Page 3 - 1905-03
P. 3
E^INESCU LA BUCUREŞTI ÎN A. 1868/69.
în vara anului 1868 un concurs al societăţii român spre Teatrul naţional, pe mîna stingă se
«Transilvania» din Bucureşti atrase un număr făcea o stradă, drept în colţul pieţii teatrului.
însemnat de studenţi transilvăneni în capitala Pe această stradă, mergînd cam 100 de paşi,
României. se deschidea un larg spaţifl, pe-atunci încun-
Unii făcuseră atunci bacalaureatul, alţii îşi jurat cu case rele şi dărîmăturî. în mijlocul
urmau studiile pela academiile de drept din acestui spaţiu gol se afla gimnaziul «Mihaiu-
Sibiifi şi Cluj. între ceşti din urmă eram şi eu. bravul.» Cam la spatele hotelului „Huges“ se
în decursul acestei veri Emi- afla locuinţa lui Pascali, drept
nescu nu s’a arătat prin Bucu în faţa gimnaziului «Mihaiu-
reşti. Tîrziu toamna, cînd dăduse bravul.» In casa unde locuia
ploi şi vremuri slabe, se iveşte acest vestit artist dramatic, sus
şi el. Azi, după 35 de ani, nu-mi în etagiul de sus, după ce tre
aduc aminte de unde sosise, ceai printr’un coridor îngust şi
mi-se pare, că peste vara anu întunecos, ajungeai la odaia lui
lui aceluia el a umblat prin Eminescu, aproape de odaia
provincii cu trupa teatrală a lui unui frate a lui Pascali, amplo
Pascali. Acum, că se începură iat în Bucureşti. Odaia lui Emi
reprezentaţiunile la Teatrul Na nescu, numai cu o fereastă mică,
ţional, se întoarse şi el. Era al era în lăţime cam de 4 paşi,
doilea sufler al teatrului celui în lungime cam de 5 paşi. Cum
mare şi locuia la Pascali. intrai din coridor în odaie, în
Unii vor fi curioşi a şti strada faţă cu uşa, în fund, era ferea-
şi casa unde şedea tînărul Emi- sta. Intrînd pe uşă, deastînga
nescu. După descr erea ce voiu în colţul odăii era un cupto-
încerca, generaţiunea mai bă- Eminesca la 19 ani raş făcut din cărămizi. De două
trînă, cunoscătoare a Bucureştilor dela 1868— palme dela cuptoraş, de-alungul păretelui din
1869, va putea conchide uşor unde şedea; ge stingă, o canapea mică, care servea de pat;
neraţiunea tînără mai cu greu, pentru marile în el durmia cu picioarele la foc, fără alt aş
schimbări făcute în decursul vremii. în anul ternut. Canapeaua fusese odinioară roşie, dar
1900, mergînd Ia Bucureşti, am umblat să gă acum de tot descolorată. înaintea canapelei era
sesc şi să mai văz casa unde era micul cuib al o masă mică de brad, iar lingă masă, de ceia-
tînărulul poet, dar vremea toate le schimbase. laltă parte, un scaun de b-ad, nevăpsit ca şi
O altă casă era în locu-î. mas'. Acesta era tot mobiliarul din odaie. Căr
Cum vii pe calea Victoriei, dinspre Fasagiul ţile şi Ie ţinea întinse pe jos, dela fereastă
