuia să cum mulţi
stlrnească acelaşi disgust şi aceeaş revoltă, în Vlahută.ca student. (Cam de prin anii 80.) ţărani din
