Page 5 - 1905-03

Nrul 3, 1905. LUCEAFĂRUL 61
inimă, în gît şi a treia pe buze; cînd îţi va dul dus, şi nu-i plăcea să-l deştepţi din această
scăpa cuvîntul din inimă, să nu scape de ceea- reverie. Altcum şi în societatea amicilor, cînd
laltă, că dacă ai scăpat odată vorba din gură, se vorbesc multe verzi-uscate, el deobiceiu fre­
n’o mai prinzi nici cu calul, nici cu ogarul ba dona.
nici cu şoimul. Trebue să cumpeneşti de-o sută Noi studenţii transilvăneni cam obicînuiam
de ori o scriere pînă o dai publicităţii.» a juca cărţi şi a chiefui cînd numai aflam oca­
Nedobindind eu în a. 1868 dela societatea zie, iar cînd n’aîlam o căutam. Eminescu pe
«Transilvania» nici o bursă, şi aflînd la Bucu­ aceea vreme nu bea, nu fuma, nu juca cărţi,
reşti at'tea de văzut şi de învăţat, am rămas nu prea ducea grija femeilor, ba nici nu vorbia
acolo ca student la litere. Mă susţineam singur de ele, decît de celea de prin cărţi. Nu era
ca meditator într’o casă boerească, şi ca pro­ lumeţ, ca să zic aşa.
fesor de limba română într’o şcoală germană Odată eram mai mulţi adunaţi, buni cuno­
de fete. scuţi şi amici, oameni tot de o pănură, şi vor­
Se produsese atunci un curent, a cărui ţintă beam aventuri de an.or. Fiecare se lăuda cu
era să se crească pe seama Românilor ungureni cîte una. Fiind cunoscută nepăsarea lui Emi­
o falangă de bărbaţi bine ins’ruiţî, cu vederi nescu faţă de sexul frumos, după-ce fiecare îşi
largi, şi cu stări sociale independente, cari ar spuse aventura, cum ştiu mai bine, l-am încun-
fi în stare a ridica iarăşi şi a duce mai departe jurat cu toţii şi-l lucrăm de scurt : el care era
steagul cauzei româneşti. Aşa se vorbia pe-atunci la teatru unde sînt alîtea «ispite» frumoase,
cu emfază. Pe urmele acestui curent răsăriră să nu ne dee de ruşine, să ne facă şi el un
societăţi ca „Transilvana" şi „Românizmul". La mic roman, o bună aventură de amor. Rămase
începutul ei scopul acestei din ur.nă era: să tulburat. Unul dintre noi zise: el şi C. . .
se ofere un punct de razim şi tineretului tran­ aşteaptă să umble fetele după ei, nu ei după fete.
silvănean venit aici pentru studii. Era ca o fată mare. Nu l-am auzit nici odată
Mi-aduc aminte, cît entuziasm aveam pentru să fi spus un lucru obscen, nici chiar între
aceste două soc : etăţi. patru ochi, în rîs ori într’adins.
Eminescu, deşi mai tînăr decît mine, dăduse Era ca vremea: cînd senin, cînd înorat. Cîte
mai din vreme cu capul de pragul cel din sus. odată senin şi mulţumit, umbla povestind ori
Era mai sceptic. Nu se aştepta Ia mari rezultate. fredonînd voios, par’că lumea toată era a lui,
Să deie Dumnezeu, îmi zicea, ca cei veniţi aici dincontră altădată era înorat şi tăcut, tăcerea ce
pentru studii, ca porumbul lui Noe, să se în­ premerge furtunii. Atunci, dacă deschidea! o
toarcă la barcă cu ram de finic în gură. discuţie, era vehement, tuna şi fulgera, dar nu
Eminescu la 1868—1869 era un tînăr cam pentru persoana lui. Nu-i păsa de sine. Era cu
de 19 ani: Statură de mijloc, bine legat. Frunte casa ’n spate, n’avea nici ce perde nici ce cîş-
naltă, trăsuri frumoase si regulate, păr bogat tiga. Năcazurile neamului 11 făceau să se revolte
şi negru dat înapoi pînă pe umere, cum poartă şi să izbucneascV Atunci vorbea ca un tribun.
artiştii. Cu un cuvînt, un tip roşcovan foarte Aprins strîngea pumnul şi gesticula. „Pentru
frumos. Mustăţile şi barba le rădea. Cine a răzbunarea neamului e sfint orice mijloc", zicea
văzut portretul pus în fruntea romanului „Geniu- adeseori. în astfel de stare îl auziaî răcnind:
Pustiu" 1 îşi poate face idee cum era Eminescu „Bată-i mînia lui Dumnezeu". Aceasta era su­
la 1868—1869. Acesta-i portretul lui de pe acele dalma lui.
vremuri. El, neavmd a-şi bate capul cu învăţăturile
Umbla încet şi vorbia rar şi dulce, pare-că de prin şcoli, de şi tînăr încă, pe teren literar
auziaî o melodie. în vorbă nu se ’mpedeca, nu ajunsese departe îneît noi ăştialalţl nici nu ne
se coregea nici odată, se părea că spune un prindeam cu el. Aici îl recunoşteam de autori­
lucru învăţat de rost. tate. Ştiam că el a avut vreme să se oprească
Pe strade umbla foarte des fredonînd cu gîn- cu mintea pela astfel de chestiuni, cetind ori
meditînd. îl vedeam adeseori bătîndu-şl capul
*) ll publicăm şi noi în acest număr. Red. cu rimele, tot căutîndu-le şi împărechindu-le şi