Page 9 - 1905-06
P. 9

Nrul 6, 1905               LUCEAFĂRUL                         133
       furci  e  bun,  —  zice  tatăl  întunecat  la  faţă.
       —  Satul  vrea  să  nu-1  lase  să  moară  de  foame,   MAÎ IUTE VOINICE. . .
       şi  lui  îi  umblă  năzdrăvenii  prin  cap.  Doarme,
       durmire-ar  în  veci  cu  ziua  de  cap,  de  pune   Mai iute, voinice, aşa ţi-a fost dat...
                                              Nu-i loc pentru tine ’n cenuşă!
       caprele în toate sămănăturile!        Mii iute voinice, e roibu ’nşelat,
         -  -  Că  nu  poate  durmi,  tată.  Zice  că  vorbeşte
       cu  oamenii  duşi  de  pe  lumea  asta.  Ne-a  spus   Norocul aşteaptă la uşă.
       că el e de unde se bat munţii în capete!  Vor rîde bătrînii din umbra de tei,
         —  E  dela  noi,  ionică,  lasă-1  prostu  să  vor-   Şi dacă iubita-ţi va plînge
       biască!  Un  neam  de  ticăloşi,  cari  n’au  ştiut   E că va ’nţelege mat bine ca ei,
       dec  t  să  doarmă.  Las’  că-i  mai  prind  eu  odată   Ce doruri îţi clocote ’n sînge.
       caprele în lan, dar ştiu că scump va plăti-o 1»
         A  doua  zi  însă  băeţii  uită,  —  supt  soarele   Va scoate din deget inelul scobit,
       strălucitor  nez  irăvăniile  de  erî  ale  Moşului,  şi   Năframa din sin o va scoate ...
       ducindu-şî  vitele  la  păscut,  îl  încunjură  iar   Şi cînd va fi ceasul durerei sosit
       pe  căprar,  care  le  spune  din  nou  o  mulţime   Din prag ţi le-a’ntinde pe toate.
       de  minunăţii.  Caprele  le  întorc  iar  cei  mai  ti­  Mai iute, voinice, din umbra de leii
       neri,  şi  moşul  cînd  se  osteneşte  de  povestit  cu   Azi porţile lumii-s deschise ...
       cei  din  jurul  lui,  urmează  povestea  cu  «cei  ce   La inimă strînge odoarele ei ...
       s’afi dus pe ceealaltă lume».
                               I. Agîrbiceanu.  Şi pleacă din lumea de vise.  Achlm.

            NUMAI TU.
       Dorul meii înlănţuit
       De-ar fi slobod să pornească
       Focul Iui pîrjolitor ...
       N’ar putea să-l potolească
       Apele din lumea ’ntreagă —
       Numai tu c’o vorbă dragă ...
       Plînsul meu înnăbuşit
       De-ar fi slobod să sbucniască...
       Zbuciumul lui dureros
       N’ar putea să-l mai opriască
       Fe pămînt nici o putere —
       Numai tu c’o mîngăiere.

          VISURILE MELE.
       Visurile mele toate
        Le-am ţâsut din fir de aur,
       Şi-am ştiut că nu se poate
       Să priveşti a lor tesaur...
       Gîndurile mele toate,                    r             ţff Uf
        Le-am urzit în mîndre feţe,         <7 , ' >■.^£2*
                                                              Ijk
       Şi-am ştiut că nu se poate
       Să cunoşti a lor frumseţe.
        Cîntecile mele toate
        Le-am pornit dintr’un dor mare,
        Şi-am ştiut că nu se poate
        Să urmezi a lor chiemare.
                     Maria Popovici.

                                                          Din expoziţie: Război-model.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14