Page 4 - 1905-04

î n g r o p a r e .
I. ii.
E îngropare azi la mine... De va veni la tine vîntul,
Din ochiul vecinicelor stele, Purtînd povestea mea amară,
Cad razele tremurătoare Jelitul luî să nu te 'nfrîngă,
La groapa visurilor mele... Mustrarea luî 5a nu te doară...
5e zbuciumă înfiorată, Nu-î vina ta... Rşa e scrisă
De-un tremur, geana lor de aur; Nemilostiva lege-a firiî:
E-atît de tristă 'nmormîntarea De smalţul otrăvit al brumeî,
Celuî mal drag şi scump tesaur. Să moară toamna trandafirii.

Truditul suflet se întreabă: Şi cine s'ar opri să plîngă
De ce chiar cea maî dragă mînă O frunză veştedă 'n cărare,
(Jrsită-T pe sicriu s’arunce Cînd codrii freamătă alături
Intîiul bulgăr de ţărînă? Şi rîd în răsărit de soare?

Q R Z E L m \ \ \ .
DupS PLATEN.
încercat-am multe ’n lume, cu avînt, cu bărbăţie, De s’ar nărui asupra-mî toat’ a ceriuluT tărie,
Şi-am simţit adesea, cumcă totul e zădărnicie; Nu mă tem : la urma urmiT tot ne-ajunge coasa morţii;
Credeţî-mă însă, tinerî, că viaţa-T o comoară, De aceea azi gusta-voiu, ce viaţa ne îmbie:
CăcT deşi a eî povară şi a vremilor urgie Daţi încoace plin paharul şi-mi cîntaţT cu foc din strune,
M’afl trîntit adesea-n tină, m'ati făcut să-mî blestem ceasul Pentru slabi e neagră lumea, eu o văd trandafirie I
Naşterii într’astă lume plină de nemernicie, Ca de aripi nevăzute azi mă simt urcat spre ceruri,
TotuşT bun e scrisul soarteî, ca: ostaş să fie omul, Tuturor le port în suflet o curată prietinie;
Luptă crîncenă viaţa, lumea cîmp de bătălie. Dragii mei, goliţi paharul, după datina străbună:
Oţelitu-mi-s’a’n luptă inima, fiinţa ntreagă: Vor veni mal grele vremuri, nu ne pasă, pot să vie!
VALENTIN BUDE.