Page 12 - 1905-08

176 LUCEAFĂRUL Nrul 8, 1905
isteţ, hazliii, ştia pe dinafară toate poeziile lui
Eminescu şi noi îl aveam drag, îndeosebi
pentru-că da pe credit; a şi dat, sărmanul, fa­
liment! In «iconomicul» lui «birt» era restau­
rantul, casina şi cercul nostru literar... Iar
Şerbănescu era alt birtaş, tot în strada Blănari;
avea cel mai bun vin de Drăgăşanî, cel puţin
noi nu cunoşteam altul mai bun. Multe miezi-
de-noapte ni-au ajuns aici. Beam pe îndelete,
iar Coşbuc ne recita anacreontice.)
Pe la început Coşbuc lua în serios «slujba».
Se ducea pe la minister si lucra. Ne spunea
că e ocupat cu întocmirea unui tablou statistic
(privitor la clădirile de supt administraţia minis­
terului). Mai în urmă şi-a adus acasă hîrtiile
şi scria la cifre şi trăgea la rubrici ca un
inginer.
Iar la urmă de tot i-a lăsat în plata Dlui:
nouă luni n’a mai dat pe la minister. In pri­
mele luni i-au adus să subscrie Statul (de
leafă) acasă, dar cum îl găsiau anevoie, ches­
tia s’a sfîrşit că l-au «desărcinat» ori că şi-a
dat el demisia, nu mai ţin bine minte.
Sigur e că poetul Coşbuc n’a mai avut d’a-
lEON COŞBUC, (ratele poetului.
tunci încoaci treburi cu — ingineria, ci a scris
la «Convorbiri» poezii cari l-au făcut cunoscut
Pînă s’a desprimăvărat, tot în poveşti am în toată România... Iar noi amicii şi compa­
dus-o... Viaţă de adevăraţi — boemi. trioţii lui, nu puteam avea bucurie mai mare
Cînd rămînea singur, scria poezii. ca şi ceasurile în care ne citea cite o poezie
După ce a dat soarele şi s’a început munca uonă şi vedeam cum toate ziarele îi laudă
în cîmp şi deal, Coşbuc n’a mai avut astîmpăr, talentul. Russu Şirianu.
ci des de dimineaţă pleca afară din Bucureşti,
îi venise dorul de viaţa curată dela sate, de
cîmp arat şi sămănături cari înverzesc...
«Vai, ce mai sărăcie de Bucureştii ăştia»»
zicea seara cînd se întorcea obosit. «Pe la
margini numai ţiglăriî şi binale»... Şi p’acolo
însă descoperise sufletul lui de poet lucruri in­
teresante. Ne vorbea cînd despre vre-un tip
de ţigancă «drăcoaică» — cuvîntul lui favorit
— care la ameazi în loc să odihnească juca şi se
hîrjonea cu toţi, cînd despre un tip de beţivan
«nostim», ori despre vre-un muncitor de tărie
extraordinară.
Pe toţi îi îmbrăca în haina albă a poeziei.
De pe această vreme sînt cele mai energice
(şi unele erotice) poezii ale sale.
Intr’aste intrase în favoarea dlui Titu Maio-
rescu. Ajunsese chiar — în slujbă : ajutător pe
lingă arhitectul ministrului de instrucţie publică.
Poetul Coşbuc ajutător pe lîngă un ingineri
Am făcut un haz, dar mai ales glumea Coş­
buc, — încît nici la teatrul de varietăţi n’ar
fi fost mai amuzant Vorba e că poetul nostru
avea leafă (aproape 200 lei) şi-î da mîna să
strige el «ţal», cînd ne duceam pe la Anton şi
Şerbănescu din Blănarî. (Amon ţinea în strada
din Blănari un «birt iconomic»; era un omuleţ Sora poetului, cu soţul ei, preotul Zagrai.