Page 18 - 1905-9

202 LUCEAFĂRUL Nrul g, 1905

«testimoniul lut Petri este cel mal excelent din înfiinţat aşanumitele «şezători săteşti», unde se ţin
cîte am subscris vreodată». conferinţe etc. şi teatre pentru popor, pe scena cărora
L-am auzit de multeorî vcirbind despre tim­ se joacă de ţărani piese patriotice şi'morale, o astfel
pul de 4 ani, cit a petrecut în Praga. Cu de piesă e şi cea din fruntea acestor şire, în care se
cîtă mîndrie spunea el atunci că, la temele proslăvesc, cu căldură şi într’o formă reuşită, serbările
scripturistice, profesorul lua totdeauna tema lui Ştefan-cel-Mare din vara trecută.
Iui şi o cetea în faţa elevilor şi o presenta tu­ *
turora, ca model.
De la 1857 — 1860 a funcţionat ca învăţător Carte de cetire pentru cl. T. şi II. gimn. de Ion
la şcoala capitală din Năsâud. La 1860 mini­ Popea, revăzută de Dr Constantin Lacea, Braşov. 1905.
sterul din Yiena l-a numit de prim profesor D-l Lacea a făcut un bun servietă învătămîntulul se­
cundar, pubiîcînd în o nouă ediţie aceasta «Carte de
la preparandia din Năsăud, unde rămase pînă
la 1869, iar la 1870 denumit profesor ordinar cetire» a bunului şi blînduluî profesor Popea. Bucăţile
la preparandia de stat din Deva, unde rămase sînt cu pricepere alese şi îmbogăţirea cu piese nouă şi
abia trei ani de zile. Trecînd la pensie, a,fost bune, ireproşabilă.
ales director la şcoalele grănităreştî din fostul •
regiment I. cu sediul în Sibiiu. In calitatea Gh. Silvan, Valea-Albă. 1476, Roman războinic, «Edi­
aceasta a funcţionat însă numai pînă la 1875, tura Romanelor istorice», Bucureşti. 1905.
cînd se retrase cu totul la căs'ulia proprie din E un roman din vremea tul Ştefan-cel-Mare, scris
Năsăud, unde petrecu pînă în momentele din anume pentru anul 1904. Intenţiunea autorului de a
urmă. (Vezi: Luceaf.No3—1905.) Moşul. reînvia vremurile bătrîne e curată şi vrednică de cea
mal mănoasă laudă .... asa că e mal bine â se ac­
centua numai asta fără a intra într’o ana'isă amănunţită
a ţesăturii romanului. în care urzeala e î r cărcată de
CĂRŢÎ Şl REVISTE. prea multe flori ciudate şi încurcată de prea multele iţe.
*
Sămănătorul. An. IV., No. l-r-12. In fruntea fiecărui Biblioteca scriitorilor români a «Minervef» din
număr cîte un articol al d-lul lorga asupra chestiunilor Bucureşti, s’a îmbogăţit cu două volume preţioase:
la ordinea zile I. — Povestiri şi schiţe cu subiecte luate Teatru voi. III. de V. Mexandri. cu o prefaţă despre
din viaţa dela ţară, în parte şi <Jin cea dela oraş, toate proiectele si fragmentele dramatice ale poetului, scrisă
frumoase şi româneşti. Dintre,ele şe impun mai mult de d. II. Chendi şi E.'Carcalechi; — Poezii de Ditmtrie
cele semnate M. Sadoveanu şi C.Sandu-Aldea. — Poezii Bolintipeanu, cu o prefaţă prea frumoasă şi concisă
de Şt. O, losif, Vîlsan şi Cerna/ ţ—, In un articol «Primă­ de poetul nostru Şt. O. losif.
vara literară» d. S. Mehedinţi răspuijde magistral re­
*
vistei Viaţă nouă. D-l I. Scjirtu face 9 , amănunţită şi
justă analisă a piesei «Manasse», care, cu toate tendin­ «Viaţa nouă». An. I, No, 1 —5. Jn numărul prim al
ţele el semite, e aplaudată mereu pe scena Teatrului acestei reviste se afirma că drumul ce şi l-a ales în
din Bucureşti. In Cronică se daă sfaturi scurte şi se timpul din urmă literatura românească e o rătăcire. Cel
apreciază sad osîndesc cărţile şi revistele apărute. In ce spunea acestea e profesor la universitatea din Bu­
una din aceste cronici sîntem mustraţi pentru «Viaţa cureşti - fiul ardeleanului naţionalist âron Densusianu
Nouă», faţă de care ni se cerea să luăm o poziţie mal — prin urmare o autoritate în materie. Aşteptam ca
numerile următoare să ne dovedească aceasta afirmaţie
«pronunţată». Cele scrise de noi le menţinem absolut, prin o analisă obiectivă, temeinică şi deamnă de re­
apărîndu-ne prin asta independenţa în vederi, pe care
nu o putem subordona nimărul. Apariţia revistei pomenite vista unul profesor universitar, al cărui cuvînt ne-am
interesa prea puţin pe cetitorii noştri, pentru ca să se obicinuit să-l cinstim. Mal aşteptam să ni se dee -în
fi simţit trebuinţa pornirii unul lăzboiu împotrivă-î. Astfel corpul revistei bucăţi de o netăgăduită valoare artistică
de erezii literare la noi nu prind, — prin urmare Ia ce cari se reoglindească puterea de creaţiune a sufletului
lupta ? In Regat e altceva. — Acum fiindcă sîntem direct românesc. Aceste le aşteptam dela o revistă serioasă,
provocaţi, ne vom şti răfui singuri. caie are pretenţia de a face o şcoală literară
Viaţa nouă face, însă, cu totului altceva. Se întrece
»
cu Românul Literar să dovedească că Junimea dela
La Şezătoare piesă populară într’un act şi în versuri Iaşi n’are nici un merit, că decadenţii francezi nu-s
de Constantin Calmuschi, Galaţi 1905. în anii din urmă decadenţi, că a ceti şi culege documente nu-î lucru
în România se dă o deosebită atenţiune ţăranilor dela sate mare — pentru cine le ştie, e\ ident că nu — că Lecca
«Chestiunea ţărănească», pe care au călătorit atîţia po­ e cel mal artist poet din generaţia tînără şi a. m. d.
litician! buni numaî de gură, preocupă serios şi sincer Asta-I o muncă ingrată de pamfletari, care e vrednică
pe luminaţii bărbaţi dela cîrma statului. E îmbucură­ numaWe compătimire. — Directorul revjsţel înmoisaicele
toare mal ales sîrguinţa cu care începe a se propaga d-lui — cărora noi le-am zice mal nimerit şari-vari — se
de sus cultura printre ţărani. în multe comune s’ati acaţă şi de noi. Că d. Ovid Densuşicnu duşmăneşte