Page 4 - 1905-9
P. 4
188_____________________________ ________LUCEAFĂRUL Nrul 9, 1905
crezut, că piesa s’ar fi reprezeniat în această Fe nici unul din cel ce Joe
traducere. Boliac a afirmat odată, şi vag, la lmpovoră cu daruri nalte '
1863, că Schiller s’a jucat în teatrul român. 1 ) Nu l-am văzut cu bun sfirşit.
Sigur este, că în acel timp — la 1835 — o A propovădui teama de norocul prea mare, ca
trupă germană juca în Bucureşti pe Maria aici; a cere dar partea ta la suferinţă şi luptă,
Stuart, Don Carlos şi Hoţii. Se poate că în a arăta cu r.iîndrie menirea artei (in cealaltă
amintirea sa tîrzie Boliac confunda la 1863 poezie); a vorbi astfel prin gura marelui poet
aceste reprezentări cu cea românească, despre german, era fără îndoială o dovadă, că Mihail
care nu găsesc alte urme că s’ar fi dat. In tot Cogâlniceanu înţelegea să aleagă părţi caracle
cazul, în acest timp 1835—1836 cunoştinţa cu ristice d ; n Schiller.
Schiller făcea progrese în Bucureşti. La Alăuta lui Cogălnicean colaborase cu cî
Un impuls pornit din sînul tinerimii de atunci teva versuri un amic al lui şi al lui C. Negruzzi
— al generaţiei ce avea să facă mal tîrziu M. C u c i u r a n . Cuciuran a fostj mai tîrziu
mişcarea liberală dela 1848 — se simţi la Laşi, şi prietenul Iul A. Russo şi al lui V. Alexandri,
slab, dar caracteristx. Dacă tinerii poeţi n’ar deci scriitor aşezat în centrul mişcării literare
fi murit repede, poate că impulsul s’ar fi în moldoveneşti. El avea o rudă, care studiase în
tărit cu vremea. Germania, unde fusese elevul lui Schelling; el
Cogâlniceanu venise adecă dela Berlin, a însuşi studiase ia Cernăuţi şi Buda, unde-i pri
cărui viaţă literară îl era foarte bine cunoscută. veghea Paul Vasici, şi acesta un cunoscător al
W. Alexis îl fusese o călăuză bună. EI venisa lui Shiller. Versurile din Alăută par a fi inspi
cu gîndul de’a reforma spiritele p r i n literatură. rate de Pegasul din plug al lui Schiller; alte
Schiller nu putea lipsi din încercările Iul. In cîteva s’au inspirat dela poeziile amoroas: ale
A l ă u t a r o m â n e a s c ă , un supliment literar lui Schiller; citeva sînt traduceri. El a tradus
al A l b i n e i lui Asachi (1838, Iulie—Septem Incantarea de Laura. Cît preţuia Cuciuran pe
vrie) apărură cîteva traduceri din Schiller; ele Schiller ca măestru al descripţiei poetice, reese
sînt iscălite de Klmn şi sînt ale Cogălnicea- din strofa următoare
nulul (Inelul lui Policrat şi împărţirea lumei).
Aiurea copiez un fragment din a doua; aici „Bucuria ce-aduce a ta înfăţişare
Gura n’o poate spune, pana n’o poate scrie,
dau numai trei versuri din întîia poezie:
Şi nici cred că se poate a fi vr’un om în stare,
Schiller, Wieland sau Goethe sau altul oricare
A tale insuşirî toate a le descrie.
Un alt prietin aiul Cogâlniceanu, mort ca şi
Cuciuranul, de tînăr, a fost A l e x a n d r u
H r i s o v e r g h i . Tînăr focos, iubitor de femei,
s’a ruinat repede. Murea. Poate că trista lui
soarte i-a făcut simpatică poezia Tenerul la pe-
reu, în care traducînd zicea:
Aşa zbor zilele mele şi se trec fără de urmă,
Ca acest părăfl ce curge ...
Şi tinereţele mele în floare se vestejesc
Ca florile din cunună ...
Nu ’ntrebaţî pricina care se plîng cu amar mă face,
Tocma ’n vrîsta înflorire! unei vieţi ce n’are pace.
Hrisoverghi a tradus şi Mina ; traducerile lui
au fost făcute înainte de 1837; poetul a murit
în anul acesta. Costache Negri asculta odată
cu plăcere aceste traduceri, lmitînd metrul luat
de Hrisoverghi, Negri se ’ndemnă să traducă
şi el Tînărul la pârău, (pela 1836).
Dela loan Cîmpineanu pînă la G. B a r i ţ
din Braşov a sărit o schintee — la 1836, — a
dragostei de teatru naţional, un foc nou, peste
altul mal vechiu, acesta de pe cînd Bariţ era
SCHILLER, (După tabloul Iul A. Oraff. 1786.).
încă la Blaj. întors din Bucureşti acasă, Bariţ
îşi face vînt într’o traducere din Schiller; ca şi
9 Şi Ar. Densuşeanu a afirmat într’un articol din la I. Cîmpineanu şi aici era vorbă de Intrigă
Revista sa că Gh. Negrea a tradus între 1830—1840
pe Teii de Schiller. şi amor. Prin August 1838 amicii lui făeeau
