Page 19 - 1905-08
P. 19

Nrul 8, 1905               luceafărul                        ' 183
          şi-l  răsfoim:  Un  copac,  un  om,  o  fîntînă,  un   «Eu  nu  ştifl  dac’am  avut  talent...  Alexandru
          iepure  care  fuge,  doi  copii  se  bat  cu  zăpadă...   meu  însă  are  mai  mult  decît  mine  !  La  vîrsta  lui
          desemnurî  de-ale  iui  Alexandru.  M  ţiţeiul  ne-a   habar  n’aveam  de  c  te  celea  ...  Ce  cunoşteam
          simţit,  intră  după  noi.  Ne  dă  mina  la  fiecare,   eu  de  peisage.  de  mare,  de  maşini  cu  va­
          ne-o  scutură,  se  uită  drept  în  faţă,  cu  ochii   pori ? ! . . .  El le ştie toate astea, toate ! . . . »
          aceia  mari,  negri,  cu  gene  lungi,  răsfrînte,  ca   in  vremea  asta  Alexandru  intră  pe  supt
          şi ale tatălui.                   masă,  şi  scoate  o  alăută,  nu  prea  mare,  ca
            «Cum te chiamă, puiule?         pentru  seama  lui.  Mîndru,  dă  arcuşul  pe  sacîz,
            — Cobuc! ... Da pe tine ?»      pune  vioara  supt  bărbie.  O  potriveşte  singur,
           Peltic  cum  vorbeşte  e  drăgălaş;  cu  oare­  serios,  cu  multă  atenţie,  uite-1  că  trage  cu  ar­
          care  sfială  de  fetiţă  sc  Iasă  să-i  mîngăem  părul   cuşul  !  Alexandru  are  numai  şase  ani.  Badea
          scurt, tuns soldăţeşte.           George,  senin,  cu  mîna  dreaptă,  ţine  tactul.
           Ne  mai  spune,  liniştit,  fără  nici  o  părere   Noi,  miraţi,  cu  ochii  scăldaţi  în  lacrimi,  ascultăm,
          de rău :                          în picioare: Deşteaptă-te, Române!
                                                                        V. Cioîlec.


                                    6E0R6E COŞBUC
                                 — Schiţă biografică şi bibliografică. —
           Familia  preoţească  Coşbuc,  din  care  îşi  trage   reşti;  în  evul  med’u  cele  3  artes  verbales:  Gra­
          originea  poetul  George,  datează  din  anul  1703.   matica,  Dialectica  şi  Retorica)  din  Telciu,  iar
          Cel  dintîiu  preot  din  această  familie  a  fost  Atanasie,   de  acolo  în  Năsăud. 1 )  Aici  şi-a  terminat  studide
          archidiacon  al  Năsăuduluî,  care  la  1739  ia  parte   primare  şi  secundare,  trecînd  examenul  de  ma­
          la  sinodul  din  Blaj  (vezi:  I.  M.  Moldovan.  Acte   turitate  la  1884  (în  26  şi  27  Iunie).  în  liceti
          Sinodale,  Tom.  II.  p.  86  şi  T.  Cipariu,  Acte  şi   nu  era  student  tocmai  de  frunte,  în  sclvimb  îi
          Fragmente,  p.  133.)  Din  aceeaşi  familie  au   plăcea  să  cetească  mult.  Talentul  lui  poetic
          urr.iat  12  descendenţi,  tot  preoţi,  anume:  Ciril,   se  manifestă  pe  băncile  şcoaleî.  în  1882  3
          Ioan,  Eremia,  Cifor,  Nelevaica,  Casian,  Larion,   colegii  îl  aleg  de  vice-preşedinte  al  societăţii
          Anton,  Sebastian.  tatăl  poetului,  Leon,  fratele   de  lectură  «Virtus  Romana  Rediviva»,  în  şe­
          poetului,  paroch  în  Leşiu,  şi  Vasile,  fiul  lui  Leon,   dinţele  căreia  îşi  citeşte  mai  multe  bucăţi  în
          de prezent preot disponibil.      proză  şi  poezii.  Aşa  în  15  Oct.  poezia  «Stîncile
           Familia  Coşbuc  pînă  la  preotul  Nelevaica  a   strigă  Amin»,  apărută  mai  tîrziu  în  «Săteanul
          purtat  conumele  de  Casian.  în  timpul  preoţiei   Român»,  în  30  Decembre  «Mireasa  Vîntului»,
          lui,  s’a  aşezat  în  comuna  Hordou  un  străin,   în  4  Martie  cîteva  poezii  originale  şi  imitaţii,
          de  orig  ne  Rus,  cu  numele  Coşbuc,  om  cu  carte   în  8  Aprilie  «Pepelea  din  cenuşe».  în  1883/4
          şi  bogat,  care,  neavînd  moştenitori,  a  dăruit  în­  e  ales  de  preşedinte.  în  cursul  şedinţelor  con­
          treaga  lui  avere  preotului  Nelevaica,  iar  acesta   tinuă  cu  cetirea  poeziilor  originale  şi  anume:
          deodată  cu  averea  a  luat  şi  conumele  testato­  «Răzbunarea  Florilor»  (în  9  Decembre  1883),
          rului, cel de Coşbuc.             «Roza  haremului»  (în  17  Febr.  84),  «Tablou
           Poetul  George  Coşbuc  s’a  născut  în  comuna   de  seară»  (in  9  Martie,  84).  Tot  în  şedinţele
          Hordou,  de  lîngă  Năsăud,  la  8  Septembre  1866,   acestea  a  cetit  balada  «Pe  pămîntul  Turcului»,
          din  părinţii  Sebastian  Coşbuc  şi  Maria,  fica   apărută  mai  tîrziu  în  «Tribuna»  şi  în  «Bibi.
          preotului  gjreco-catolic  Luca  Avacom,  din  co­  Trib.»
          muna  Telciu.  Poetul  are  doi  fraţi:  Leon,  preot   După  terminarea  liceului  a  trecut  la  univer­
          în  Leşiu,  şi  Aurel,  colector  şi  casier  în  comuna   sitatea  din  Cluj,  unde  s’a  înscris  la  facultatea
          natală, iar surorile sînt preotese.  de  filosofie,  pe  care  după  un  an  şi  ‘/a  a  pără­
            Poetul  în  etate  de  cinci  ani  a  învăţat  a  ceti   sit-o,  avînd  multe  neplăceri  cu  colegii  Unguri,
          şi  scrie  dela  un  dascăl  bătrîn,  care  îl  ducea  la   învitat  din  partea  redacţiei,  intră  la  ziarul  Tri­
          şcoală  în  braţe.  Dascălul  era  şi  cantor  la  bi­  buna  din  Sibiiu,  unde  stă  pînă  la  1890.  în
          serică  şi-l  chema  «Tănăsuca».  Acesta  i-a  inspirat   coloanele  acesteia  publică  legende  din  popor,
          primele versuri, în etate de 9 ani, iată-le:  basme şi anecdote versificate. Tot atunci cola-
             <Cînd Tănăsucă cîntă maf marilor Voevozf   >)  Datele  de  pînă  aici  a  binevoit  a  ni  le  comunica
             Toţi cînil încep a bate din cozi.»  aproape  verbal  fratele  poetului,  d.  Leon  Coşbuc.  Cele
                                            ce  urmează  sînt  adunate  din  cartea  Dluî  Emil  Szabo,
            în  etate  de  7  ani  a  fost  dus  la  şcoala  tri-   Coşbuc  Gyorgy  —  teză  de  doctorat  —  Blaj,  1904,  şi
          ială  (numire  dela  şcoalele  inferioare  mănăsti­  din  «Enciclopedia  Română.»
   14   15   16   17   18   19   20