Page 8 - 1905-9
P. 8
192 LUCEAFĂRUL Nrul 9, 1905
sufler teatral. 1 ) Nicî Miron Pompiliu nu va fi a fost şi fapta bună ca intenţia, păcat că
contribuit puţin la înflăcărarea ce-î cuprinse pe scriau rău limba noastră.
cei dela Albina Pinduluî, pentru literatură. (Din Din acelaş motiv nu pot să uit, că şi L i-
Schiller revista publică Aspiraţie şi Împărţirea t e r a t o r u l d-lui Macedonschi s’a oprit de cîteva
pămintului (în proză), Cavalerul Tossenburg de ori la Schiller şi academicianul N. Ch. Q u i n -
I. Eliade Rădulescu (dedicat Iui Carol I.) Un t e s c u traduse la 1882 Omagiul artelor.
alt traducător foarte sîrguitor, B. V. Vermont Ce se făcea în aceeaşi epocă 1860—1884,
(Evreu), dete un fragment din Don Carlos (în în Transilvania ?
proză) şi Teatrul ca instituţiune morală. Văd că scrisoarea mea să lungeşte şi că
Cu tot antigermanismul politico-literar dela trebue să o scurtez. Cu toate acestea trebue
Bucureşti, Schiller găsia dar adoratori ş. să spun ce mi s’a părut mai însemnat
aici. ÎI găsia şi din cît am cerce
aiurea, în ţară, tat, pentru că aici
uneori ştiu unde, sînt mai puţin
alteori nu. Vorba complet de cît
este de scriitori aiurea. Să spe
abscuri, pe cari răm că se va găsi
lumea nu-î mai la D-Voastră ci
ştie. Un oarecare neva, care să dea
N. M i c u l e s c u în această privin
traduse la, 1877, ţă cel puţin o bi
Misiunea profetu bliografie com
lui Moise (în C o- pletă. In Ardeal
l e c t o r u l l i t e şi Ungaria re
rar). Un Evreu, vistele şi ziarele
care nu ştia încă au din acestpunct
bine româneşte, de vedere, o în
S. 1. G r o s s - semnătate şi mai
m a n n, traduse mare.
Fecioara dela Or- Pe cînd se pre
leans, înbrăcîn- gătea societatea
du-o într’o haină pentru fondul de
de proză rea. teatru român,
Grossmann tra M i h a i C i r1 ea
dusese şi pe Ma- traducea (in F a-
ria Stuart, de m i 1 i a) Scena\ca
spre care nu ştiu instituţie de mora
dacă a apărut. litate (1870). Ca
Un alt Evreu, H. Cirlea, uitat,
R h e i n s t e i n este şi A. R a d u ,
publica la 1879 profesor în Ro
Garanţia, în nişte mânia, care tra
î n c e r c ă r i , ce duse Florile mele.
văzură lumina la E o traducere rea.
Buzău. La 1888 A l e x a n d r u
W o l f A b a s o h n P e t r i n u , Bu
traduse Resigna- covineanul, se în-
ţia, B e n i a m i n L. K a u f m a n n repeţi Misiunea trecuse cu Radu, şi trimise una mai bună:
Ini Moisi, M. Ch. L o k e r pe Don Carlos. Dragi copile-a primăverii
Evident, că în România elementul evreesc so- Flori din cîmpul înverzit
cotia că trebue să facă el, ce la Iaşi, în Junimea CreşceţI, menite plăcerii,
abia reuşiau să facă cei mai destoinici cunos Căci natura V’a iubit.
cători ai limbeî şi artei poetice româneşti. Pu
ţină lume i-a cetit; dar intenţia le-a fost bună; Tot din Bucovna veni (1876) şi Anelulu lui
trebue să însemnăm şi aceasta. Păcat că nu Policrate tradus de D. O n c i u, astăzi pro
fesor universitar. Apoi urmă o lungă tăcere în
Familia.
x ) D. II. Cnendi a publicat decurînd în Sămănătorul
traduceri din Schiller. Familia ca ceea mai veche revistă, trebu ; a