Page 2 - 1905-07
P. 2
EXPOZIŢIA „TINERIMEA ARTISTICĂ".
înt’un atelier de pictură din strada Veaugi- senin, pe cel mai cald şi mai afectuos prieten,
rard a Parizului o bună bucată de vreme, aproape pe Sextil (Puşcariu). Etimologiile acelea atît
doi ani, sara se întîlniau cîţiva tineri dornici de literare, cari s’aQ publicat mai apoi în
de a tăinui laolaltă. Legătura de prietinie Convorbiri literare, întîîu au fost aduse şi ci
era aşa pe puternică incit aproape o grijă îi tite «La grupă». Cu etimologiile era o ade
cuprindea pe toţi, cînd se întîmpla ca unul vărată întrecere. Care mai de care născocia o
să întîrzie. Aci se punea ţara la cale, se ceteati apropiere mai poznaşă, da o interpretare mai
versuri. în mijlocul acestor tineri, cu glasul hazlie. Puşcariu asculta şi trăgea tacticos din pipă.
potolit şi limpede şi-a zis losif pentru prima De multe ori îşi punea luleaua jos, şi mişca
oară cele mai frumoase poezii ale lui. Co din cap cu înţelesul: Ştii că asta nu-I prostiei?
pilul răsfăţat şi îndrăzneţ, nota cea mai pa Scotea carneţelu şi însemna. Ce scria nu ştim,
riziană, era Angliei. EI ne învăţa canţonetele nouă nu ne arăta nicodată. —
cele nouă, Strîmbu sta într’un colţ, minunat, Din aceste întîlniri unde vorbiam artă şi litera
rîdea supt mustaţa lui stufoasă de muntean so turii, din asemănarea de vederi, dintr’o mare
cotit la vorbă. Nu se înfigea decît la discuţii prietenie şi mai ales din aprinsa dorinţă de a fo
serioase şi focul lui cel mare era reorganizarea losi ţării, s’a născut ideia fondării unei Socie
şcoalei de bele-arte din ţară, înţeleaptă îndru tăţi de Arte, cu menirea de a crea în ţara
mare cătră o artă decorativă, izvorîtă din ele românească un curent sănătos, cu adevărat
mente româneşti. în răstimpuri de se brodea artistic. La început patru, mai pe urmă şase,
să tacă cu toţii, Pătraşcu, «Batiu», devenit mai şi mai tîrziu opt pictori, caută şi gătesc calea
tîrziu castelanul II. Bacio, se înţepenea cu cea mai potrivită pentru întemeierea ei. Egali
amîndoauă coatele pe masă, şi arunca îndesat, tatea de drepturi fiind luată ca temelie, redac
greoiu, moldoveneşte: «Mai spuneţi, măi feciori, tarea statutelor era numai o formalitate, —
vre-o jitie! Cînd tăceţi n’aveţi nici un haz!» Societatea Tinerimea artistică de fapt exista.
— Cel mai fercheş era Loghi. Spunea tot La încheierea anului 1901 cea mai mare
felul de aventuri şi păţanii, cu o vervă a lui, parte din camarazii de odinioară se aflaţi în
personală, care reeşia maL mult din expresie Bucureşti, iarăşi strînşi împrejurul aceleiaşi mese
şi gesturi, din felul cum îşi juca ochii, din de înfrăţire, de adîncă iubire. Entuziaşti şi plini
amestecul delicios, pe care îl făcea cu celea de încrederea izbînzii în viitor, cu cele mai
cinci limbi, românească, grecească, turcească, frumoase vorbe de închinare, ridică paharele în
nemţească şi franţuzească, pe cari le învîrtea sănătatea Augustei noastre Principese române,
nu totdeuna cum ar fi vrut. Unele le croia Maria, simbolul însăşi al tinereţel, patroana Socie
atunci supt ochii noştri. — Uitam pe cel mai tăţii. Cînd s'a vestit în presă înfiinţarea acestei