Page 12 - 1905-06
P. 12

136              '        LUCEAFĂRUL                   Nrul 6, 1905

         scălda  singură  într’o  apă  limpede  —  şi  numai   —  Domnişoară! Domnişoară!
         ce  se  pomeneşte  cu  un  povol  grozav,  care  vine   Ea se trezeşte tremurind în tot trupul.
         tulbure   şi   zgomotos,   rostogolind   bolovani   —  Ce-I tu ? Ce-î Nuţă ?
         şi  arbori  zmulşi  din  rădăcină...  Ea  dă  să  ţipe,   —  Mă  rog  aşa  de  urît  făcea  domnişoara  prin
         să  acaţă  cu  spaimă  de  o  sal  ce,  care  venia  spre   vis, trebue că a visat ceva rău.
         dînsa  rostogolindu-se,  plină  de  nămol,  valurile   Ea  nu  răspunse  nimic,  ci  privia  înspre  fereastra
         turburi  II  trec  peste  creştet,  se  zbate,  clipeşte   care strălucia în lumina razelor de soare.
         din  ochi.  şi  el  sta  la  ţărm,  chemînd-o  pe  nume,   —  Cîte ceasuri îs ?
         întinzîndu-I  mină  de  scăpare.  Nu  ştia  ce  să   —  Mă  rog  o  fi  la  şapte,  că  domnu  părinte
         facă,  cum  să  facă,  cum  să-I  dea  mina  aşa  goală   s’o dus la biserică.
         cum  era  ..  .  Atunci  el  se  aruncă  în  valuri,  îşi   Ea  se  ridică  buiguită,  mal  ostenită  de  cum
         întinde  mina,  stringînd-o  cu  putere  de  braţ,  dar   se  culcase,  îşi  făcu  toaleta  în  grabă,  potrivin-
         un  val  nâpraznic  se  năpusteşte  asupra  lor,   du-şi  pălăria  în  faţa  oglinzii.  Era  palidă.  Două
         acoperindu-I,  simte  cum  el  o  strînge  tot  mal   cearcăne negre, vineţii ÎI împrejmuiau ochii.
         puternic de braţ, cearcă să respire, se înăbuşe...  (Va urma )   Al. Ciura.












































                                                  Casă ţărănească din Reşinarl
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17