Page 9 - 1905-08
P. 9

Niul 8, 1905               LUCEAFĂRUL                         173

                                         pendenţa  vieţii  lui  săteşti,  aici  va  pricepe  ce
                                         gol  e  traiul  fără  verdeaţa  luncilor  şi  umbra
                                         codrilor  ...  şi  dacă  acest  ţăran  va  avea  o  fire
                                         de  poet,  el  va  face  doinele  acele  minunate
                                         ostăşeşti.
                                           Tot  astfel,  pentru-ca  să  poată  scrie  versurile
                                         sale,  a  fost  de  lipsă  şi  pentru  Coşbuc  depla­
                                         sarea.  Din  contrastul  celor  două  vieţi,  de  ţară
                                         şi  de  oraş,  s’afi  desluşit  conturile  celei  dintîî,
                                         depărtarea  l-a  făcut  să  piardă  din  ochi  unele
                                         linii  şi  colori  accesorii,  fără  importanţă,  ca  să
                                         iasă  cu  atît  mai  mult  la  iveală  cele  caracteri­
                                         stice.  Fireşte,  că  pe  de  altă  parte  depărtarea
                                         aceasta  e  şi  primejdioasă,  căci  ea  poate  şterge
                                         imaginile,  cu  atît  mai  mult,  cu  cît  nouăle  im­
                                         presii  se  vor  înmulţi,  cu  cît  ele  vor  fi  mai  pu­
                                         ternice,  periclitînd  pe  cele  vechi.  Totul  depinde
                                         în  cazul  acesta  de  felul  poetului  şi  de  gradul
               FRATELE POETULUI: AUREL.  de  intenzitate  cu  care  s’afi  absorbit  în  sufletul
                                         lui primele impresii.
       e  caracteristică  pentru  epoca  mal  recentă  în   Şi  în  privinţa  aceasta  Coşbuc  s’a  arătat,  că
       producţiunea  poetică  a  lui  Coşbuc,  a  poetului   a  adus  din  munţi  atîta  aer  proaspăt,  din  văi
       ţăran  adus  la  oraş.  Dar  oricît  de  nefast  ar  fi   atita  murmur  de  izvoare,  din  lunci  atîta  parfum
       putut  fi  mediul  cel  nou  şi  nepotrivit  pentru   de  flori  şi  concert  de  culori,  din  satul  săfi
       poetul  seninătăţii  cîmpeneşti,  dacă  el  n’ar  fi   atîta  admiraţie  pentru  viaţa  ţărănească  încît
       fost  cauza  poeziilor  Doină,  Noi  vrem  pămînt,   n’avem  de  ce  ne  îngriji.  La  aceste  se  mai
       Mamă,  ci  numai  al  cîntecului  de  două  strofe   adaogă faptul că din cele dintîî versuri el a
       citat,  noi,  cetitorii  egoişti,  am  fi  fericit  soartea
       nefastă  pentru  el,  care  i-a  dat  ocazie  să-l
       producă.
        In  definitiv  e  şi  o  mică  exagerare,  pe  lingă
       adevărul  incontestabil,  în  teoria  care  atribue
       prea  mare  influenţă  asupra  producerii  de  mai
       tîrzifl  a  lui  Coşbuc,  noului  mediu  în  care  tră-
       eşte.  Idilele  ţărăneşti  s’afi  născut  toate  la  oraş,
       fie  că  acest  oraş  se  chema  Cluj,  Sibiifi  sau
       Bucureşti.
         Luaţi  pe  ţăranul  român  dela  coarnele  plu­
       gului  saii  pe  ciobanul  din  stînă  şi  duceţi-1  în
       străini,  ţineţi-1  trei  ani  la  miliţie  bună-oară
       într’o  ţară  unde  se  îmbracă  oamenii  altfel,  unde
       trăesc  şi  vorbesc  în  alt  chip,  şi  veţi  vedea  că
       numai  atunci  începe  să-şi  dea  sama  despre  fe­
       ricirea  de  acasă.  In  satul  lui  el  se  simte  bine,
       cu  toate  nevoile  pe  cari  le  are,  fără  să-şi  dea
       sama  de  ce.  In  străini  el  se  simte  rău  şi  va
       şti  şi  pentru-ce.  Aici,  abia,  va  înţelege  farmecul
       muncii  pe  cîmp,  cînd  zorile  se  revarsă  şi  pă­
       sările  ciripesc,  aici  va  preţui  libertatea  şi  inde­  FAMILIA POETULUI.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14