Page 7 - 1905-08
P. 7

Nrul 8, 1905              LUCEAFĂRUL                         171
          unui  nume,  nu  corespunde  unei  «poze»,  ci  a   întocmai precum ea şi-a cunoscut pe alesul
          sintezii  tuturor  pozelor  în  care  l-am  văzut,  şi   inimei după pocnetul biciului, aşa o cunoaştem
          cu  cît  cineva  ne  e  mai  cunoscut,  cu  atît  ima­  noi pe ea pînă ’n adîncul sufletului. Acest
          ginea  lui  va  fi  mai  complicată,  căci  cu  ea  se   Şi după biciâ l-am cunoscut
          combină  şi  însuşirile  caracterului  lui.  De  aceea
                                             ne  spune  tot.  Poetul  nu  mai  are  nevoie  să  ne
          fotograful  bun  te  espune  şi  din  profil  şi  din
                                             descrie  cum  a  tresărit,  cum  i-a  năvălit  sîngele
          faţă  şi  din  jumătate  de  profil,  pentru-ca  com-
                                             la  obraz,  cum  a  început  să-I  bată  inima  cu
          parind  în  urină  fotografiile,  —  cîteştrele  de­
                                             putere.  Toate  acestea  se  cuprind  în  versul
          opotrivă  de  exacte  —  să  poţi  alege  saă  să
                                             acela  aruncat  parcă  la  întîmplare  în  mijlocul
          dai  prietinilor  să  aleagă  pe  aceea,  care  se  apro­
                                             strofei.
          pie mai mult de sinteza tuturor pozelor tale.
                                              Mai  complicată  e  starea  sufletească  a  ţărăn­
            Un  portretist  adevărat  va  şti  deci  să  sinte­
                                             cuţei,  pe  jumătate  copilă  şi  pe  jumătate  femeie,
          tizeze,  din  suma  pozelor  în  care  îşi  aşază   din  acel  cap  d’operă  care  poartă  titula  de  «Sub­
          modelul,  pe  cea  mai  caracteristică.  El  trebue
                                             ţirica  din  vecini».  în  sufletul  ei  încă  nu  sînt
          să  fie  afară  de  aceea  un  bun  psiholog  şi  va
                                             limpezite  trăsăturile  cari  au  să  caracterizeze  pe
          căuta  între  trăsurile  feţii  pe  acelea,  care  es-   femeia  viitoare.  Zburdalnică  şi  dispusă  la  ştren­
          primă  mai  mult  firea  modelului.  Noi  sîntem   gării,  un  drăcşor  pe  care  dragostea  abia  încol­
          deprinşi  să  asociem  totdeauna  imagini  concrete
                                             ţită încă nu l-a subjugat.
          de  noţiuni  abstracte,  aşa  îneît  descoperim  în
                                            Vine  ’ncet,  pe  ochi  îmi  pune   Stă pe loc şi-I pare bine,
          privirea  cuiva  vivacitate  sufletească,  în  colţurile
                                             Mînile el mici şi mol,  Bate ’n palme: «Te ştiu efl!
          gurii  sensualism,  văzînd  o  frunte  lată  gîcim   In  ureche-o  vorbă-mi  spune,   Nu mal viii! De viă la tine
          gindurile,  cari  se  zbat  supt  ea  etc.  Portretistul   Rîde lung şi luge-apol...  Mă săruţi şi nu mal vreu!
          va  ţinea  samă  de  aceste  esperienţe  fizionomice
                                              Dar  flăcăul  e  un  ştrengar  şi  jumătate,  deprins
          mai  mult  sau  mai  puţin  îndreptăţite,  şi  după   cu  d’alde  astea;  el  ştie  că  leacul  cel  mai  bun
          cum  va  cunoaşte,  că  modelul  său  e  o  fire  gin-
                                             e,  să  facă  pe  supăratul.  Şi  cînd  Subţirica-1  vede
          ditoare,  că  prevalează  în  el  senzualizm  sau
                                             mîhnit,  cu  bărbia  proptită  ’n  coate  şi  cu  coatele
          vivacitate,  va  scoate  în  relief  mai  cu  samă
                                             pe  genunchi,  dragostea  e  deşteptată  în  sufletul
          fruntea,  gura  sau  ochii  modelului  său.  In  cazul   ei prin temerea ca să nu-1 peardă şi atunci:
          acesta  el  va  produce  în  noi  impresia,  —  fi­
                                                    Stînd aşa, un braţ ridică,
          reşte  subiectivă,  —  a  asămănăriî  celei  mai  de-
                                                      Blînd ridică,
          săvîrşite.
                                                    Părul meu pe frunte dat.
            Tot  asfel  şi  poetul,  numai  cît  mijloacele  pe   Cînd mă ’nalţ rămîn mirat;
          cari le întrebuinţează el sînt altele.     «Te-aî întors?» şi, subţirică,
                                                    Ea pe piept mi-s’a lăsat
            Cit  de  bun  psiholog  e  Coşbuc  şi  cît  de   Şi zîmbia c’un fel de frică:
          bun  cunoscător  de  oameni  e,  s’a  spus  de  re-   «Răule, te-al supărat?»
          peţiteorî.  Poezii  ca  «Nu  te-ai  priceput»  ne
                                              Din  toată  mîndria  ei  feciorelnică,  din  toată
          arată  cît  de  adine  a  pătruns  în  psihologia  ţă­
                                             conştiinţa  de  sine,  n’a  mai  rămas  decît  mustra­
          rancei  române.  Aici  vreau  să  aduc  însă  două
                                             rea  «răule!»  —  dar  şi  aceasta  spusă  cu  glas
          pilde  în  cari  starea  sufletească  a  ţărancei  în­
                                             dulce,  zîmbind  cu  un  fel  de  frică,  care-î  dic­
          drăgostite  nu-i  analizată  de  poet,  ci  esprimată   tează  imediat  pe  acel  «te-ai  supărat?»,  dovada
          numai  prin  citeva  mişcări  reflexe,  cari  însă  o   celei mai mari devoţiuni şi bunătăţi sufleteşti.
          trădează pe deplin.
                                                            * * *
                Pocnind din bicifi, pe lingă boî,   Pentru-ca  să  poţi  scrie  versuri  atît  de  impe­
                în zori de zi el a trecut    cabile  ca  Coşbuc,  trebue  să  fii  un  mare  măestru,
                  Cu plugul pe la noi.       pentru-ca  să  poţi  deslega  probleme  atît  de
                Şi după biciu l-am cunoscut,  grele,  cum  e  descrierea  rîului  Prahova  dela
                Şi cum ţeseam, nici n’am ştiut
                Cum am sărit şi m’am zbătut   izvor  pînă  la  revărsare  şi  să  faci  o  imagine  atît
                  Să ies dela război.        de  desăvîrşită  a  iernei  la  sat,  trebue  să  fii  un
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12