Page 8 - 1905-02
P. 8
40 _______ LUCEAFĂRUL_________________________________ Nrul 2, 1905
LA POETUL VLANUŢĂ.
Acum şapte, opt anî, eram student. Ca şi — Ce mal faci? — Sînt primele vorbe. Le ro
astăzi, îmi plăcea literatura ca o ocupaţiune steşte încet, prietenos, cu amîndouă mîinile
aleasă, independentă, frumoasă. Pentru scriitorii pe genunchi, într’o poză calmă, familiară.
mei dragi aveam un cult, o adevărată venera — Acu rămîl la noi? Nu te mal duci nicăiri?______
ţie. Mî-aduc aminte, cum sara, cînd se răria Foarte bine !... Nu ştii ce dor îmi era! ...
lumea pe bulevardul Academiei, multă vreme Mie îmi zvîcnia inima. încleştasem pumnii,
rămîneam pe trotuar, singur, nemişcat, cu ochii şi nu era chip să stau pe scaun. Luptam să
aţintit! cătră o ferăstruică, luminată, sus, la ca mă stăp’nesc, — simţiam că sînt gata să izbuc
tul al patrulea ... nesc în plîns ...
Ştiam că acolo stă un suveran al gîndiril,... Mă scapă tovarăşul:
un poet! Ce-o fi făcînd în clipa asta? mă în — La România pitorescă, domnule Vlahuţă,
trebam. Ce vers frumos a izvorit acum din mal aveţi mult ? ...
mintea aceea lim
pede? Din tot în-
vălmăşagul ăsta co
mic şi dramatic al
vieţii, al cui suflet,
pe cine l-o fi urmă
rind în cutele lui
intime, ascunse, —
acolo unde nu se
poate strecura decît
un cititor în inimi
ca el? Ce nuvelă
duioasă o să citim
noi mîine?în noap
tea asta tăinuită, ce
pagină de aur va
fi adăugind la ma
rea carte a litera
turii noastre?...
Pe atunci apărea
<>i Viaţa»; — era
epoca aceea de en-
tusiazm, de admi
raţie, iar eu aşa în
ţelegeam să stau
de vorbă cu poetul
Vlahuţă.
* * * Vlahut&ju familia Delavrancea.
Afl trecut ani la mijloc. într’o zi, mă duc Bag de seamă pe frunte-I o încreţitură uşoară,
cu un prieten, la poet, acasă. Şedea atunci pe trecătoare. Ar fi dorit, de sigur, să fie întrebat
gheba Schitului Măgurean, De acolo, vezi Bucu puţin mal discret.
reştii cum se desfăşoară pe malurile Dîmbo- — E gata !... Ml-e frică, să nu mă fi obla-
vitiî pină la dulcea înclinare a Cotro enilor. mat», cum se zice la voi.
Pe strada ceea mică, curată, mirosia a liliac... Frica asta e siguranţa Creatorului, convins
Cu mare teamă păşesc printre două vetre cu de valoarea operiî lui
flori şi uite-mă la uşă. — Dacă vreţi... Să vă cite«c ceva... Şi
Respectul, reputaţia, marea Iul cinste, mă adaugă, zîmbind : Numai să vă facă plăcere ...
apăsau ca o mînă uriaşă, nevăzută. Citirea este cea mal mare favoare pe care o
Ne deschide chiar el. La recomandaţii, la acordă poetul.
alte formalităţi deşarte ale noastre, dă din cap, îşi pune ochelarii, şi pe urtnă-î scoate re
clipeşte rar din ochi, şi nu zice nimic. pede. Se uită la noi ca şi cum i-ar avea pe
în casă, ne arată două scaune; nas, şi ni-ar privi pe d’asupra lor.