Page 12 - 1905-04
P. 12

Nrul 4, 1905                LUCEAFĂRUL                         91
          —  Numaî  de  2  zile  a  căzut  la  pat.  Dar   Sara  căruţa  se  opri  iar  aci.  Popa  zise  scurt:
         acum moare părinte, fă bine vină în grabă !»  «Na  Ionică,  dacă-i  ajunge  acasă,  să  fad  cumva
          Ai  lui  Ionică  şedeau  afară,  cale  de-o  poştă   să  trimiţi  calul  că  e  al  judelui».  Şi  întorJn-
         pin’  acolo.  Popa  Vasile  sări  din  şea,  se  întoarse   du-se  cătră  preuteasă  :  «I-a  dat  leacuri  şi  a  zis
         furtună  în  casă,  luă  patrafirul  şi  ciaslovul,  se   că-î  trece.  Dar  de  nu  mergeam  era  gata.  Vezi,
         avîntâ iar, şi plecară amîndoi.   mor cu zile bieţ i oameni.»
           Colo  după  amiazî  o  căruţă  se  opri  înaintea   Cind  să  se  desgate  popa,  Vasile  dă  de  scri­
         casei preoţeşti. —» Vino, Ruxando, de na patrafi­  soare  în  buzunar.  Şi-a  uitat  azi  toată  ziulica
         rul  şi  ciaslovul.  Trebue  să-l  ducem  la  doctoru.   de  ea.  O  scoate,  o  întoarce,  se  uită  pe  toate
         De  nu,  omul  ăsta  moare  cu  zile.  E  în  aprindere   părţile  la  ea,  apoi  se  apropie  de  vatră  şi  o
         de plămînî, aşa cum a fost Gheorghieş al nostru.»  pune în flăcări, gemînd din adînc:
           In  căruţă  nu  se  vedea  numai  lina  cojocului,   «Mare  e  unul  Dumnezeii  şi  nu  ne  va
         ce acoperea pe bolnav.             lăsa!»
                                                                   I. Agîrbiceanu



                          NOTIŢĂ PESPRE FABIAN Şl MURdU.

           Ardelenii  profesori  în  principatele  române  au   quantitate  syllaborum»  (p  17—17  v.,  vorba
         o  istorie,  care  va  trebui  să  se  scrie  odată,   unui  fost  profesor  al  lui  Săulescu).  Asachi  le-a
         pentrucă  va  fi  încă  mult  timp  necesar  să  se   trimis  dela  Bucureşti  cîteva  fabule:  Oala  de
         lămurească  bine  cine  şi  cum  a  lucrat  la  cre­  lut  şi  de  aramă  in  călătorie,  Trăsura  cu  patru
         area unităţii culturale, cită este, cită va mai fi.  cai  şi  musca 1   (aluzie  la  patru  boeri  care  lucrau
           Din  această  istorie  fac  parte  următoarele  trei   în  comisia  pentru  Regulament  şi  la  logof.  Const.
         not  ţe  scoase  dintr’un  memoriu  inedit  al  lui  G.   Paşcanul  care  nu  lucra  «fiindcă  pe  Ungă  altele
         Săulescu,  profesorul  moldovean,  care  recu­  nu-1  tăia  nici  capul»),  şi  Doi  asini  «verbernd
         noştea  că  Ardelenii  «au  renăscut  şi  au  creat   ironic  cu  atare  cimilitură  pe  mine  şi  pe  bietul
         limba, literatura şi istoria dacoromână».  Fabian,  care  purtam  frustra  sarcinele»  —  (p.
           Memoriul  se  află  în  manuscriptul  dela  Aca­  17  v.  —  18) 2 ,  «Albina  în  periodul  acesta  critic,
         demie,  ce  poartă  Nr.  1639,  la  paginele  3—109.   prelucrată  şi  redactată  de  noi,  exista  şi  zbura
         Memoriul este scris la 1864.       liberă  ducînd  lectorelui  şi  publicului  mierea»  —
                                            (p. 18. v.).
                         I.                  Fabula-i  spusă  rău;  de-aceea  este  suficient
           Despre  Fabian:  Era  dintre  profesorii,  care   să-î ştim originea şi bine să n’o mai cităm.
         ex  consilio  s’au  asociat  cu  Asachi,  să  scoată
         «Albina  românească»  (p.  12.  v.)  Asachi  căpătă   II.
          proprietatea  gazetei;  «eu  şi  Fabian  căpătarăm   La  pagina  20  v.  este  intercalată  o  amintire
         a)  a  lucra  articli,  b)  a  traduce  novităţile  din   despre  efectul  şcoalel  ardelene  a  celor  trei  eroi
          gazetele  străine,  c)  a  corege  gazeta  şi  cîte   Clain,  Şincai,  Maior.  Aproape  verbal:  Se  zice
          un  articlu  scris  de  D-lui  —»  (p.  13).  Exame­  că  un  profesor  polon  Vengherski,  ce  pe  la  în­
          nul  dela  Academia  lui  Vasile  Lupul,  dat  la   ceputul  seclului  al  18-lea  propunea  în  Iaşi
          1829,  cuprinse  şi  limba  latină  şi  geografia,  pe   limba  latină  şi  franceză,  auzind  că  Transilvă­
          care  le  propunea  Fabian.  La  acest  examen  Grecii   nenii  au  tipărit  gramatice  româneşti,  se  pro­
          intriganţi  suferiră  o  infrîngere  ruşinoasă  (p.   nunţă:  dacă  vor  Românii  să-i  înveţe  gramati­
          15—16).  Cînd  a  plecat  Asachi  la  Bucureşti,   cele  lor  româneşti,  apoi  mai  nainte  de  a  tri­
          pentru  facerea  Regulamentului  organic,  gazeta   mite  o  ladă  de  acele  gramatice,  e  bine  să  tri­
          o  redactau  singuri  Săulescu  şi  Fabian.  «Pre   mită  un  car  de  medicamente,  care  să-i  facă
          atuncea  începîndu-se  revoluţia  Belgiei,  înşiram   pe  Moldoromâni  a  avea  gust  de  învăţat  grama­
          în  gazeta  noastră  articli...  presei  belgiene   tica lor.
          libere  şi  revoluţionare...  încît  se  minunau  cei   Aşa  va  fi  fost  la  începutul  veacului.  Pe  la
          din  Bucureşti  şi  dl  Eliade,  redactorul  Curieru­  1830 se schimbaseră lucrurile.
          lui  român,  cum  ne  permite  cenzura  rusă  a  avea
          o  gazetă  aşa  de  liberă.  Cauza  era  că  dl  Mu-   1   In  ediţia  dela  1844,  la  p.  48  (Musca  şi  carul)  şi  la
          hanov,  ce  purta  numele  de  cenzor  rînduit  din   p. 32 (Oala de aramă si oala de lut).
                                             2   In  ediţia  dela  1844  (Iaşi),  la  p.  10  —  11,  sub  tit­
          partea  Ruşilor,  neştiind  româneşte.  .  i  se  pu­  lul  Acil  doi  catîri.  Cu  alt  prilej  şi  Săulescu  i-a  dedicat
          tea  atribui  zicerea...  Dominus  haud  curat  Iul Asachi o fabulă (p. 40).
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17