Page 18 - 1905-08

182 LUCEAFĂRUL Nru! 8, 1905

cep cît de cît în treaba asta, te ia, te suceşte, Bucureşti. Ocolul ăsta îl fac eQ în 24 de ore,
te învîrte: ba că ceia! ba că ceia! A, pe pro­ în 12 ore, ori staQ pe loc? Ar trebui în 12
fesorii ăştia îmi plice să-i năcăjesc, pe unde-î ore, fiindcă jumătate distanţa o străbat eu şi
aflu! Ne ciorovăim noi, şi la urmă tot ne cealaltă jumătate o face pămîntul, care vine
împăcăm ! De-o pildă, îl întreb, cum e mai spre mine . . .»
corect: adăogare ? adaogere ? ori adăogire ? Badea se opreşte o clipă, se razimă de spa­
Cum trebue să zicem mai gramatical: Trata­ tele scaunului; o mînă îi rămîne pe masă: «Ce
tul de Berlin, dela Berlin, din Berlin, ori tra­ nuvelă frumoasă s’ar scrie, să porneşti cu ma­
tatul berlinez ? şina asta sburătoare, în chip de vultur, să pre-
— în schimb cu preoţii n’aveţî nici o gîl- întîmpini pămîntul în rotirea lui, să fii mereu
ceavă, rostim noi. cu faţa cătră Soare-răsare, o vecinicie întreagă
— Se ’nţelege! Ba şi cu ei am gîlceavă. să ai înnaintea ta o eternă dimineaţă, soarele
Cînd le spun bunăoară: Iehova a sfîrşit lumea apărînd după un deal . . .»
într’o Vineri. Sîmbăta s’a odihnit. Cu tocate Cînd vine vorba despre femei, badea
astea lumea a început într’o Marţi Şi le-o do­ spune:
vedesc cu calcule, cu cărţile bărbăţilor că­ «O femeie, dacă nu-i bună, nu poate fi
lugări din vechime, cu ale lor păscălil, cu frumoasă!»
crugul soarelui şi al lunei, curat, limpede, In altă dată:
gospodăreşte.» «Două lucruri îmi impun pe lumea asta:
Ne ’ntreabă apoi să-i spunem data cînd inteligenţa şi bunătatea.»
ne-am născut, să ne ghiciască în ce zi a fost: Despre un scriitor puternic, aspru, care n’a
o Luni, o Vineri. cruţat pe nimeni, cu o blîndă energie ho-,
Voios, ne află la fiecare ziua: tăreşte:
«Cînd ştii, vezi bine că-i un fleac!» «Nu-i de ajuns ca cu-o singură împun­
Se ’nvîrtesc tot alte poveşti. Cu bogăţia aceia sătură de pumnal, să străpungi dintr’odată
de cunoştinţe enciclopedice, universale, de trei ducaţi de aur. Cap avem cu toţii; inimile
folk'or, de botanică, — cu feluritele învăţături ne lipsesc!»
scoase din deprinderea limbilor vechi şi-a celor Despre altul:
mai nouă — şi mai ales din vasta culegere a «Este adevărat, tae cale nouă: prin pă­
tuturor mitologiilor, cu-o fermecătoare şi ne­ duri, prin codru, prin locuri sălbatice, neum­
aşteptată apropiere glumeaţă, badea este o co­ blate. Ca să-şi facă lui potecă abate copaci,
moară nesecată, el care îţi face impresia că răstoarnă bolovani, tulbură isvoarele, sperie
trece pe lingă lucruri fără să le bage în seamă, păsările cîntătoare ... Ce lasă în urma Iui ?
are o putere de reţinere uimitoare a celor mai Mormane de pietre şi de crăci!... Pe un aşa
mici amănunte, o fantezie de improvizare pe drum, nu se poate ţine nimeni după el. Mie
care ne-a mărturis ; t-o singur: «Eu, înnainte, cel puţin îmi place să umblu desculţ, asta
scriam zi şi noapte mii de strofe, caiete întregi, este o slăbiciune a mea din copilărie».
aşa cum îmi trăsnia în minte, despre una, Ne mai mişcăm o leacă prin odae. Supt fe­
despre alta! De-acolo luam, cînd îmi trebuia. reastră, la perete, zărim o cutie de nuc, lu­
Şi acu am material pentru zeci de volume: Şi struită. Badea, glumeţ, ne dă lămuriri:
traduceri, greceşti, din latineşte, şi articole de «Cutia asta e a unui inginer, — cum erau
ale mele, toate drăcoveniile. Năcazul meu cel inginerii pe vremurile acelea: fără diplomă, da
mare e că slovele au început să se şteargă, să cu o mică cutioară în spinare! Mi-a lăsat-o
se întindă : nici odată n’am putut să scriu cu aici de vre-o trei luni. Tot vine să şi-o ia, —
cerneală, să mă tai bucăţele ; toate manuscrisele cum nimereşte el tocma cînd sîntem Ia cină?!
mele sînt cu creionul.» li dau sălaş, a doua zi pleacă cu noaptea ’n
Sare convorbirea de ici colo. Badea vorbeşte cap. Cînd mă scol, găsesc cutia tot acolo . . .
şi noi ascultăm: Nici nu ştiQ ce-i înnăuntru. Să nu fie ca lada
«Acuma mă chinueşte o altă comedie. Cînd de bani a nu mai ştiu c u i . . .»
mi-aduc aminte nu pct dormi toată noaptea. Mai pe urmă, aprinde o luminare, trecem în
Scoate un creion şi pe foiţa de ţigară, camera vecină.
ne esplică: «Aici e biroul nostru!»
— Pămîntul se răsuceşte împrejurul osiei Abia te poţi învîrti. Pe masă, pe scaune, pe
sale într’o zi şi-o noapte, în 24 de ore, dela jos, grămezi de cărţi, de reviste, hîrtii, teancuri
Ost la Vest. Să am eă o maşină zburătoare, de manuscrise numerotate cu roş, cu albastru.
care să meargă cu aceiaşi iuţeală ca a pămîn- Intr’un colţ, aproape ascuns, un pupitru mic,
tuluî, de 20 ori 22 de chilometri pe secundă, de pitic: masa de lucru a lui Alexandru.
şi să plec dimineaţa de aci, din Bucureşti, la Bădia apropie luminarea, ni-1 arată cu-o vă­
6 ore, cătră Paris, să zicem, şi să viu iar în dită dragoste părintească. Ia de pe el un caet