Page 14 - 1905-06
P. 14

138                        LUCEAFĂRUL                  Nrul 6, 1905
          de-olaltă,  —  cu  un  cuvînt,  acest  mod  de  a   copiii  japonezi  că  nu  plîng  nici  odată,  n’au
          trăi  cu  desăvîrşire  supt  influenţa  momentului,   constatat,  —  cu  o  mică  exageraţie  a  espresi-
          —  împrumută  plăcerilor  o  vivacitate  naivă  ;  su­  unii — decît un fenomen prea real.
          ferinţelor  şi  privaţiunii  un  caracter  de  fatalitate   Faptul  acesta  îşi  găseşte  esplicarea  parte  în
          resemnată, iar morţii — pecetea trivialităţii.  împrejurările  expuse  de  mine  aici,  parte  în  alte
           Singuri  copiii  trag  ceva  foloase  din  acest   condiţii externe.
          mod  de  trai.  Fireşte,  pentru  Japonezi  încă  e   Regimul  acesta  pedagogic  al  Japoniei,  totuşi,
          principiu,  că  şi  copiii  trebue  să-şl  aibă  vremea   nu  e  pe  deplin  de  dispreţuit,  şi  ar  merita  să
          lor  de  trai  senin.  Părinţii,  mamă  şi  tată  de  opo-   fie  studiat  mai  cu  de-amăruntul,  căci  ori  cît  de
          trivă,  găsesc  o  plăcere  deosebită  în  observarea   mîndrii  sîntem  pe  cultura  noastră,  la  tot  cazul
          strictă  a  acestei  legi.  Sînt  şi  ei  copii  cu  copiii,   superioară  culturii  din  Asia,  am  putea  şi  noi
          se veselesc, rîd şi să joacă cu ei.  profita cite ceva.
           Călătorii  cari  în  scrierile  lor  spun  despre  O, negreşit!
                                                                   O de Cozmuţa.


                                       PĂRĂSIŢI.
                 Stinsă-I para luminării      Doar" tîrziu, cînd prind mai aprig
                 De pe lespedea de piatră     In vecini să latre cînii,
                 Si bătrîniî bieţi alături    Ei tresar, să văd in faţă
                 Tot mai stau uitaţi la vatră.  Şi plîng amîndoi bătrîniî.
                 Luna trece şura popii        — Cită jale le-a fost scrisă :
                 Luminînd în drum pridvorul —   Doi feciori aveau la casă,
                 Pipa moşului nu arde,        Unu-i mort de astă toamnă
                 Baba şi-a uitat fuiorul.     Altul stă cu domni la masă ...
                                                             OCT AVI AN GOG A.

                                       PLAGIAT.
                        — La cartea d-nel Constanta Hodoş: «Frumos», 8° pp. 235. Bucureşti 1905. —
           Tocmai  isprăvisem  de  cetit  noul  volum  al   apărut  1  Recensia  e  favorabilă;  aştept  numai  să
          doamnei  Constanţa  Hodoş,  subliniind  cu  creio­  mă plagieze cineva!»
          nul  cîţiva  titlii,  Intre  cari  «Rătăcirea»  ocupa   Doamna  Hodoş,  care  a  trecut  de  multă
          locul  de  frunte,  precum  şi  pasagele  predilecte.   vreme  peste  Rubiconul  întîiului  volum,  şi  peste
          Noauă  Ardelenilor  ne  vine  aşa  de  rar  cîte  un   întîia  izbîndă  pe  scena  «Teatrului  Naţional»
         volum,  în  care  scriitorii  de  dincolo  să  ne  po­  din  Bucureşti,  nu  are  motiv  de  a  fi  mindră  de
          menească  !  Doar  Domnul  Iorga  mai  ţine  seamă   acest favor.
         şi  de  noi,  încolo  nimeni;  scriitorii  noştri  tre­  Cu  toate  aceste  noi  ne  împlinim  misiunea
         cuţi dincolo, mai puţin 1          de cronicari literari, înregistrîndu-1.
           Cariera  literară  le  oferă  acolo  avantaje  mult   In  chestii  atît  de  gingaşe  —  căzînd  plagiul
         mai  ispititoare,  decît  să-şi  mai  bată  capul  cu   spre  marea  noastră  mîhnire,  în  sarcina  unei
         noi,  cărora  doamna  Hodoş,  ne  strigă  de  de­  femei  —  trebue  să  precizăm  dela  început:  ce
         parte, de sus:                     înţelegem,  cînd  aruncăm  cuiva  în  faţă  cuvîntul
           —  La  revedere!  Dulce  ţară,  frumoasă,  tristă,   plagiator  ?  înţelegem:  furtul  literar  în  înţelesul
         nenorocită ţară, la revedere!      cel mai strlns al noţiunii.
                                              Doi  autori  pot  să  trateze  aceeaş  temă,  pot
                         * * *
                                            avea  chiar  multe  asămănărî  în  tratarea  ei,  pot
           In  loc  de  a  scrie  însă  recensia  mea  oficială   ajunge  la  aceeaşi  concluzie  chiar,  fără  să  fi
         de  20  de  şire,  sînt  nevoit  a  mă  estinde  mai   putut  avea  nici  o  cunoştinţă  de  lucrarea  celuialalt.
         mult; şi asupra unei singure nuvele.  Literatura  comparativă  a  basmelor,  de  pildă,  ne
           In  «Fliegende  Blătter»  clişeul  obicinuit  al   arată  producte  similare,  ca  să  nu  zicem  omogene
         poetastruluî   esclamă   :   «Volumul   întîi   mi-a  la popoare, cari aâ trăit cu totul izolate de
   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19