Page 4 - 1905-9
P. 4

188_____________________________ ________LUCEAFĂRUL    Nrul 9, 1905
           crezut,  că  piesa  s’ar  fi  reprezeniat  în  această   Fe nici unul din cel ce Joe
           traducere.  Boliac  a  afirmat  odată,  şi  vag,  la   lmpovoră cu daruri nalte '
           1863,  că  Schiller  s’a  jucat  în  teatrul  român. 1 )   Nu l-am văzut cu bun sfirşit.
           Sigur  este,  că  în  acel  timp  —  la  1835  —  o   A  propovădui  teama  de  norocul  prea  mare,  ca
          trupă  germană  juca  în  Bucureşti  pe  Maria   aici;  a  cere  dar  partea  ta  la  suferinţă  şi  luptă,
           Stuart,  Don  Carlos  şi  Hoţii.  Se  poate  că  în   a  arăta  cu  r.iîndrie  menirea  artei  (in  cealaltă
           amintirea  sa  tîrzie  Boliac  confunda  la  1863   poezie);  a  vorbi  astfel  prin  gura  marelui  poet
           aceste  reprezentări  cu  cea  românească,  despre   german,  era  fără  îndoială  o  dovadă,  că  Mihail
           care  nu  găsesc  alte  urme  că  s’ar  fi  dat.  In  tot   Cogâlniceanu  înţelegea  să  aleagă  părţi  caracle
           cazul,  în  acest  timp  1835—1836  cunoştinţa  cu   ristice d ; n Schiller.
           Schiller făcea progrese în Bucureşti.  La  Alăuta  lui  Cogălnicean  colaborase  cu  cî­
            Un  impuls  pornit  din  sînul  tinerimii  de  atunci   teva  versuri  un  amic  al  lui  şi  al  lui  C.  Negruzzi
           —  al  generaţiei  ce  avea  să  facă  mal  tîrziu   M.  C u c i u r a n .   Cuciuran  a  fostj  mai  tîrziu
           mişcarea  liberală  dela  1848  —  se  simţi  la  Laşi,   şi  prietenul  Iul  A.  Russo  şi  al  lui  V.  Alexandri,
           slab,  dar  caracteristx.  Dacă  tinerii  poeţi  n’ar   deci  scriitor  aşezat  în  centrul  mişcării  literare
           fi  murit  repede,  poate  că  impulsul  s’ar  fi  în­  moldoveneşti.  El  avea  o  rudă,  care  studiase  în
           tărit cu vremea.                  Germania,  unde  fusese  elevul  lui  Schelling;  el
            Cogâlniceanu  venise  adecă  dela  Berlin,  a   însuşi  studiase  ia  Cernăuţi  şi  Buda,  unde-i  pri­
           cărui  viaţă  literară  îl  era  foarte  bine  cunoscută.   veghea  Paul  Vasici,  şi  acesta  un  cunoscător  al
           W.  Alexis  îl  fusese  o  călăuză  bună.  EI  venisa   lui  Shiller.  Versurile  din  Alăută  par  a  fi  inspi­
          cu  gîndul  de’a  reforma  spiritele  p r i n   literatură.   rate  de  Pegasul  din  plug  al  lui  Schiller;  alte
           Schiller  nu  putea  lipsi  din  încercările  Iul.  In   cîteva  s’au  inspirat  dela  poeziile  amoroas:  ale
          A  l ă u t a   r o m  â n e a s c ă ,   un  supliment  literar   lui  Schiller;  citeva  sînt  traduceri.  El  a  tradus
           al  A  l b i n e i   lui  Asachi  (1838,  Iulie—Septem­  Incantarea  de  Laura.  Cît  preţuia  Cuciuran  pe
           vrie)  apărură  cîteva  traduceri  din  Schiller;  ele   Schiller  ca  măestru  al  descripţiei  poetice,  reese
          sînt  iscălite  de  Klmn  şi  sînt  ale  Cogălnicea-   din  strofa  următoare
          nulul  (Inelul  lui  Policrat  şi  împărţirea  lumei).
          Aiurea  copiez  un  fragment  din  a  doua;  aici   „Bucuria  ce-aduce a ta înfăţişare
                                              Gura n’o poate spune, pana n’o poate scrie,
          dau numai trei versuri din întîia poezie:
                                              Şi nici cred că se poate a fi vr’un om în stare,
                                              Schiller,  Wieland sau Goethe sau altul oricare
                                              A tale insuşirî toate a le descrie.
                                               Un  alt  prietin  aiul  Cogâlniceanu,  mort  ca  şi
                                             Cuciuranul,  de  tînăr,  a  fost  A  l e x a n d r u
                                             H  r i s o v e r g h i .   Tînăr  focos,  iubitor  de  femei,
                                             s’a  ruinat  repede.  Murea.  Poate  că  trista  lui
                                             soarte  i-a  făcut  simpatică  poezia  Tenerul  la  pe-
                                             reu, în care traducînd zicea:
                                              Aşa zbor zilele mele şi se trec fără de urmă,
                                              Ca acest părăfl ce curge ...
                                              Şi tinereţele mele în floare se vestejesc
                                              Ca florile din cunună ...
                                              Nu ’ntrebaţî pricina care se plîng cu amar mă face,
                                              Tocma ’n vrîsta înflorire! unei vieţi ce n’are pace.
                                               Hrisoverghi  a  tradus  şi  Mina  ;  traducerile  lui
                                             au  fost  făcute  înainte  de  1837;  poetul  a  murit
                                             în  anul  acesta.  Costache  Negri  asculta  odată
                                             cu  plăcere  aceste  traduceri,  lmitînd  metrul  luat
                                             de  Hrisoverghi,  Negri  se  ’ndemnă  să  traducă
                                             şi el Tînărul la pârău, (pela 1836).
                                               Dela  loan  Cîmpineanu  pînă  la  G.  B  a  r  i  ţ
                                             din  Braşov  a  sărit  o  schintee  —  la  1836,  —  a
                                             dragostei  de  teatru  naţional,  un  foc  nou,  peste
                                             altul  mal  vechiu,  acesta  de  pe  cînd  Bariţ  era
            SCHILLER,     (După tabloul Iul A. Oraff. 1786.).
                                             încă  la  Blaj.  întors  din  Bucureşti  acasă,  Bariţ
                                             îşi  face  vînt  într’o  traducere  din  Schiller;  ca  şi
            9  Şi  Ar.  Densuşeanu  a  afirmat  într’un  articol  din   la  I.  Cîmpineanu  şi  aici  era  vorbă  de  Intrigă
          Revista   sa  că  Gh.  Negrea  a  tradus  între  1830—1840
          pe Teii de Schiller.               şi amor. Prin August 1838 amicii lui făeeau
   1   2   3   4   5   6   7   8   9