Page 18 - 1905-05

120 LUCEAFĂRUL Nrul 5, 1905

... Mi-a plăcut mal mult: «Din traiul nostru», ca şi va cînta Doina dragostei.» . . . Motivul prin­
mal bine scrisă. Scriitorul este bun cunoscător al dati- cipal al neadmiterel la concurs a fost limba
nelor ţărăneşti şi al modulul de vorbire poporal. foarte rea în care e scrisă ;
Roman-Petre. Ioanlchie Neagoe. 2. «Băştinaşul Român», — nuvelă originală,—
care ca fond ar merge, dar e din cale-afară
Ce lucru greii şi cu votarea bucăţilor publicate la prea lungă;
premiul «L». 3. «Hoţul dintre munţi», care n’are nici o
Ţi-se prezintă şepte mărgăritare... toate-s de preţ, calitate, în înţelesul strict al cuvîntului;
şi nu te înduri par’ că să te desparţi nici de unul ... 4. «în sînul familiei», o istorioară copilărească
Dar nu se poate, trebue s’alegl... Şi ce lucru greu ! şi nespus de naivă, cu foarte multe semne de
Să pul ochii pe-o podoabă, nu te înduri de farmecul suspenziune. . . :
celelalte! Decît fie 1 ... Ademenit de strălucirea mo­ 5. «Dela sate», o întîmplare adevărată, care
mentului votez schiţa : «In ajunul despărţire!» ... dar nu are nici o înrudire cu literatura, deşi auto­
în suflet le păstrez pe cîte şepte! rul ei se pare a fi înzestrat cu frumoase cali­
PâuneştI (România), I. Ciocîrlan. tăţi creştineşti, pe cari ţine să le sălăşluiască,
cu bună credinţă, în întreaga pove'stire;
Mi-a plăcut mal mult: «Nenea», fiind cea mal româ­ 6. «Domnişoara Doctor», care cu unele pres­
nească ca subiect, cea mal bună ca technică, clară, şi curtări şi îndreptări s’a publicat în Nr. 3 al
unitară în concepţie şi stil. Limba relativ bună, scrisă revistei noastre din acest an. Această povestire
cu mult dar de a caracteriza. Tonul mai potrivit cu are calitatea de a trata un subiect din viaţa
fondul; învăluită într’un umor potolit şi fin. E pătrunsă noastră reală şi conţine cîteva momente bine
de caldă dragoste de neam şi de trecutul nostru. prinse şi fidel redate. Un artist ar putea cu
Poiana-Sărată. Gh. Popp. uşurinţă urzi din acest subiect un roman, în
care ar putea intra cîteva părţi caracteristice din
Mi-a plăcut mal mult «Aurel cere bani». Tonul mal viaţa noastră socială, dîndu-se, bine înţeles, alt
natural, mal adevărat, deşi forma-i defectuoasă. Ori ce desnodămînt întregeî acţiuni.
provincializm nu-I aflu ’ndreptăţit. De o meteahnă suferă
toţi: întrebuinţarea aproape la tot pasagiu! a Iul «doară». în ce priveşte povestirile publicate, m’alătur
Uneori repeţirea e torturătoare. Adevăratul povestitor la părerile dluî Ciura, cu cîteva abateri şi com­
ardelean, cred, nu s’a arătat încă. Dl îorga par 1 că ni-1 pletări. înainte de toate constat, că autorii tu­
remarcă. Aş vrea să fie aşa, dar... turor lucrărilor, intrate la premiu, sînt prea pu­
Blaj. Aurel Esca. ţin măiestrii în alegerea subiectelor specifice
vieţii româneşti. E o constatare importantă
Mi-a plăcut mal mult bucata «Fraţii», ca cea mal aceasta, care nu-şî găseşte altă explicare, decît în
puţin forţată. Aceasta s’ar lăsa cioplită să fie într’ade- necunoaşterea vieţii noastre, necunoaştere izvorîtă
văr bună. Cel puţin eîi aşa socotesc. din mediul şi educaţia străină, în care se creşte
Reteag. Ion Pop Reteganut. clasa noastră cărturărească. Preoţii şi învăţă­
torii, singurii cari au ocazia de-a cunoaşte
Mi-a plăcut mal mult: «Reînviere», fiindcă autorul viaţa dela ţară, n'au timp sau talent de-a scrie;
cearcă să fixeze într’o românească frumoasă, momente iar viaţa noastră dela oraşe, care e mai fami­
zbuciumate din viaţa renegaţilor, în care se atinge rolul liară scriitorilor noştri, mulţî-puţinî, e prea în-
femeii în păstrarea caracterului naţional. ţelenită de monotonie, e prea puţin bogată în
Sibiifi. Societ. de lectură «Andreii! Şaguna».
subiecte izbitoare. Povestitori eşiţî din popor,
cari să ştie, — cu toată cultura străină ce-o
Mi-a plăcut mal mult: «Fraţii». Limba e frumoasă, primesc în şcoli — îmbracă în haina artei veci-
acţiunea simplă, puternică şi neforţată. Cu toate aceste nice şi netăgăduite lumea ţărănească, noi încă
mi se pare premiul prea mare. Nu o novelă, fie aceasta n’avem. Un Creangă, un Sadoveanu, Ia noi e
cît de bună, ci un operat voluminos safl altă lucrare aşteptat încă cu o răbdătoare evlavie.
beletristică bună, poate pretinde o astfel de premiare. Dintre povestirile publicate, după părerea mea,
Gbad. Petru Bandu.
cele mai bune sînt, în ordinea publicării: Aurel
III. cere bani, Din~traiul nostru şi Nenea, ca sin­
La premiul «Luceafărului» au intrat cu totul gurele în care găsim un colţişor, o notă din
sufletul românesc. In prima e descrisă, prolix
13 schiţe, dintre cari 7 afi fost publicate. Cele
ce e drept, o realitate a vieţii noastre năcăjite.
respinse sînt următoarele: Că a reuşit să întrunească, tocmai această po­
1. «Doina» — povestire originală, — care se vestire, cele mai multe voturi, se datoreşte fap­
desfăşură în lumea îngerilor şi termină : «tră­ tului că cei mai mulţi dintre noi au simţit, au
iască Poporul Român, în vecii vecilor! şi bine- trăit această realitate. Aici subiectul povestirii,
cuvînlat fie sporul lui, cît el va ţinea în cinste smuls din nevoile traiului nostru* a învins. A