Page 3 - 1905-08
P. 3

AŞTEPTARE ^


           Sat din margine de codru,   înzădar de sus azi luna   Mor azi cîntecele ’n pragul
           Revărsat sfios în vale,  Împleteşte-şî chipu ’n apă,   Nopţilor la şezătoare
           Tot mal jalnic cade-amurgul   Ale firii înţelesuri —  Şi de feţi frumoşi uitată
           Peste straşinile tale!  Minte nu-î să le priceapă.   Mîndra Cosinzeană moare.
           Frunza plopilor pe plaiuri,   Şi ’nzădar răsare soare,   Azi voinici cu zmeii ’n luptă
           Ochii stelelor pe creste,   Briul bolţii să ’ntretaie,   Zarea nu mai înspăimîntă
           Rouă firelor de iarbă   N’are suflet, azi, tovarăş   Şi pe pajiştea ’nflorită
           Plîng duioasa ta poveste.  In cărarea-î de văpaie.  Nici un cîntăreţ nu cintă.

           Ursitoare rele scris-au                      Tot mai ostenită-i doina
           Toţi voinicii să te lasă,                    Fluerulul dela munte,
           Şi-au orînduit să fie                        Tot mai părăsite-s astăzi
           Un pribeag din orice casă.                   Bietele piscuri cărunte.
           Azi de cîntece şi glume                      Doar’ arare, cîte-odată,
           Toată vatra ta-î orfană,                     Vre-un rătăcitor, departe,
           Şi-i atit prisos de jale                     Satului perdut în umbră,
           în îngusta ta poiană.                        Mai trimite-I cîte-o carte.

           Unde-i  astăzi  cîntăreţul,                  Salba de căsuţe albe
           Glasul  codrilor  s’asculte,                 Se ’nsenin’ atunci de-odată,
           Cefluind  pe  patru  strune                  La podmol în fapt de seară
           Taina zvonurilor multe ?                     Toată lumea-I adunată. ..
            Şi pribegitori, azi, unde-s                 Şi prin ochielarii umezi,
           Ochii văzători a toate,                      Spune popa din scrisoare,
            Să îmbrăţişeze ’ntreagă                     Pin’ ce luminează luna
            Vraja firii fermecate ?  O COŞBUC, ca Octavan.  Fruntea celor arşi de soare.

                                                                      Octavian Goga.
   1   2   3   4   5   6   7   8