Page 15 - 1905-03
P. 15
Nrul'3, T 1905 LUCEAFĂRUL 71
— Da spune-mî, ţucu-te-aşî, — se apropie se folosi de un moment potrivit şi-I mărtu
alta mai bătrînă, — cu şie ce faşî pră obraz risi dragostea lui neţărmurită. Ii vorbea cu
dă eşti aşa de mîndră? Că am o fată şi tărie atîta desnădejde de viaţa lui din trecut, de pre
mi-ar plăşie să aibă şi ea obraz aşa dă fru zentul său posomorit, încît o prinsese mila.
mos. Dar ar fi putut să-I dea alt răspuns decît cel
— Cu apă curată şi cu săpun. dat? Un răspuns negativ însoţit de cîteva vorbe
— Nu cried; că voi avieţi dă alea fainie şi de mîngăiere?
noi dă alea liezne.» Un gind amar o frămînta, însă. Ce vor zice
Pornite spre decadenţă. Şi vina? A conducă cei din casă? Vor ţinea-o de o cochetă, care
torilor fireşti,*a preoţilor şi învăţătorilor. prin un joc premeditat, prin o purtare neiertată
Se întoarseră acasă. Popa, dascălul şi nota se furişase în inima Doctorului, spulberînd vi
rul se puseră la «caiabăr», iar notăraşiţa, Elena sele frumoase ale unei fete nevinovate.
şi o prietină a ei şi Radu intrară în salon unde înzădar cerca să-şi liniştească conştiinţa,
Geni se puse să ţină o prelegere ^despre edu că Doctorul, cu firea lui, ar fi dus alăturea de
caţia poporului. Elena o viaţă nefericită, că Elena însăşi se va
— Ian duceţi-vă odată în frumoasa şi în- mîngăia încurînd ; mustrările de conştiinţă n’o
floritoarea comună S. Ce popor vrednic, ce slăbiră, şi s’ar fi simţit poate, cu toată nevino
bunăstare pretutindeni! Şcoale de model, încît văţia ei, şi mai neliniştită, dacă ar fi putut auzi
inspectorul moare de năcaz că nu le poate găsi în odaia alăturată plînsul înăbuşit al Elenei, pe
nici un cusur; şi pentu ce? Pentrucâ popii şi care mamă-sa înzădar se încerca s’o mîngăie.
dascălii, notarii şi fruntaşii trăiesc cu trup cu — Şi aşa mi-a fost de drag, măicuţo dulce!
suflet pentru poporul încredinţat lor. Bărbaţii
sînt cumpătaţi şi muncitori, femeile mame de *
model şi gospodine bune. Acolo să vedeţi horă
românească! îţi rîde sufletul! Trecuseră zece ani.
«E bună de gură, se vede 1 !că e doctor! — O trăsură uşoară trecea printre lanurile de
zicea în cealaltă odaie notarul. griu scăldate ’n razele soarelui de vară. în tră
— Deşteaptă fată, — adăogă popa —. Con sură şedea Doctorul Radu, in drum spre moşia
tra, trul şi ultimo!» proprietarului Stoian. Deja se zăreşte parcul
Din întreaga societate, venise şi d-na preu- din jurul casei şi doctorul zîmbeşte, că inima
teasâ Adam şi popa lonescu, poate numai pe nu-I bate mai repede, că e rece de tot.
lonescu şi Elena îi impresionară cuvintele spuse Doi copilaşi, o fetiţă mai mărişoată şi un
de Geni. în sufletul Elenei se trezi dorul să fie băieţel, atraşi de uruitul trăsurii, grăbesc la
ea cea care să dea aici vieţii o direcţie nouă. poartă să vadă cine soseşte. La vederea unui
Geni vorbise de o şcoală de industrie şi eco necunoscut o iau în grabă spre casă.
nomie de casă ce se înfiinţase la Sibiifi, unde — Mamă, mamă, vine cineva 1
toate aceste se puteau învăţa cu temeiu. Dacă Pe terasa casei, cu un băieţel în braţe, se
n’ar fi să se mărite acum ... iveşte — Geni. Copilaşii s’au prins de rochia
O săgeată îi trecu deodată prin inimă. Să ei şi cu ochii mari se uită la Radu, care pri
se mărite? Privi la Doctorul Radu care nu-şî veşte şi el, liniştit şi zîmbind, la ceea, care acu-s
mai lua ochii de la Geni şi părea că-i soarbe 10 ani îl încătuşase, de pornise în lume să uite
vorbele de pe buze. Îşi plecă capul şi eşi în icoana femeii adorate.
pripă să n’o podidiască lacrămile în faţa tu Ea încă l-a recunoscut. înviorată ca o fată
turor. Şi pe urmă avea dreptate Doctorul. Nu mare, îl întinde mîna.
se potrivia ea cu el; lui ii trebuia o fată ca — Bine-aî venit.
Geni,.jnîndră£şi;cultă, cu cunoştinţe şi spirit. Radu nu se poate desface dela privirea tab
Şi ce e:a ea? O fată sărmană dela ţară, care loului frumos, ce-i prezintă mama fericită în
abia părăsise casa pentru un an doi. Dar aşa toată splendoarea tinereţii şi-a sănătăţii, încun-
se împrietinise cu gindul că va trăi veşnic ală jurată de doi cop laşi rumeni.
turea de Radu, pe care îl iubea ... Da, îl iubea; — Dacă aşi fi pictor, doamnă, nu mi-aşi pu
o simţia acum cînd îl pierdea pentru totdeauna. tea alege subiect mai frumos.
Nu-şî învinuia părinţii că nu-î daseră şi ei o altă — AI venit pe neaşteptate, domnule Doctor, şi
creştere. Părinţii o iubiau, dar poate nici ei nu m’ai surprins aşa cum mă vezi. Dar asta e fe
puteau altminteri. ricirea mea, asta e lumea mea. Aşa-i că se
* schimbă oamenii?
De ce se temuse, se împlini. Geni observase Intră în casă. Radu rămîne uimit. Odaia e
impresia ce-o făcuse asupra Doctorului, dar nu adevărat românească-ţărănească. Prosoape, co
se aşteptase ca declaraţia s'o facă aşa de iute. voare, cearşafuri, farfurii, ulcioare, patul din un-
După cină, — eşiră în grădini, — Doctorul ghicr, masa, scaunele, perdelele, toate, toate sînt