Page 3 - 1905-05
P. 3

LA PICTORUL LUCNIAN.

           Pe-o  uliţă  liniştită  care  se  desface,  în  chip   —  Mario, dulceaţă la boeri 1
         de  jumătate  de  cerc,  din  bulevardul  Colţea,   îşi  lungeşte  puţin  buzele,  într’o  mişcare  foarte
         cătră  mahalaua  Nisiparilor,  într’o  casă  simpla,   familiară, bună. Par’că şi le-ar potrivi.
         scundacă,  cu-o  grădiniţă  cu  trei  salcîmi  în  faţă,   —  Dumnealor  îmi  mănîncă  modelele  !  Cînd
         stă  pictorul  Luchian.  —  «Babacu»,  cum  îl  spu­  lucrez,  ăl  mai  mare,  nu  mă  slăbeşte.  Stă  la  o
         nem  toţi  cîţi  îl  iubim,  şi  cum  ii  spune  şi  dl   parte  în  spatele  meu.  Se  uită  şi  la  ce  fac  eu
         Grjgorescu,  marele  colorist  dela  Cîmpina,  cînd   şi  la  model.  La  început  e  foarte  liniştit:  Com­
         îi  pune  o  mină  pe  umăr  şi-l  întreabă  de  să­  pară  1  Cînd  începe  să  se  cunoască,  nu-1  mai
         nătate.                            ţii  pe  scaun:  îl  frige!  Atunci  încep  palpitaţiile
           îl  găsesc în picioare, singur, în mijlocul încă­  şi  tontoroiul  prin  casă:  «Se  cunoaşte,  nene
         perii  lui  modeste,  unde  din  toate  cîte-1  încon­  Fane,  se  cunoaşte!»  Vede  clte-o  poamă,  aşa
         joară, nimic nu minte, unde nimic nu-i de prisos.   mai  razna.  —  Nu  le  poţi  pune  purcoiu.  Numa-1
         Asudat,  alb  de  oboseală,  clătină  din  cap:  «48,   auzi:  «Nene  Fane,  asta-i  gata.  S’o  mănînc?»
         49,  50».  Din  pînzele  înfipte  în  perete  şi  din   Stă  cu  mina  întinsă,  şi  cu  ochii  ţintă  la  mine.
         grămada  celor  culcate  pe  jos,  alege  tablourile   —  Da!  Cînd  zic  da,  hait!  a  şi  zburat,  par’  că
         pentru Ateneu.                     n’a fost de cînd lumea. . .»
           —  50! Nu mal puiQ ! Destule!     Şi, ca să-mi arete iuţeala, loveşte palmele, re­
           După o scurtă pauză, îngrijorat:  pede, ca doua tipsii: plici!
           —  Te  pomeneşti,  că  mă  întorc  şi  cu  astea   —  Astă  vară,  mi-au  dereticat  experţii  vre-o
         acasă. Atunci să vezi rîs 1        cinci  «chile»  ae  căpşuni.  Numai  cinci!  Abia
           —  Despre  partea  mea,  Babacule,  ţi  le-aş   mi-a eşit o biată aquarelă. Nu era nici o porţie !»
         cumpăra pe toate . . .
           în glumă se răsteşte la mine :    Cum  stăm  de  vorbă,  afară,  doi  hamali,  în­
           —  Dai  tu  bani  pe  drăcii  ?!  Păstrează-ţî  pă­  cinşi  cu  ştreanguri  peste  paltoanele  lor  vechi,
         răluţele !                        au  pus  patul  pe  zăpadă,  aşteaptă  cu  ochii  la
           Repede  îl  înfrînge  înduioşarea,  îşi  adînceşte   ferestre. îi chiemăm înnăuntru.
         ochii  într’ai  mei,  ochii  ceia  vii  şi  profunzi,  cari   Flori,  peisage,  profiluri,  naturi  moarte,  ma­
         dau  figurii  lui  prelungi  şi  uscate  o  extraordi­  rine,  nuduri,  îşi  fac  rîndul,  —  una  cîte  una,—
         nară  expresie,  —  şi,  un  moment,  nu  ne  mai   pornesc fn Rotonda Ateneului.
         vedem : ochii noştri sînt tulburaţi de lacrimi.
                                             în  sala  ceia  întunecoasă,  cu  asfalt  pe  jos,
           Pe  sală,  alături,  auzim  paşi  mărunţei,  apăsaţi,   rece,  bietele  tablouri  plăpînde,  de-o  adîncă  sim­
         şi-un  glas  ascuţit:  «Nene  Fane,  descinde!»  Uşa   ţire,  par  nişte  mici  fiinţe  părăsite,  foarte  neno­
         se  trînteşte  de  perete,  şi  cei  doi  nepoţel  cu  chi-  rocite.
         văre  de  hîrtie  pe  cap  şi  cu  obrajii  mînjiţi  de   Mă întîmpină posomorit :
         alviţă, intră ţinîndu-se de mînă.   —  Cum  m’am  vîrît  eu  în  gheţăria  asta  ?  1
           Cum îi vede, grav, prefăcîndu-şi vocea:  Par’că  m’a  aruncat  vijelia  şi  m’a  proptit  în
           —  La o parte! Experţii !       stîlpiî ăştia. — Aici nu vine nici dracu I
           Şi cu adevărat, căci cel mărişor începu:  —  Era o prăvălie goală, lîngă palat. ..
           —  Pepenii  două  sute!  Merele  o  mie!  Perele   —  N’a vrut să mi-o dea ! M’a luat dela uşă :
         doi franci!                        «Penlr’o  lună  n’o  dau!»  Acuma  văz  acolo  un
           Rîdem  de  seriozitatea  lui  mucălită,  de  slăbi­  tîrtan,  cu  jucării  de  sărbători  .  .  .  EQ  i-o  de-
         ciunea acestui expert pentru fructe.  preciam  .  ..  Cogeamite  cucoana,  milionară.  —
           Învăluindu-I  într’o  privire  pe  amîndol,  [se   D’aia  nu-mi  plac  mie  boerii,  decît  după  ce  ca­
         aşează  pe  pat,  încet,  bâtrîneşte.  Cu  pălăria  tare   licesc !
         dată  pe  spate, c’un vîrf  de ţigară în  colţul gurii,   Simt  că  n’am  să  pot  găsi  o  vorbă  bună
         întinde  binişor  mînele  înainte.  Rar,  tacticos,  fe­  să-i  potolesc  năcazul,  să-î  dreg  inima.  Tăceam
         ricit, bate de trei ori în palme : pac! pac ! pac!  şi mă rugam în gind : dă, Doamne, să pice cineva.
   1   2   3   4   5   6   7   8