Page 15 - 1905-9

Niul 9, 1905 LUCEAFĂRUL 199

Premiul Luceafărului. Trist să uită cătră gruî... O lumină i-a aprins
Unde-i stă căsuţa, De trei popi sfinţită;
III. Unde doarme sub gutui Şi cu gura i-a atins
De trei toamne — Nuţa. Gura ei sleită.
SFINŢIT.
Stă pe culme, răzîmat Cind i-a zis pe la florii: Şi de-aiuncea răzîmat
De toiag ciurdarul; «Sande, nu mi-e bine! Pe toiag, ciurdarul,
Să tot uită peste sat Oare cum vei mai trăi De pe culme, peste sat
Măsură hotarul. Sande, fără mine?» Măsură hotarul.
Ciută doina ce-i era A simţit un dor în pept Tot aşteaptă ceasul sfint
Sufletului strună, De-a ’nsoţi fiinţa, Căulînd spre cruce;
Mai demult pe cind trecea Care i-a ţinut deştept Lingă Nuţa, sub pămînt,
Munţii ’n voie bună. Dorul şi credinţa. Doamne! cum s’ar duce.

A M I N T I R I .
Cît de uşor se deşteaptă amintirile. stre . .. a p o i . . . Ie spălam în balta găinilor şi
Mă văd copilă, şed cu păpuşa în braţe pe le ştergeam pe hainele noastre. întindeam fol
scăunelul dela picioarele mamei care coasă la mari de brustur pe podmolul colibei, ferbeam
fereastră. Soarele pătrunde prin obloanele ju­ mîncărl din scăieţî şi săminţe de soc, umpleam
mătate deschise şi razele Iul îmi sărută creştetul vasele spălate cu aceste bunătăţi şi le înşiram
capului tuns pînă la piele; se joacă apoi de rind pe pînzăturile imaginare. Apoi şedeam la
alungul podelelor albe în vărgi de lumină. E masă cu oaspeţii închipuiţi... şi la urmă spălam
linişte ... linişte ca in mormint. Mă gîndesc vasele din nou in balta găinilor. Astfel treceau
la alţi copil cari au fraţi şi surori... ce rău e zilele de vară.
să fi singură . . . Iarna era mal tristă, mal pustie. Uneori
Am avut şi eă doi fraţi şi o sorioară . . . venea mama Sofică la noi cu furca, torcea şi
de unul din ei îmi aduc bine aminte, dar într’o ne spunea poveşti. Mama Sofică, e moartă şi
zi m’a luat tata în braţe şi m’a dus în odaia ea de mult.
din f a ţ ă . . . acolo între lumini aprinse dormea Cîţiva ani mal tîrziu ce schimbare, ... odaia
l u l i u . . . iar mama plîngea la picioarele patului din faţă se schimbase în odaie de bolnav,
alb pe care era pus. palidă ca moartă durmea mama în patul în
Sub merii din cimiterul unde mă jucam eu care luptase cu moartea. Alături durmea pe un
făcîndu-mî casă pe braţele sure ale monu­ pătişor alb nou născuta mea sorioară, tata şe­
mentelor vechi, acolo durmea acum şi el dea la picioarele patului, privind cînd la copil
între ceialalţi doi. cînd la mama. Iar ese ... alergam de acasă
E linişte, mama coasă şi eu mă gîndesc. . . pînă la mama Sofică şi dela mama Sofică
deodată pătrunde pînă la mine strigătul unul pînă acasă î n a p o i . . . îl ceream sfat şi sprijin,
copil de pe stradă, cunosc glasul, e Mânuţa greul vieţel începuse şi pentru mine. Opt ani
vecinei, uit că între mine şi prietina mea sînt mai tîrziu aveam două surori şi un frate, nu
stavile grele de trecut, mă ridic, arunc păpuşa mal eram singură.
şi zbor cu braţele deschise dealungul odăii pe Şcoala nu mi-a făcut mult necaz — am cer­
uşă afară . . , mă opresc jos la capătul scărilor cetat numai trei clase regulate ... şi curios ...
peste care în zborul meu mă rostogolisem. De dacă învăţam lecţia nu mă întreba nime, iar
cîte ori n’am făcut acest drum pe aceiaş cale. dacă nu învăţam nime nu-mi zicea . . . . în­
Dar nu eram în totdeauna singură; foarte ade­ vaţă.
seori . . . veneau la noi copil, alţi copil tot de Dar în oarele de limba germană eram mal
prin vecini. Cind plecau alergam cu braţele atentă................
deschise la căsuţa din vecini unde supt aco­ Cînd se cetea «Klein Roland» sau «das Lied
perişul de şindilă mă aştepta pe podmolul vom braven Mann» simţeam că-mi bate inima
văruit Măriuţa, faţa ei se însenina cînd deschi­ mal iute, profesorul mă întreba, dacă mi-a
deam eu portiţa ... aducea din grajd vasele, plăcut. .. iar eu .. . ridicam capul în sus . ..
era un coş cu cioburi şi frînturl de farfurii aveam simţul că prin întrebarea lui mi-a spus
sparte, ne bucuram amîndoauă de vasele noa­ o laudă mare. Maria Cunţan.