Page 18 - 1905-03

74 LUCEAFĂRUL Nrul 3, 1905
munţilor din jurul Borşeî şi am întrebat pe Cluj, cu totului contrară toleranţei, cu care îl
vecinul meu, cine sînt domnii munţilor? — tractau profesorii din Sighet, i-a făcut aşa Ro­
«lată ceia», îmi răspunse interlocutorul meu, mâni, încît cu renegaţii maghiarizaţi nici nu vor­
arătînd spre cel 6—7 Jidani, cari erau de faţă beau; haine ungureşti nu purtau şi-şi ţineau
în şedinţa comitetului. Erau nişte figuri tipice de glorie, că nu vorbesc ungureşte, decît cînd
de parveniţi printre boierii strănepoţi al lui sînt siliţi, ca să răspundă profesorilor în clasă.
Dragoş Vodă. Deşi perciunaţi — ca toţi co­ Cînd — la încoronarea regelui — Ilie Măce-
naţionalii lor sărîntoci — erafl bine hrăniţi, lariu a pus tricolor românesc pe casa sa şi s’a
surprinzător de voluminoşi şi îndrăzneţi, con- lăţit vorba că «fraţii Unguri» vor să rupă stin­
ştil de toată gravitatea puterii banului, ce o dardul, şi Artemie al nostru are printre acel stu­
reprezentau în mijlocul boierilor de naştere, denţi români, cari toată noaptea au străjuit
dar fără parale. Deşi ştiau foarte bine româ­ lîngă casa lui Măcelariu. «Cu un cuvînt, —
neşte, cînd lua cîte unul cuvîntul, o dădea pe zice Anderco în «Amintiri», — părinţii PiariştI
ungurie, arătînd, că el reprezintă ceva mai mult şi-au ajuns scopul: eram fanatizaţî. Prin bat­
decît tradiţia istorică, pe care — cum se ştie -— jocorirea naţiunii au făcut din noi aşa Români,
Jidanul nu dă nimic, cind e vorbă de alţii. cuin nici noi n’am fi crezut.»
Mal tîrziu s’a ţinut adunarea generală a com- Interesant, că aici în Cluj a început Anderco
posesoratulul în curtea largă a impunătorului a-şl scrie memoriile, (cum am spus: ungureşte),
palat comunal. Preşedintele coinposesoratulul a şi după celea atinse mal înainte, coincidenţa
adresat mulţimii în care erau reprezentanţii aceasta de timp şi loc este esplicabilâ. Primele
comunei întregi, un discurs călduros, agrăin- notiţe sînt linquistice. Face o comparaţie între
du-I cu cuvintele «cinstiţi boieri şi fraţi!» Ace­ dialectul din Ungaria şi Ardeal înşirind în
ste cuvinte sunau — pare-că — ca un echou două coloane cîteva cuvinte ungureşti şi apoi
din divanul oare cărui voivod Moldovean. româneşti. Iar primele notiţe de jurnal da­
Numai cit părea-că s’aude în urma lor răs­ tează din 22 April 1867 şi cuprind «cuvintele
punsul ironic al «domnilor munţilor», cari nu mal însemnate ale şefului de clasă, venerabilul
voiau să fie — şi nu puteau să fie — nici profesor Tury Imre» 1 . După un an de astfel
«cinstiţi boieri», nici «fraţi». de şcoală, disgustat de şovinizmul, cu care se
în comuna aceasta, în atmosfera aceasta so­ vede, că nu era obicinuit şi apoi întîmplîndu-
cială s’a născut şi şi-a trăit copilăria Artemie i-se să devină şi bolnăvicios, s’a reîntors iarăşi
al nostru. Tatăl său se vede că era un preot la Sighetul Marmaţiel şi acolo a continuat cla­
învăţat şi serios. — El însuşi îl descrie ca sele gimnaziale pînă în sfîrşit, cînd a făcut ma­
foarte serios şi aminteşte, că avea multe cărţi turitatea. Toate păţăniile şi lucrurile mal în­
latineşti, nemţeşti, româneşti şi ungureşti. El a semnate din anii aceştia şi le-a descris frumos
fost şi cel dintîl dascăl al copiilor săi, destul în desaniintitele «Amintiri.»
de număroşl. Artemie ni-o spune, că «profeso­ In 1871 primind stipendiu dela societatea
rul cel dintîl mi-a fost tată-meu, şi conşcolarul «Transilvania» din Bucureşti, Anderco cel de
cel dinţii sora-mea Lina.» Din şcoala de-acasă 18 ani se duce la Turin, unde se înscrie la
a trecut la cea din comună, avînd învăţător pe medicină. Cu aceasta se începe o nouă epocă
un loan China şi Cirit Borzău. Din Borşa, în a vieţii lui. Tinărul ficior de preot românesc,
vrîstâ de 7 ani, a fost dus la şcoală în Vişeu, care însă în urma tacticei mal blînde a pro­
avînd de învăţător pe un anumit Faulliaber, fesorilor săi din Sighet, se îmbibase detot de
despre care ne spune, că era vestit de beţiv spiritul unguresc, sosind în Turin între fraţii
şi că-I bătea strajnic. După doi ani a fost dus Italieni şi între fraţii Români din România în­
la Sighetul Marmaţiel la şcoală, unde a rămas cepu a se renaşte ca Român.
pînă în 1866, absolvind a doua clasă gimna­ în Sighetul Marmaţiel el jucase roluri în piese
zială. Pe a treia clasă a fost adus la Cluj în teatrale ungureşti (în «Mâtyâs Diâk» de Kis-
gimnazul Piariştilor, unde a petrecut numai faludy Kâroly) încă fiind pe clasa a IV-a gim­
un an, dar acesta a fost de mare importanţă nazială; el era preşedintele clubului înfiinţat în
pentru dezvoltarea lui intelectuală şi naţională. clasa sa; el scria disertaţiunî, între altele des­
Şovinizmul cel mare, ce-1 cultivau profesorii pre cea din urmă înfrîngere a Tătarilor, pe
PiariştI şi atunci, şi dispreţul, cu care erau valea Borşeî, la 1717; ba scria chiar naraţiuni
tractaţi Românii, după cum însuşi mărturiseşte, poetice în viersuri! şi cu toate că inima lui
i-au făcut naţionalişti înfocaţi. Despre reacţiu- rămăsese românească, simţia româneşte, era
nea aceasta naţională îşi da samă, încă de pe mîndru în originea Românilor şi disputa cu
atunci băiatul cel de 14 ani, pentru că în
1 De model citez cîteva: «Ki fiistolom ezeket a
«Amintirile» sale scrise în 1871 o relevează riihos, koszos, taknyos disznokat; menjetek oda, Ba-
şi o esplică, spunîndu-ne (de altfel în limba lâzsfalvâra, es povedâljatok a magatok nyelv6n; mind
ungurească), că tactica şovinistă a Piariştilor din tertiâba rakom».