Page 19 - 1905-05

Niul 5, 1905 LUCEAFĂRUL 121

doua conţine descrieri foarte frumoase şi bo­ popas, cu gîndul la vremuri mai bune, răzbim
gate, în cari amănuntele te lasă să întrezăreşti înainte.
un ochiţi ager şi-un talent începătoi, nebulos In numărul viitor vom publica un noh pre­
şi stîngaciu încă în alegerea şi tratarea subiec­ miu pentru cea mai bună poezie.
telor. Moş Mitru, oierul dela munte, însă, e un Oct. C. Tăslăuaiiu.
suflet românesc. A treia e cea mal frumoasă
ca subiect. Conflictul dintre generaţia dela 48
şi cea de astăzi e un motiv puternic pentru o CRONICĂ.
povestire într’un stil mal mare. Cadrele în care
e scrisă Nenea, nu permite relevarea mal multor f loan V. Russu. într’o zi rece de iarnă
momente caracteristice, cari ar desăvîrşi şi mo­ am petrecut la locaşul de veci, pe octogenarul
tiva, oarecum, acest conflict firesc în urma evo­ canonic din Blaj, loan V. Russu. Decedatul
luţiei noastre. Tocmai din această cauză rămîije aparţine epoceî vechilor dascăli ai Blajului,
palidă, un fel de croquis grăbit. Schiţa Reînviere
are un subiect cu adevărat greu. El a fost mai funcţionînd aici ca profesor între anii 1850—1862.
fericit tratat de alt scriitor al nostru. Oamenii A fost trecut ca protopop la Sibiiu, unde fi­
din această bucată nu ne permit să vedem în gurează ca profesor de limba română pînă Ia
sufletul lor, încit îţi fac impresia unor figuri de 1892. Generaţia mai tînără îl cunoaştem de
ceară. Iar Lascar e numai din întimplare în aici şi cu mult drag ne aducem aminte de pre­
satul Iui Iancu, pentru ca, pe lîngă colinde, să
fie înc’un motiv de reînviere pentru acest ră­ legerile lui, în cari ni se spuneau lucruri aşa
tăcit slab de înger. de frumoase şi aşa de înălţătoare. Autor a trei-
Fraţii, cu dragostea lor, sint numai în urma patru volume de şcoală (istorice şi cărţi de ci­
condiţiei concursului ciobani. Limba şi ţesătura tire) decedatul şi-a asigurat un loc de cinste
povestire! însă are calităţi superioare
în seria autorilor didactici. La ultima alegere
de mitropolit a fost candidat şi el la locul al
Părerile d-luî Ciura şi ale publicului au fost
scrise inainte de desfacerea plicurilor. Eu încă treilea al aleşilor clerului. In 1901 a fost nu­
mi-am menţinut neştirbită părerea notată în mit canonic la Blaj. Decedatul în afară de me­
cîteva propoziţii înainte de aflarea rezultatului, ritele lui de dascăl şi de preot, s’a învrednicit
timpul însă nu mi-a permis şi mi-o stilizez de titlul de binefăcător al neamului românesc,
pînă acuma. Mozaicul de păreri al cetitorilor
l-am publicat mai mult ca un fel de curiosum, lăsînd în urmă-î o fundaţiune de 30,000 cor.
alegînd observaţiile cari mi-au părut mai inte­ spre scopuri bisericeşti-culturale.
resante. Ne împlinim o datorinţă de cronicari con-
Cetitorii noştri, neavînd încredere, — poale ştiinţioşî, ilustrînd o pagină din «Luceafărul»
— în seriozitatea concursului nostru, păţiţi cu portretul lui. Al.
fiind cu astfel de premii literare, n’au partici­ * * *
pat la vot, decît într’un număr foarte restrîns.
Bărbaţii noştri cu greutate cari abonează revista Pictorul Ştefan l.uchian s’a născut la 68, în
— şi probabil o şi cetesc — afl rămas în pa­ tîrgşorul Ştefăneşti, din ţinutul Botoşanilor.
sivitate, în cea mai mare parte. Generaţia mai Tatăl său era maior, un soldat curagios şi de­
tînără. Doamnele şi Domnişoarele au votat ştept, foarte iubit de fostul Domn Vodă-Cuza.
mai cu sîrguinţă. A fost printre cei dinţii ofiţeri moldoveni, cari,
Presa de aici şi de dincolo asemenea a tă­
cut aproape unanim. Chiar şi «Sămănătorul». după Unire, s’a căsătorit cu-o munteancă. Şcoala
Trebue să fim însă mulţumiţi şi cu acest în­ de Bele-Arte o face la Bucureşti, cu mult suc­
ceput, fiindcă puterile noastre sînt prea mode­ ces, însă cu dese întreruperi. La 89 pleacă la
ste pentru a ne putea păuna cu o adevărată Miinchen. Nu-i place arta grea şi pretenţioasă
mişcare literară, iar fără de aceasta interesul
faţă de tot ce cade în afară de preocupaţiunile de-aci şi, atras de marea vîlvă a Parisului, la
zilnice, şi desigur mai rentabile, e disparent. 90 îl găsim pe marginile Senii. A fost la Paris
De acest interes e prin urmare împărtăşită şi pînă în 93. In primăvara anului 94 ia parte
revista noastră, care nu vorbeşte decît inimei la primul salon oficial în Bucureşti. La 95 des­
şi minţii capabile de a se încălzi de emoţii chide cea dintîi expoziţie în strada Regală, tot
artistice. Iar cu această flamură, la noi, lupta
e grea. la Bucureşti. «Anul ăsta 95 îl ţiu bine minte.
Noi însă din capul locului ne-am dat bine Atunci am vîndut şi eu un tablou cu 1000
seama de cărările ce ne aşteaptă, de aceea fără de lei!» v. C.