Page 3 - 1905-9
P. 3

SCHILLER LA RON|ÂNI.
                             (Scrisoare cătră redactorii «Luceafărului».)
                                        £
                       Bucureşti, 15 Martie, 1905.  Pe  aceeaşi  vreme  se  ridicasere  în  vederea
            Domnilor redactori!            lumii  în  Bucureşti  I a n c u    V  ă c ă r e s c   u,  şi
                                          în  Iaşi  G.  A  s  a  c  h  i,  care  studiaseră  la  Viena
         Dorinţa  D-Voastră  de  a  publica  ceva  despre
        ace!  destul  de  mulţi  Români,  care  au  tradus   şi  cunoscuseră  literatura  germană.  Nici  unul
                                           nu  a  dat  vre-o  deosebită  atenţie  Iui  Schiller.
        mai  întîiîî  în  limba  noastră  pe  Schiller,  n’o   Cel  dintîî,  un  respectabil  diletant  poetic  şi  fi­
        pot  mulţămi  deocamdată  aşa  pe  cum  aş  dori.   losofic se mulţămia cu
        Nefiind  sfîrşite  cercetările  mele  nu  pot  fi  nici
        date,  nici  primite,  de  cit  drept  un  fragment   Voi sînteţl Rafael, Byron,
        dintr’o  lucrare,  la  care  nădăjduesc,  că  mă  voiu   Petrarca, Mozart, Goethe,
        întoarce cîndva. Oricum, o amintire pioasă a celor   Modele d’arte de nalt ton,
        ce dintre noi au în.eles mai curînd frumseţile po­
        etului  german  şi  a  celor  ce  au  simţit  că  avîn-   el  se  mulţămea  cu  Metastasie,  Corneille,  Ra-
        turile  geniului  şi  voinţei  lui  pot  duce  şi  că-î   cine,  Gentil,  Cervantes,  Lebrun  şi  alţii  —  seria
        bine  să  ducă  după  sine  şi  generaţiile  româ­  este  destul  de  lungă;  pe  Schiller  —  nu  l-a
        neşti, se va găsi în rîndurile ce urmează.  popularizat.  Asachi  era  în  literatură  un  ilustru
          Deşi  s’ar  părea  firesc,  din  pricina  apropierii   neînţelegător;  el  se  mulţămea  de  ocamdatâ  cu
        geografice  şi  culturale,  ca  numele  lui  Schiller  să   A. Kotzebue şi C. Pichler.
        se  găsească  pomenit  mai  întîi  la  scriitorii  din   Drept  este,  —  şi  trebue  s’o  spunem,  —  că
        Ardeal, totnşi contratul este adevărat. El apare mai   în  jurul  lui,  şi  de  bună  samă  şi  spre  plăcerea
        întîi  în  Muntenia;  fireşte,  mai  întîi  în  limba   lui,  se  cultiva  şi  la  Iaşi  Schiller.  Amicul  său
        sa:  Cine-ar  fi  fost  vrednic  şi  atît  de  îndrăzneţ   (pînâ  la  o  vreme)  G.  S ă u l e s c u i l   traducea,
        să-l  traducă  în  româneşte  pe  vremea  lui  Vodă   într’un  manuscript  al  acestuia  am  găsit  d.  e.
        Caragea?!  Tradiţia  ne-a  păstrat-o  Nic.  Fi-   Amicia,  Damon  şi  Pintias,  un  fel  de  schingiuire
        limon,  care  ne-a  spus  pela  1863,  că  între   a  celebrei  balade.  La  un  esamen  al  Academiei
        piesele  care  au  «întîmpinat  o  primire  mai  fa­  Mihăilene  Albineţ  şi  M.  Viltemescu  prezentară
        vorabilă»  în  teatrul  german  d  n  Bucureşti,  pe   traduceri  din  Schiller,  ca  lucrări  de  sirguinţă
        care-1  proteja  Domniţa  Ralu,  fica  lui  Caragea,   particulară.  Pină  în  acest  timp  şi  în  aceste  re­
        erau  pe  lîngă  Faust,  şi  Briganzii.  Acel  teatru   giuni  ajung  şi  rădăcinele  acelui  interes,  ce  i-1
        german,  de  mare  insâmnătate,  s’a  închis  înainte   dedica  mai  apoi  (1855—1857)  lui  Schiller  G.
        de  revoluţia  lui  Tudor  Vladimirescu,  Hoţii  lui   Melidon,  care  a  tradus  baladele  Cassandra,  şi
        Schiller  se  daseră  deci  într’o  epocă,  în  care   Hero  şi  Leandru.  Tot  acestui  cerc  (Asachi?)
        aspiraţiile  politice  şi  naţionale  începuseră  a   este  de  atribuit  o  traducere  anonimă  (şi  foarte
        clocoti  destul  de  sgomotos  şi  la  noi;  efectul   pioastă)  a  lui  Hector  und  Andromache,  publicată
        lor anume ? — nu l-a descris nimeni.  sub  titlul  Din  Iliada  lui  Homer  în  Calendarul
          Pe  la  1821  trăia  încă  în  floarea  vîrstei,  în   institutului Albinei (1850).
        Moldova  un  poet,  care  era  de  mult  celebru:   Un  nou  îndemn  veni  dela  un  om,  care  nu
        C o s t a c h e C o n a c h e, cel mai talentat poet   era  literat,  dar  care  ştia  să  agite  pe  literaţi  ca
        al  poesiei  galante  româneşti.  Şi  el  ştia  ceva   nime  altul.  Acesta  înţelesese,  că  scopurile  sale
        despre  Schiller.  Este  drpt  că-1  pomeneşte  abia   politice  pot  fi  bine  servite  de  spiritul  lui  Schil­
        la  1837  şi  că  nu  vorbeşte  de  operele  lui,  ci   ler  şi  se  aşternu  să-l  traducă  el  însuşi.  Este
        numai  de  limba  lui  populară  înţeleasă  de  toţi,   I o a n    C â m  p i n e a n u .   El  tradusese  (pe  la
        dar  probabilitatea  că  l-a  cunoscut,  nu-î  de  în­  1834)  Intrigă  şi  amor;  la  1836  traducerea  era
        lăturat,  deşi  de  inspirat  —  nu  s’a  inspirat   gata  de  pus  sub  tipar.  Ea  fusese  făcută  pentru
        dela el.                           teatrul  societăţii  filarmonice.  Nu  ştiu  dacă-î  de
   1   2   3   4   5   6   7   8