Page 8 - 1905-06
P. 8

132                         LUCEAFĂRUL                 Nrul 6, 1905
          stau  să  se  închidă,  şi  sclipesc  ca  la  mîţe.   le  iee  de  neveste.  Ş’apoi  vedeţi  voi  bine  cît  îs
          Roata  de  ascultători  îl  privesc  cu  o  spaimă   de  bătrîn  eu  acum,  şi  atunci  am  fost  şi  mai
         aproape  vădită.  Totuşi  cel-ce  slobozise  fumul   bătrîn, că eu pe zi ce merge tot întineresc.»
          pe nări se ciudeşte iar.            După  un  răstimp  de  tăcere,  cel  mai  în  vrîstă
           «Aşadar,  moşule,  cum  nu  poţi  durmi,  D-ta   iar întreabă:
          te  vei  fi  dus  vr’odată  să  păşeşti  pe  vremea   «Şi  unde  e  palatul  acela  de  glaje,  cu  porţi
          aceea  la  palatul  cel  de  glaje  şi  atunci  vei  fi   de argint?
          văzut pe celea două fete de ’mpărat ?  —  Ştii  unde-i  Valea  Rea?  Supt  coasta  alu­
           —   Tot  Gheorghieş  mai  pricopsit.  Vezi,  cine   nilor?  Bine.  Acolo-i.  Apoi  în  fundul  văii  ace­
          are  cap,  are!  Aşa  le-am  păzit  odată  şi  au  venit   steia,  supt  mari  arcuri  boltite  de  stejari  înalţi,
          cu  mine  pînă  ia  aici,  supt  stejarul  acesta.»   acolo  la  vecinica  umbră,  în  afunzime,  e  palatul.
          Copiii  se  adună  unul  într’altul  îngroziţi.  Cu   Spun  că  din  el  pe  trepte  te  poţi  coborî  pînă
          mintea  lor  de  6—12  ani,  văd  pe  celea  două  fete,   în  mijlocul  pămîntuluî,  unde  fierb  căzanele  cu
          şi  Ii  se  pare  că  aud  trozniturile  copacilor  rupţi   zmoală.  Acolo  se  coboară  zmeii  în  toată  noaptea
          de zmei în drumul lor furtunos.   de  se  feştesc  grozav  să  nu-î  cunoască  nimeni.
           «Erau  albe,  dragii  mei,  ca  fulgii  de  nea,   Ci  eu  cred  că  domniţele  acelea  nu  vor  mai
          înalte  şi  uşoare  de  să  le  ducă  o  undă  de  vînt.   sta  mult  acolo,  că  le  vor  scoate  aceşti  doi
          Aşa le-am văzut eu acuma-s trei ani împliniţi.  fîrtaţi, ce mi-afl întors caprele».
           —  Şi de ce nu le-ai scăpat moş Tănase ?  Moş  Tănase  scoate  acum  băgăul  din  pipa
           —  Vezi  că  ursita  lor  zice  aşa:  că  cine  le  va   stinsă,  îl  pune  la  măsea  şi  se  întinde  ciobă­
          scăpa  din  ghiarăle  zmeilor  acela  va  trebui  să  neşte  la  umbră.  Nu  peste  mult  horcăitul  îi
                                                        răsună  în  pădure.  Băeţiî  ui­
                                                        miţi,  rămin  mult  timp  nemiş­
                                                        caţi,  într’un  tîrziu  se  pun  apoi
                                                        şi  ei  să-şi  iee  amiaza  de  prin
                                                        traiste,  fără  mare  dor  de  gu­
                                                        stare,  afară  de  cei  mai  mici.
                                                        După  amiaza  îngrijesc  şi  ca­
                                                        prele  lui  moş  Tănase,  căci  acesta
                                                        tot  într’un  sforăit  o  duce  pînă
                                                        se  apropie  soarele  de  sfinţit.
                                                        Cine  ar  fi  cutezat  să-l  trezea­
                                                        scă  pe  cel  care  nu  putea  să
                                                        doarmă,  ci  vorbia  cu  oamenii
                                                        duşi  de  pe  lumea  aceasta  ?
                                                        Acasă,  băeţii  cari  au  fost  cu
                                                        vitele,  spun  că  mai  mult  nu  se
                                                        duc  pe  de-asupra  pădurii,  că
                                                        acolo  e  cuibul  zmeilor,  şi  sînt
                                                        două  fete  de  ’mpărat  într’un
                                                        palat  de  glaje,  frumoase-fru-
                                                        moase,   albe   ca   zăpada,   şi
                                                        uşoare  de  să  le  ducă  vîntul.
                                                        Dar  numai  într’un  ceas  de  noa­
                                                        pte  pot  eşi.  Zmeii  însă  umblă
                                                        prin  pădure,  zmoliţî  şi  groa­
                                                        znici la vedere.
                                                         «Cine  v’a  mai  băgat  şi  pro­
                                                        stii  de  acestea  în  cap,  măi
                                                        Ionică  ?  —  întreabă  muma  în­
                                                        grijorată.
                                                         —  Ne-a  spus-o  Moş  Tănase,
                                                        căprarul,  măicuţo  1  El  le-a  şi
                                                        văzut.  Dar  dacă  le-ar  fi  scăpat,
                                                        cică  ar  fi  trebuit  să  le  ea  şi
                                                        de  neveste,  şi  el  e  acum  bă-
                                                        trin.
                                                          —   Omul  acela  numai  de
                                        Din expoziţie: caer uriaş.
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13