Page 5 - 1905-08
P. 5
Nrul 8, 1905 LUCEAFĂRUL 169
A venit un lup din crîng, Nu ţi-1 dau şi dute’n pace! Trei paşi la stînga linişor
Şi-alerga prin sat să fure, Eşti sărac dar n’am Şi alţi trei paşi la dreapta lor;
Şi să ducă în pădure, ce-ţi face! Se prind de mini şi se desprind,
Pe copil care plîng. Du-te, du-te!» şi s’adus. S’adună ’n cerc şi iar se ’ntind
Şî-a venit la noî la poartă Şi bat pămîntul tropotind
Şi-am eşit eu c’o nuia: Si-a venit un negustor In tact uşor».
«Lup flămînd cu trei Plin de bani, cu vîlfă mare
cojoace Cumpăra copil pe care Dar ce’ nsemnează grupul acela de doi flă
Hal Ia maica să te joace» Nu-I iubeşte mama lor. căi? Unul e încruntat, faţa lui exprimă durere
Efi cliiemam pe lup Şi-a venit la noi la poartă
încoace, Şi-am eşit şi l-am certat: şi îngrijare. Bietul îşi ia rămas bun, căci a că
El fugea ’ncotro vedea. zut la sorţi să se despartă pe trei ani de aî
<N’aI nici tu nici
Ieri pe drum, un om sărac împăratul săi şi recrutul îşi dă iubita în grija frate-său.
întreba pela vecine: Bani să-mi cumpere Poartă I grij ! Tot a mea
«Poartă-se copiii bine? băiatul, S’o găsesc, tot dor să-mî poarte!
Dacă nu să-î vîr în sac!» Pleacă ’n sat, că-î mare Dar de nu-I păzi-o bine,
Şi-a venit la noi la poartă satul Ţi-al găsit duşman în mine —
Şi-am eşit eu şi i-am spus: Pleacă, pleacă» 1 şi-a Căci fac moarte
«Puiul meu e bun şi tace plecat. Pentru ea!
SATUL NATAL: HORDOO.
Punînd urechia la uşa casei din vecini, au Iată moara. Aici se întîlnesc oameni de de
zim pe fata săracă, dar frumoasă, plîngîndu-se parte, aici se pune ţara la cale. Morarul, om
mă-si de clevetirile «duşmancei» sale bogate şi întreg de altfel, şi-a pus mintea cu copiii şi
urîte; dosindu-ne după un gard, ne face mar acum sfătoşii îl zăpăcesc cu întrebările lor is
torii unei scene de hîrjoneală nevinovată între teţe, aşa că nuiaua mai e în stare să le răs
doi îndrăgostiţi şi apoi ne oprim acolo, unde pundă «de ce se învîrte moara». Şi în veselia
s’a strîns atît norod, că nu-1 încape hotarul. generală noi nici nu presupunem ce dureri se
Ce e chiotul şi veselia asta? Săgeată, bogăta- frămîntă în sufletul frumoasei «fete a morarului»,
taşul, îşi mărită pe Zamfira şi azistăm la un care caută înzădar somnul, frate cu uitarea,
ospăţ, cum nu ne-a mai fost dat să ne vadă căci la căpătîiul ei stă de strajă înfiorătoarea re-
ochii. muşcare. înainte de a ne lua rămas bun dela satul
«Văzut-aţî vre-odată hora românească?» ne acesta, ne urcăm pe dealul dela marginea lui,
întreabă poetul. «înălţaţi-vă pe vîrful picioarelor, ca să vedem o minunată «seară de vară». Zgo
ca s’o zăriţi peste capetele mulţimii: motele au amuţit,