Page 8 - 1905-9
P. 8

192                        LUCEAFĂRUL                  Nrul 9, 1905
         sufler  teatral. 1 )  Nicî  Miron  Pompiliu  nu  va  fi   a  fost  şi  fapta  bună  ca  intenţia,  păcat  că
         contribuit  puţin  la  înflăcărarea  ce-î  cuprinse  pe   scriau rău limba noastră.
         cei  dela  Albina  Pinduluî,  pentru  literatură.  (Din   Din  acelaş  motiv  nu  pot  să  uit,  că  şi  L  i-
         Schiller  revista  publică  Aspiraţie  şi  Împărţirea   t e r a t o r u l  d-lui Macedonschi s’a oprit de cîteva
         pămintului  (în  proză),  Cavalerul  Tossenburg  de   ori  la  Schiller  şi  academicianul  N.  Ch.  Q  u i n -
         I.  Eliade  Rădulescu  (dedicat  Iui  Carol  I.)  Un   t e s c u  traduse la 1882 Omagiul artelor.
         alt  traducător  foarte  sîrguitor,  B.  V.  Vermont   Ce  se  făcea  în  aceeaşi  epocă  1860—1884,
         (Evreu),  dete  un  fragment  din  Don  Carlos  (în   în Transilvania ?
         proză) şi Teatrul ca instituţiune morală.  Văd  că  scrisoarea  mea  să  lungeşte  şi  că
           Cu  tot  antigermanismul  politico-literar  dela   trebue  să  o  scurtez.  Cu  toate  acestea  trebue
         Bucureşti,  Schiller  găsia  dar  adoratori  ş.   să  spun  ce  mi  s’a  părut  mai  însemnat
         aici.  ÎI  găsia  şi                                    din cît am cerce­
         aiurea,  în  ţară,                                      tat, pentru că aici
         uneori  ştiu  unde,                                     sînt  mai  puţin
         alteori  nu.  Vorba                                     complet  de  cît
         este  de  scriitori                                     aiurea.  Să  spe­
         abscuri,  pe  cari                                      răm că se va găsi
         lumea  nu-î  mai                                        la  D-Voastră  ci­
         ştie.  Un  oarecare                                     neva,  care  să  dea
         N. M  i c u   l e s c u                                 în această privin­
         traduse la, 1877,                                       ţă cel puţin  o bi­
         Misiunea profetu­                                       bliografie   com­
         lui  Moise  (în  C  o-                                  pletă.  In  Ardeal
         l e c t o r u l   l i t e ­                             şi  Ungaria  re­
         rar).  Un  Evreu,                                       vistele  şi  ziarele
         care  nu  ştia  încă                                    au din acestpunct
         bine româneşte,                                         de  vedere,  o  în­
         S.  1.  G  r o s s -                                    semnătate  şi  mai
          m  a  n  n,  traduse                                   mare.
         Fecioara  dela  Or-                                       Pe cînd se pre­
          leans,   înbrăcîn-                                     gătea  societatea
          du-o într’o haină                                      pentru  fondul  de
           de proză rea.                                          teatru  român,
          Grossmann  tra­                                        M i h a i C i r1 ea
          dusese  şi  pe  Ma-                                    traducea  (in  F  a-
          ria  Stuart,  de­                                      m i 1 i a) Scena\ca
          spre  care  nu  ştiu                                   instituţie de mora­
          dacă a apărut.                                         litate  (1870).  Ca
          Un alt Evreu, H.                                        Cirlea,   uitat,
          R h e i n s t e i n                                    este şi A. R  a d u ,
          publica  la  1879                                      profesor  în  Ro­
          Garanţia,  în  nişte                                   mânia,  care  tra­
          î n c e r c ă r i ,   ce                               duse Florile mele.
          văzură  lumina  la                                     E o traducere rea.
          Buzău.  La  1888                                        A  l e x a n d r u
          W  o l f   A  b a s o h n                              P e t r i   n u ,   Bu­
          traduse  Resigna-                                      covineanul, se în-
          ţia, B e n i a m i n L. K a u f m a n n repeţi Misiunea   trecuse cu Radu, şi trimise una mai bună:
          Ini  Moisi,  M.  Ch.  L  o  k  e  r  pe  Don  Carlos.   Dragi  copile-a  primăverii
          Evident,  că  în  România  elementul  evreesc  so-   Flori  din  cîmpul  înverzit
          cotia  că  trebue  să  facă  el,  ce  la  Iaşi,  în  Junimea   CreşceţI, menite plăcerii,
          abia  reuşiau  să  facă  cei  mai  destoinici  cunos­  Căci natura V’a iubit.
          cători  ai  limbeî  şi  artei  poetice  româneşti.  Pu­
          ţină  lume  i-a  cetit;  dar  intenţia  le-a  fost  bună;   Tot  din  Bucovna  veni  (1876)  şi  Anelulu  lui
          trebue să însemnăm şi aceasta. Păcat că nu  Policrate  tradus  de  D.  O  n  c  i  u,  astăzi  pro­
                                            fesor  universitar.  Apoi  urmă  o  lungă  tăcere  în
                                            Familia.
           x ) D. II. Cnendi a publicat decurînd în Sămănătorul
          traduceri din Schiller.             Familia ca ceea mai veche revistă, trebu ; a
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13