Page 17 - 1905-05
P. 17
adaos la „LUCEAFĂRUL" nrul 5.
K----
r~ 'l
S U M A R U L . Popa din Răstocî este un tip real de popă
românesc. Colindarea lui pe la datornici ca să
V. Cioflec: La pictorul Luchian. — M. P.: Mi-e drag facă seamă de cei 15 floreni, cari îi trebuesc
(poezie). — A. Ciura: Dăscăliţa. — A. Seca: In visu ficioru-so, de asemenea e bine descrisă, dialo
rile mele (poezie). — I. Agîrbicean : Costea pădurarul. gurile sînt fireşti, dar ici-colo se prea lungesc
— V Bude: La un mormlnt (poezie). — O. Goga: şi devin plictisitoare.
învins (poezie). — S. Tamba: Braşoave. — A. O. Maior: Schiţa putea fi redusă la jumătate, şi ar fi
Cîntec, — Pe drum (poezii) — ADAOS : Premiul «Lu cîştigat prin asta mult în valoare, ales că schiţa
ceafărului». — Cronică. — Dări de samă şi notiţe li aceasta,. în deosebire de celealalte, se încheie
terare. — 10 ilustraţiunî după tablourile pictorului Şte bine. Reveria părintelui, dupăce a ajuns să facă
fan Lucliian. seamă de bani, e descrisă cu multă psihologie.
Şi se înşiră gîndurile popii, multe fără sfîrşit, pînă
departe în zările de aur ale unul viitor mal bun. 11
4
PREMIUL „LUCEAFĂRULUI '. vede pe Aurel cu diploma de doctor în drepturi, îl
vede advocat tînăr... Se vede popa în gînd la casa
1. Iul Aurel, încunjurat de nepoţi Şi cînd îl vine odată
Frate Tăslăuane! să se întoarcă, se întreabă, oare durmit-a, visat-a ?...
Cînd Hector se năiustise asupra Grecilor şi
singur Ulisse şi Diomed maî susţineau năvala Particularităţile de limbă bihorene, cad bine
(ştii, cîntecul al Xl-lea al Iliadei) cumpăna lui înţeles în favorul schiţei.
Zeus sta neclintită pe muntele Ida. «Fraţii» e o idilă din viaţa ciobanilor, o
Astfel stau şi eu, prietene, cînd îmî ceri pă bucolică, dacă vrei. Mărin şi Ioan, par’că ar
rerea asupra schiţelor intrate la concursul no fi luaţi din Eclogele Iui Vergiliu, aşa sînt de
stru. Aflu calităţi bune mai în toate, puse la buni şi de curaţi sufleteşte. Se iubesc ca fraţii,
cintar apusă ceva, dar îndată ce scot greutatea se hîrjonesc, şi cînd unul din ei coboară în
din o parte şi pun în locul ei o altă schiţă, sat, celalalt nu mai are astîmpăr. Dialogurile
cîntarul face cîteva balansări uşoare, pe urmă sint foarte fireşti. E apoi cu multă fineţâ re
se opreşte dată o scenă de telepatie, ori dacă vrei, tele
Balansări uşoare, zic. grafie a iubirii.
Pe semne, nici una din schiţele intrate nu în furtuna, care se descarcă, Ion cade trăz-
întruneşte calităţi deosebit de remarcabile, nu nit. Şi Mărin, care era departe de el,
sînt vărsate în bronz, ca cea mai bună povestire
alui Sadoveanu, Resbunarea Iul Nour, de pildă, ... un tunet năpraznic se sparse aproape de el, şi în
momentul acela văzu pe Ioan răzimat de un copac
nici măcar în marmură, ci într’un fel de ipsos din faţă.
moale, ca statueta Venereî de Milo de pe — Venişî, mă, prinse să îngîne Mărin.
masa mea, care e foarte frumoasă, dar la urma Se frecă apoi la ochi şi cînd se uită mal bine, văzu
urinei n’a costat decît doauă coroane ... că nu era nimeni. I se păruse. în momentul acela
Sînt lucrări bune; le citeşti cu uşurinţă văzu pe Ion răzimat de alt copac inal departe, dar
aproape pe toate, dar dacă a doaua zi te în cînd să se uite bine, nu mal era, şi-l văzu apoi
inal încolo de un alt copac spriginit, şi tot aşa, pînă
treabă cineva, ce conţine cutare bucată, îţi în nu-l maî văzu de loc.
creţeşti fruntea şi-i zici: «Stai puţin, să mă
cuget!» Osman, cinele vine urlînd şi-l duce pe Mă
De aceea, pretine dragă, nu-mi cere o sen- rin la tovarăşul înegrit de focul trăznetuluî.
tenţă severă,-nici un ciomag pentru aceste frumu Sfîrşitul îl aflu exagerat: Mărin la vederea
şele filigene. tovarăşului fulgerat — înebuneşte. Sfîrşitul acesta,
Te vei îndestuli cu o simplă opinie din care miroasă a Ibsen — putea fi omis. Nervii
parte-mi asupra acestor lucrări, cari aproape ciobanilor vor fi ceva maî rezistibili, decît cei
toate pornesc aşa de frumos, ca pe urmă să ai lui Oswald, de pildă.
devieze în platitudini, sau se opresc chiar la Limba e bună, poate prea bună, ca autorul
punctul, cînd am aştepta să ne dea ceva. să nu fie din România, ori să nu fi petrecut
Trei schiţe îmi plac maî mult; în ordin cro acolo vr’un an, ori doi măcar.
nologic: «Aurel cere bani», «Fraţii» şi «Reîn în sfîrşit «Reînviere», este din capul locului
viere.* mai slabă, decît cele două de mai sus, are însă
